1,341 matches
-
a retras mare parte din forțele din Liban. Cu ajutor american, Israelul și Libanul au ajuns la un acord în mai 1983 prin care forțele israeliene urmau să se retragă din Liban, patrulând doar o zonă de securitate împreună cu armata libaneză. Acordul a fost însă denunțat în martie 1984 de Liban în urma presiunilor venite din partea Siriei. În ianuarie 1985, Israelul a început să-și retragă mare parte din trupe, lăsând o mică forță israeliană și o miliție susținută de Israel (Armata
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
În 2000, când Ehud Barak era premier al Israelului, această țară s-a retras în cele din urmă din zona de securitate până la Linia Albastră. Libanul și Hezbollah continuă să revendice o mică zonă denumită Fermele Shebaa ca fiind teritoriu libanez, dar Israelul insistă că acesta este teritoriu sirian ocupat, cu același statut ca și Înălțimile Golan. ONU nu a stabilit statutul final al Fermelor Shebaa dar a constatat că Israelul a respectat rezoluția 425 a CS al ONU. Secretarul general
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
Regatul Unit și Franța, au acceptat ca administrația arabă să poată funcționa doar în regiunile răsăritene ale Siriei. Palestina, (zona sudică) era rezervată britanicilor, iar Libanul francezilor. Ca urmare, trupele franceze au debarcat la Beirut și au ocupat întregul litoral libanez până la Naqoura (zona vestică), înlocuind trupele britanice. Imediat după debarcare, francezii au dizolvat administrația arabă din regiune. Francezii au cerut impunerea completă a acordului Sykes-Picot și trecerea Siriei sub controlul lor. pe 26 noiembrie 1919, britanicii s-au retras din
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Aceste decizii au provocat reacții puternice atât din partea Franței, cât și din partea Patriarhiei maronite, care au declarat că deciziile sirienilor sunt de fapt o lovitură de stat. În Beirut, presa creștină a publicat articole ostile față de decizia guvernului Faisal. Naționaliștii libaneze au profitat de criză și au convocat un congres al creștinilor din regiune pe 22 martie 1920, care a proclamat independența Libanului. Pe 14 iulie 1920, generalul Gouraud i-a dat lui Faisal un ultimatum, cerându-i să se coopereze
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
de "Mare". Este vorba de regiunile care în zilele noastre formează guvernoratele „Nord”, „Sud”, „Beirut” și Valea Bekaa. Capitala Libanului Marea a fost proclamat orașul Beirut. Noului stat i-a fost alocat un steag care contopea steagul Franței cu cedrul libanez. Musulmanii din Libanul Mare au respins noul stat încă de la proclamare. Ei au boicotat recensemântul din 1922 și au refuzat să accepte cărțile de identitate până când generalul Gouraud a acceptat ca autoritățile să șteargă din acte rubrica „cetățenia libaneză”. Musulmanii
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
cedrul libanez. Musulmanii din Libanul Mare au respins noul stat încă de la proclamare. Ei au boicotat recensemântul din 1922 și au refuzat să accepte cărțile de identitate până când generalul Gouraud a acceptat ca autoritățile să șteargă din acte rubrica „cetățenia libaneză”. Musulmanii au cerut neîntrerupt unirea cu Siria. Conflictele dintre musulmani și creștini a culminat cu Criza libaneză din 1958, în timpul căreia primii au dorit să se alăture nou proclamatei Republici Arabe Unite, în vreme ce cei din urmă s-au opus cu
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
din 1922 și au refuzat să accepte cărțile de identitate până când generalul Gouraud a acceptat ca autoritățile să șteargă din acte rubrica „cetățenia libaneză”. Musulmanii au cerut neîntrerupt unirea cu Siria. Conflictele dintre musulmani și creștini a culminat cu Criza libaneză din 1958, în timpul căreia primii au dorit să se alăture nou proclamatei Republici Arabe Unite, în vreme ce cei din urmă s-au opus cu putere. Deși majoritatea libanezilor necreștini nu erau susținători ai independenței noului stat, maroniții au reușit totuși să
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Cisiordaniei, a fost declarat „zonă militară închisă”, după ce sute de demonstranți palestinieni au protestat la punctul de control. Cinci palestinieni au fost arestați în raidurile armatei israeliene în Ya'bad și Tubas. Tot pe 20 noiembrie, o patrulă a armatei libaneze a descoperit două rachete Grad de 107 mm, gata de lansare, între satele Halta și Mari, la aproximativ 2 mile de granița cu Israelul. Rachetele au fost dezamorsate, iar generalul israelian Yoav Mordechai a declarat că facțiuni palestiniene din Liban
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
Mordechai a declarat că facțiuni palestiniene din Liban au fost probabil în spatele planului. Pe 21 noiembrie, conform oficialilor de la Beirut, două rachete lansate din Liban către Israel s-au prăbușit în interiorul Libanului, iar pe 22 noiembrie, după semnarea armistițiului, armata libaneză a mai dezarmat o rachetă amplasată în localitatea Marjayoun, aflată la 10 km de granița cu Israelul. Israel și Hamas au refuzat să discute în mod direct, iar negocierile s-au desfășurat prin intermediari. Principalii jucători din negocierea armistițiului au
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
Abhaziei și Osetiei de Sud. Rusia a pretins că mercenari din SUA, Cehia, Țările Baltice și Turcia au participat la conflict. În timpul Revoltei din Siria, forțele antiguvernamentale au pretins că Bashar al-Assad a permis recrutarea unor mercenari din Iran, milițiile libaneze Hezbollah sau irakiene Jaish al-Mahdi .
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Provera (n.1946), parlamentar european din Italia, numește Orientul Mijlociu “cel mai periculos loc pentru viața creștinilor” și citează pe Ayaan Hirsi Ali care blamează comunitatea internațională pentru nerezolvarea problemei numită de ea "războiul împotriva creștinilor în lumea musulmană". Fostul președinte libanez a declarat în 2011 că creștinii au devenit o țintă a unui genocid, zeci de creștini fiind uciși în multe atacuri criminale în Egipt și Iraq. Conform ambasadorului Israelului în Statele Unite, , în ultima sută de ani populația creștină din Orientul Mijlociu
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
deținute de bogați aveau decorațiuni încrustate și erau pictate în mare parte. Corăbiile, inițial plute din stuf și papirus, erau construite din lemn din mileniul II i.en., având dimensiuni remarcabile. Corăbiile mari erau adesea construite din lemn de cedru libanez, în timp ce bărcile mai mici erau realizate din lemn local. Ca o alternativă mai ieftină la piatră, mormintele erau uneori construite din lemn, și chiar și sicriele erau tot din lemn. Carele, atât pentru război, vânătoare sau de călătorie erau în
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]
-
a străinilor din statele partenere. După 1990, oportunitățile de afaceri au creat centre de interes care au adus noi cetățeni de confesiune musulmană. Astfel s-a constituit o comunitate eterogenă, atât din punct de vedere al cetățeniei - sirieni, irakieni, palestinieni, libanezi, iordanieni, algerieni, egipteni, libieni, tunisieni, marocani, cât și din punct de vedere al confesiunii - suniți, șiiți, alawiți, ismailiți, druzi. Subcomunități s-au constituit pe aceste criterii. Odată cu înăsprirea condițiilor oferite de mediul de afaceri, numărul musulmanilor a suferit o regresie
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
studiază și religie. Astfel, pe lângă Moscheea Ar Rahman, patronată de Centrul Cultural Islamic Semiluna, funcționează Școala Ar Rahman, pe lângă Moscheea Ligii Islamice - Jerusalem School, administrată de Rifat Cetin, musulman tătar. În Capitală funcționează Școala Iordaniană, Școala Siriană, Școala Palestiniană, Școala Libaneză, Școala Irakiană. De notat faptul că aceste școli nu sunt destinate exhaustiv cetățenilor din țările respective, o parte din cursanți fiind de alte cetățenii și naționalități. În egală măsură, moscheile, școlile și instituțiile culturale sunt frecventate și de rezidenți proveniți
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
, cu o istorie de sute de ani, cândva un produs foarte prețuit în Imperiul Otoman, își recâștigă acum faima. Khan as-Saboon, localizat în orașul libanez Tripoli și renumit pentru acest săpun, este promovat în prezent ca importantă atracție turistică. sau "saboon baladee" este o parte importantă a culturii locale, cunoscând o istorie care începe încă din perioada dominației mamelucilor. A cucerit Istanbulul în perioada otomană
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
o istorie care începe încă din perioada dominației mamelucilor. A cucerit Istanbulul în perioada otomană cu mirosurile îmbietoare și jocul de culori, însă a făcut cu greu față săpunului produs în masă după Revoluția Industrială. Chiar și așa, săpunul tradițional libanez începe să-și recapete farmecul mai cu seamă în piețele din Tripoli, devenind chiar o atracție turistică în regiune. Istoria săpunului tradițional libanez începe în secolul al XVI-lea, atunci când au fost construite niște barăci pentru garnizoanele trupelor otomane stabilite
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
a făcut cu greu față săpunului produs în masă după Revoluția Industrială. Chiar și așa, săpunul tradițional libanez începe să-și recapete farmecul mai cu seamă în piețele din Tripoli, devenind chiar o atracție turistică în regiune. Istoria săpunului tradițional libanez începe în secolul al XVI-lea, atunci când au fost construite niște barăci pentru garnizoanele trupelor otomane stabilite în Tripoli, Liban. Construcția a fost ridicată în centrul orașului, tocmai pentru a preveni posibilele răscoale locale, fiind prevăzută totodată cu un sistem
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
și modelare - partea cea mai dificilă din întreg procesul de producere a săpunului, întrucât se realizează manual, cu un cuțit sau o lamă ascuțită specială pentru săpun. În această privință, impresionantă este o copie a Coranului sculptată în săpun tradițional libanez. Pe lângă uleiul de măsline, componenta principală a acestui săpun, mai pot fi adăugate ingrediente precum mierea, uleiuri esențiale, petale de flori sau ierburi aromate. Astăzi putem găsi în Tripoli aproape 400 de feluri de săpun fabricat manual - reumatice, relaxante, pentru
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
ingrediente precum mierea, uleiuri esențiale, petale de flori sau ierburi aromate. Astăzi putem găsi în Tripoli aproape 400 de feluri de săpun fabricat manual - reumatice, relaxante, pentru catifelare, anti-acnee etc. Încă de la prima fabrică tradițională de săpun (Khan es-Saboun), produsul libanez a fost prețuit în Imperiul Otoman, poate chiar la fel de mult ca mătasea. Corăbiile Istanbulului traversau marea pentru a se aproviziona cu mult-iubitul săpun aromat al Libanului. Corespondența de la sfârșit de secol XVI între beylerbey-ul din Tripoli și Poartă ne confirmă
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
pentru a se aproviziona cu mult-iubitul săpun aromat al Libanului. Corespondența de la sfârșit de secol XVI între beylerbey-ul din Tripoli și Poartă ne confirmă așadar importanța economică a acestui săpun tradițional nu doar pentru partea otomană, ci și pentru partea libaneză.
Săpunul tradițional libanez () [Corola-website/Science/330049_a_331378]
-
ad-Durūz" „Muntele Druzilor” s-a pierdut treptat. Cu timpul în Liban, populația druză din Muntele Libanului s-a micșorat, până ce regiunea a încetat să mai fie considerată patria acestei comunități. Azi, populația druză se reduce la 6% din totalul populației libaneze. Pe întregul mapamond sunt aproximativ un milion de membri și trăiesc în zonele muntoase și rurale ale Siriei, Libanului și Israelului. Comunități mai mici sunt concentrate în diaspore din: Australia, Canada, Europa, Țările din Golf, Filipine, America de Sud, Africa de Vest și SUA
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
Și în zilele noastre, beduinii musulmani Rwala consideră că existența le este gestionată de lună care ar condensa vaporii de apă, așterne roua binefăcătoare pe pășune, făcând posibilă viața plantelor. Simbolul este recurent și în tradiția populară. Într-un proverb libanez se afirmă că: "Dacă ai lună nu te mai uita la stele". Apa este un imbol al manifestării divine, al bunătății și al vieții, apa și toată logistica înconjurătoare aveau parte, în vechea Arabie, de o apreciere cu totul aparte
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
Mansour reușește să ilustreze o parte din viața sa, evidențiind cele trei războaie prin care a trecut de-a lungul vieții: războiul de independență din Algeria (care coincide cu copilăria sa), războiul civil din Liban (soțul său fiind de origine libaneză și fiind direct afectt de acest război) și tulburările civile care au avut loc în Algeria în ultimele decenii. Fiind un fin psiholog, Ben Mansour consideră că este datoria sa morală să prezinte (prin intermediul romanului) atrocitățile la care au fost
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
Diana Joseph Fouad Haddad (; n. 1 octombrie 1976, Bsalim, Liban) este o cântăreață libaneză și o personalitate de TV cu cetățenie din Emiratele Arabe Unite. este una dintre cele mai populare și de succes cântărețe din lumea arabă încă din anii 1990. Odată cu prima sa melodie, Saken lansată în 1996, a devenit una dintre cele mai
Diana Haddad () [Corola-website/Science/330923_a_332252]
-
musicale, plecând de la cele mai ritmate cântece până la cele mai romantice. Haddad a cunoscut faima încă din anul 1993. În timp ce înregistra primul său album, a apărut la show-ul de televiziune arab, Studio El Fan în Beirut interpretând cântecul popular libanez scris de Elias Abou Azala Tayr El Yammameh care va fi inclus în primul său album, Saken. Haddad s-a născut într-o familie cu tatăl, Joseph Haddad, creștin maronit și mama, Mouna Haddad, care provenea dintr-o familie musulmană
Diana Haddad () [Corola-website/Science/330923_a_332252]