1,311 matches
-
consacre până la urmă scrisului. Alături de Peter Altenberg și Arthur Schnitzler, a fost membru al grupării de avangardă "Tânăra Vienă" ("Jung Wien"). În 1900, Hofmannsthal îl întâlnește pentru prima oară pe compozitorul Richard Strauss. Mai târziu el va compune mai multe librete pentru operele sale, printre care "Electra" (1909), "Cavalerul roșu" (1911), "Ariana din Naxos" (1912, revizuită în 1916), "Femeia fără umbră" (1919), "Elena egipteană" (1927) și "Arabella" (1933). În 1901, se căsătorește cu Gertrud (Gerty) Schlesinger, fiica unui bancher vienez. Gerty
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
La sonnambula () este o operă în 2 acte de Vincenzo Bellini, după un libret de Felice Romani (bazat pe comedia "La sonnambule ou l’arrivée d’un nouveau seigneur" de Eugène Scribe din anul 1819). Premiera operei a avut loc la “Teatro Carcano” din Milano, în ziua de 6 martie 1831. Durata operei: cca
Somnambula () [Corola-website/Science/321351_a_322680]
-
în acest caz de o îmbinare a idealului poetic cu cel muzical, deși poezia lui Chamiso era departe de a se înscrie printre capodoperele poeziei romantice. Versurile poetului atât de apropiate de sufletului compozitorului s-au instituiut într-un autentic libret cu o dramaturgie pe care R. Schumann a subliniat-o cu rafinament. Ciclul vocal "" a fost compus în anul 1840, an în care Schumann se căsătorește cu Clara Wieck. Acest an aduce nu numai o mare împlinire in viața compozitorului
Frauenliebe und -leben () [Corola-website/Science/316427_a_317756]
-
Porumbescu și Nicolae Petra-Petrescu care pe atunci era director al Băncii Albina din Sibiu. Nicolae Petrescu era tatăl lui Horia Petra-Petrescu cunoscut ca publicist și secretar al Astrei din Sibiu. La "Masa calicilor" s-a organizat pentru prima oară reprezentarea libretului "Crai Nou", al căruit text a fost scris de Vasile Alecsandri pe muzică de Ciprian Porumbescu, sub auspiciile "Reuniunii române de cântări" din Brașov din anul 1881. În rolul principal al operei lui Porumbescu a jucat învățătorul Zosim Butnariu, care
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
tehnică”). A murit pe 2 decembrie 2013, într-o discreție totală, după o suferință mai veche. A colaborat la Teatrul de Revista „Constantin Tănase”, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Național din Cluj, Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, fiind autorul libretelor musical-urilor: De asemenea, a colaborat la Radio Shalom România (JCC), unde a înregistrat în anul 2011 emisiunea serial "Cazul Beilis", o adaptare radiofonica în lectură autorului, regizată de Mirela Tentea.
Octavian Sava () [Corola-website/Science/328984_a_330313]
-
este o operă în trei acte de Richard Wagner. Muzica și libretul: Richard Wagner. Premiera operei a avut loc la Bayreuth în ziua de 26 iulie 1882 la Festspielhaus. Durata operei: cca 4 ½ ore. Locul și perioada desfășurării operei: Muntele Monsalvat din nordul Spaniei, Evul Mediu Timpuriu. Opera este bazată pe poemul
Parsifal () [Corola-website/Science/323044_a_324373]
-
Shir predá lakaitz” (Cântec de adio la plecarea verii). „Et mă sheratziti” (Ceea ce am dorit), etc. În 1961 a compus muzică pentru spectacolul „Yossi - Hizki - Yona”, iar în 1964 musicalul "Shlomo Hameleh ushlomi hasnadlar" (Regele Shlomo și Shlomi pantofarul) pe libretul lui Nathan Alterman, care și el a intrat în patrimoniul muzicii ușoare israeliene din toate timpurile. Între nuemerele din spectacol, care au devenite șlagăre ale epocii, se pot menționa „Shir Hasandlar” (Cântecul pantofarului), Shir Hamerivá (Cântecul gâlcevei), Shir hapiús (Cântecul
Sasha Argov () [Corola-website/Science/323299_a_324628]
-
din Brighton Beach","Biloxi Blues" și "Un cuplu ciudat". a câștigat Premiul Pulitzer pentru dramă pentru piesă "Lost În Yonkers". După mai multe din piesele sale au fost realizate filme artistice, pentru care a scris scenariul. A mai scris și librete pentru musicals, ca de pildă "Sweet Charity." Neil Simon s-a născut la 4 iulie 1927 în Bronx, New York, ca al doilea copil al lui Irving Simon, vânzător de stofă, și al soției sale, Mamie. Copilăria și-a petrecut-o
Neil Simon () [Corola-website/Science/325837_a_327166]
-
two) (1977) despre a doua căsătorie a unui văduv, si mai ales trilogia despre tinerețea să, compusă din piesele „Amintiri din Brighton Beach” (Brighton Beach Memoirs) (1983), „Biloxi Blues” (1985) și „Broadway Bound” (1986) Simon s-a distins și prin libretele sale pentru musicaluri că de exemplu „Sweet Charity” (1967) „Promises, Promises” (1968) ,„They’re Playing Our Song” (1978) și „I Ought to Be în Pictures” (1980). A mai scris și farsă „Un cuplu (feminin) ciudat” (1985), versiune pentru femei a
Neil Simon () [Corola-website/Science/325837_a_327166]
-
adus în ea. Personajul central este numit Victor Reynolds, o referință la numele strigat de Poe în noaptea de dinaintea morții sale. Între 1908 și 1917, compozitorul francez Claude Debussy a lucrat la o operă numită "La chute de la maison Usher". Libretul a fost scris de el, fiind inspirat din scririle lui Poe, și opera sa a fost o piesă apropiată de o altă compoziție scurtă de operă ("Le diable dans le beffroi"), inspirată din povestirea „The Devil in the Belfry” a
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
Intermezzo”, „Pavane” și „Fall”" și stilul său prezintă muzica clasică din secolul al XX-lea și rock progresiv. Muzica include fragmente din opera neterminată a lui Debussy. O altă versiune de operă, compusă de Philip Glass în 1987 cu un libret de Arthur Yorinks, a fost prezentată de Opera din Nashville în 2009. Peter Hammill a compus o operă inspirată din această povestire între 1973 și 1991 și a lansat-o în 1991. În această operă, casa în sine devine o
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
o operă inspirată din această povestire între 1973 și 1991 și a lansat-o în 1991. În această operă, casa în sine devine o parte vocală care urmează să fie cântată de același interpret care interpretează rolul lui Roderick Usher. Libretul lui Chris Judge Smith prezintă o intrigă secundară a unei atracții romantice între Madeline Usher și narator, căruia i se dă numele de Montresor. Această înregistrare a avut și tobe, deși nu a fost o operă reală. Hammill a lansat
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
(Rusă: Маддалена) este o operă într-un act a compozitorului rus Serghei Prokofiev, care a scris și libretul inspirat după piesa de teatru scrisă de Magda Gustavovna Lieven-Orlov sub pseudonimul Baronul Lieven. Înainte de "" Prokofiev a compus deja patru opere (prima fiind "Uriașul", compusă când Prokofiev avea opt ani) dar "Maddalena" este prima lucrare a lui Prokofiev în acest
Maddalena () [Corola-website/Science/329895_a_331224]
-
fi jucată la Conservator. I-a arătat partitura pentru pian lui Nikolai Miaskovski care a comentat: "[muzica] este uneori uimitoare prin puterea sa sumbră, calitatea vulcanică a temperamentului [lui Prokofiev] este enormă". Conservatorul a respins opera, în cuvintele compozitorului deoarece libretul avea prea multe nuanțe ale poetului simbolist Konstantin Balmont și nu din cauza dificultăților muzicale. În speranța de a fi jucată în 1913 Prokofiev a revizuit muzica și a dedicat a doua versiune lui Miaskovski. Totuși, premiera a fost anulată, la
Maddalena () [Corola-website/Science/329895_a_331224]
-
Op. 33, cunoscut și sub titlul din franceză L'amour des trois oranges (Rusă: Любовь к трём апельсинам, Lyubov' k tryom apel'sinam) este o operă satirică în patru acte a lui Serghei Prokofiev. Libretul în limba franceză este inspirat după piesa de teatru italiană "L'amore delle tre melarance" a lui Carlo Gozzi. Premiera operei a avut loc la Teatrul Auditorium din Chicago, Illinois pe 30 decembrie 1921. Opera a fost rezultatul unei comenzi
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
lui Prokofiev în Statele Unite din 1918. După concerte de succes la Chicago (inclusiv prima sa simfonie), a fost contactat de directorul Operei din Chicago, Cleofonte Campanini, pentru a compune o operă. În timpul vizitei la Chicago Prokofiev deja a schițat un libret bazat pe piesa lui Gozzi scrisă în tradiția "Commedia dell'arte" (piesa însăși era inspirată după basmul "" a lui Giambattista Basile). Libretul final a fost adaptat de Prokofiev după traducerea lui Vsevolod Meyerhold a piesei lui Gozzi. Adaptarea a modernizat
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
din Chicago, Cleofonte Campanini, pentru a compune o operă. În timpul vizitei la Chicago Prokofiev deja a schițat un libret bazat pe piesa lui Gozzi scrisă în tradiția "Commedia dell'arte" (piesa însăși era inspirată după basmul "" a lui Giambattista Basile). Libretul final a fost adaptat de Prokofiev după traducerea lui Vsevolod Meyerhold a piesei lui Gozzi. Adaptarea a modernizat influențele "Commedia dell'arte" și a introdus și o doză de suprarealism. Datorită cunoștințelor limitate ale lui Prokofiev de limba engleză și
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
Jucătorul (Rusă: Игрок) este o operă în patru acte a lui Serghei Prokofiev. Compozitorul a scris și libretul, inspirat după romanul cu același nume al lui Fiodor Dostoievski. Prokofiev s-a hotărât să adapteze romanul în 1914 iar dirijorul Albert Coates de la Teatrul Mariinsky l-a încurajat să compună opera și i-a garantat o producție la acel
Jucătorul (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329896_a_331225]
-
care stăpânesc bine instrumentul. Pe lângă operele enumerate până acum, Bottesini a mai compus încă trei opere: "Il Diavolo della Notte" (Milano, 1859); "Vinciguerra" (Paris, 1870) și "Ero e Leandro" (Torino, 1880). A compus și un oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
(n. 13 septembrie 1894 în Łódź, m. 27 decembrie 1953 în Zakopane) - poet polon de origine evreiască, scriitor, autor de vodeviluri, satire, librete pentru operetă și de versuri pentru cântece, unul dintre cei mai populari poeți poloni din perioada interbelică. A fost unul dintre membrii fondatori ai cafenelei pentru artiști "„Pod Picadorem”" și al cercului literar "„Skamander”". Colaborator la "„Wiadomości Literackie”". A tradus
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
cei doi au adoptat-o pe Ewa. În 2006, Ewa a înființat "„Fundația Julian și Irena Tuwim”", care urmărește ajutorarea copiilor cu dizabilități și cu boli incurabile, precum și protejarea lucrărilor poetului și ale surorii sale. Tuwim a fost autor de librete, de texte pentru cabaret sau politice. Colaborator și redactor al unor reviste literare ("Skamander, Wiadomości Literackie, Cyrulik Warszawski"). De asemenea, Tuwim a fost și un traducător excepțional, demne de menționat fiind traducerile sale ale operelor scriitorilor ruși - Aleksandr Pușkin, Vladimir
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
duce la Ilișești și o cere în căsătorie pe Berta. Declarându-se surprins, tatăl fetei, pastorul anglican Gorgon, îi cere un răgaz de gândire. Până la primirea răspunsului pastorului, Ciprian se întoarce la Brașov unde compune opereta „Crai nou”, al cărei libret fusese scris de poetul Vasile Alecsandri. Primăria condiționează punerea la dispoziție a sălii de teatru a orașului pentru premiera primei operete românești cu două condiții: opereta să nu fie prezentată în limba română și actorii să nu intre în opinci
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
împăratul Leopold al II-lea). Inițial, opera lui Mozart "Don Giovanni" urma să fie cântată în onoarea lui Anton și a soției sale pentru o vizită la Praga la 14 octombrie 1787, în timpul călătoriei lor dintre Dresda și Viena, iar libretul a fost publicat cu o dedicație pentru ei. Premiera totuși nu a putut fi aranjată din timp, așa că opera a fost înlocuită la ordinele exprese ale unchiului miresei, împăratul Iosif al II-lea, cu "Nunta lui Figaro".<br> Alegerea operei
Anton al Saxoniei () [Corola-website/Science/327170_a_328499]
-
cu Premiul de Stat pentru Dramaturgie (1952) si ecranizată in 1953 (regia Dinu Negreanu, cu Liviu Ciulei, Marga Barbu, Iurie Darie, George Vraca). În 1959, Wilhelm Georg Berger (1929-1993) scrie Oratoriul pentru tenor, bariton, cor mixt și orchestră „Ștefan Furtună” (libret de G. Dan). În București, strada Ștefan Furtună (în prezent „Mircea Vulcănescu”, o arteră importantă, cunoscută, pornind din intersecția cu Bulevardul Dacia si Calea Griviței) a fost marcată cu tăblițe inscripționate „Ștefan Furtună - participant la Răscoala din 1907”. În alte localitați
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]
-
mai dirijat un concert similar al acestora pe Stadionul Dodger din Los Angeles în anul 1994. În anul 1992 el a dirijat producția istorică a operei "Țoșca" de Puccini, în care fiecare act a fost interpretat exact în locul specificat de libretul operei. Catherine Malfitano a fost Țoșca, iar Placido Domingo a cântat în rolul lui Cavaradossi, iar Ruggero Raimondi în rolul baronului Scarpia. Actul I a fost transmis la televiziune în direct de la Bazilica Sant'Andrea della Valle la 11 iulie
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]