3,366 matches
-
noii clădiri avea să fie terminată în aprilie 1995. El controla instalația și felul în care decurgea construcția. Soțul meu era electrician specialist. Se ocupa de: ascensoare, electricitate și de aerul condiționat. Clădirea avea treizeci și patru de etaje, însă la început liftul nu funcționa și mi-a spus că trebuia să urce până sus pe scări. Îi plăcea mai mult să se miște decât să stea la birou. Se întorcea acasă, lua o bere și vorbea despre munca lui. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îl întrebă din nou cine e. După ce, fără să-și ascundă iritarea, îl lămuri și pe acela, Sebastianus ceru nerăbdător să li se arunce o frânghie ca să poată urca. La scurt timp, din bastion fu lăsat în jos un mic lift, un soi de cușcă de lemn, deschisă pe o latură, pentru ca să se poată intra, și susținută de un lanț solid ce cobora, evident, de la o macara amplasată pe zid: un sistem simplu și ingenios care permitea ieșirea sau intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mult cu cât pe malul celălalt al râului se auzeau deja primele strigăte de alarmă și chiar se vedeau câteva torțe, la lumina cărora santinelele hune se mișcau repede, cercetând stufărișul. Comandantul gărzii ordonă alor săi să coboare din nou liftul, însă operația după destul de mult, căci cușca putea să ducă doar o singură persoană odată. Pe când Vitalius urca, Sebastianus îi cercetă pe milițieni: fețe oneste de artizani, lucrători manuali și negustori, războinici nepotriviți cu rolul lor, improvizați, cei mai mulți înarmați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alanilor? — Sunt pe laturile cele mai expuse ale zidurilor. Și, pe urmă, în seara asta se pregătește un atac. E mai bine ca noi să controlăm podul... Ezită un moment, privindu-l pe sub sprâncene pe Maliban, care tocmai coborâse din lift, după care adăugă cu voce scăzută: — Anianus nu prea are încredere în alani. Când zici „noi“, despre cine vorbești? — Miliția cetății și soldații rătăciți care s-au retras aici din teritoriile din jur. Când și Etbinus, ultimul din grup, ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Abia avea timp să se repeadă cu mașina acasă pentru prânz. De obicei lua masa în oraș, dar acum trebuia să afle neîntârziat ceea ce-l interesa. Un grup de femei frumoase se afla pe coridor în timp ce el se îndrepta spre lift. Impresia că ele îl priveau cu atenție pe când trecea era atât de puternică, încât Craig se smulse din furtuna de gânduri. Se întoarse și le privi. Una din femei spunea ceva cu gura aproape lipită de un dispozitiv mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
se smulse din furtuna de gânduri. Se întoarse și le privi. Una din femei spunea ceva cu gura aproape lipită de un dispozitiv mic și strălucitor pe care-l avea la mână. Craig gândi, intrigat, "un radio-brățară". Apoi intră în lift și uită incidentul în timp ce cobora. Și în hol se aflau femei, iar la intrare, de asemenea. Lângă bordură așteptau jumătate de duzină de mașini negre, impunătoare, fiecare cu câte o femeie la volan. În câteva minute strada va forfoti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pe Mabel ca să-l conducă pe domnul Craig înapoi la birou. Se pare că Mabel era numele comandantei gărzii președintelui, căci ea intră în cameră, urmată de femeile înarmate. Într-un minut Craig a fost scos afară și apoi în lift. După plecarea lui Craig, marele om se așeză cu un zâmbet împietrit pe chip. Se uită încă o dată la femeie, dar secretara privea în jos la biroul ei. Încet, Jefferson Dayles se întoarse și privi la un paravan care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
n-a întors capul, cred că starea mea a trecut neobservată. Am auzit-o pe doamna Silsburn întrebând-o pe doamna de onoare: — Aveți de gând să rămâneți acolo? Nu știu. Poate doar un minut. Locotenentul a apăsat pe butonul liftului și toți trei au rămas greoi locului, urmărind cadranul indicator. S-ar fi zis că nimeni nu simțea nevoia să mai vorbească. Eu rămăsesem în pragul apartamentului, la câțiva metri distanță, privindu-i ca prin ceață. Am rostit un „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un „la revedere“ cu glas tare și cele trei capete s-au întors la unison către mine: — Ah, la revedere, mi-au răspuns, apoi glasul doamnei de onoare s-a înălțat peste celelalte: — Mulțumim pentru băuturi! a strigat în timp ce ușa liftului se închidea în urma lor. M-am întors în apartament, foarte nesigur pe picioare, încercând pe drum să-mi deschei nasturii tunicii, sau trăgând de ea ca s-o deschid. Întoarcerea mea în living-room a fost salutată fără rețineri de singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un infim avantaj. De obicei, mă bucuram de un dram de compătimire în timp ce mă îmbrăcam ca să-l întâlnesc pe teren și, adeseori, câte una din surorile mele sau un frate de-al meu mă însoțea, plin de compasiune, până la ușa liftului. La jocurile de cărți, fără excepție -pocher, cassino, cupe, fata-bătrână, licitație, slapjak, blackjack -era absolut insuportabil. Totuși, unele jocuri erau, să spunem, îndurabile. Obișnuia să joace go fish cu gemenii când aceștia erau mici, și le dădea întruna a înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca a lui. Pâlcuri de antene de televizor. Ca bicele, grațioase, dendrite dătătoare de fiori desenând imagini din aer, aducând frăție, comuniune oamenilor de apartament Înzidiți. Spre apus râul Hudson se punea Între Sammler și uzinele Spry din New Jersey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În holul clădirii administrația pusese un ecran de televizor ca să vadă portarul spărgătorii. Dar portarul era tot timpul dus pe undeva. Dreptunghiul electronic radiant bâzâia În gol. Sub picioare era carpeta respectabilă, brună ca sosul de friptură. Grilajul interior al liftului, romburi suple de aramă pliante, murdare și lucinde. Sammler intră În apartament și se așeză pe canapeaua din vestibul, acoperită de Margotte cu pătrate mari de eșarfe de la Woolworth, legate la colțuri și prinse de pernele vechi. Formă numărul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
clădirea În care Îi pusese Gruner, cu scara de piatră de la intrare Într-o rână, spre intrarea de la subsol a curățătoriei chinezești alăturate. Holul Îl Îmbolnăvea, faianța ca niște dinți galbeni pusă Într-o murdărie disperată și casa Împuțită a liftului. Baia unde Shula ținu un puișor de la Paște luat de la Kresge's până se făcu găină ce cotcodăcea pe marginea căzii. Decorațiile de Crăciun ce țineau până primăvara. Chiar și camerele erau ca acei clopoței de Crăciun prăfuți, din hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
neglijabil pentru a fi urmărit. Bărbatul nu părea să se simtă amenințat de nimeni. Lua de bună delăsarea, lașitatea lumii. Sammler, cu efort, deschise o ușă mare de sticlă, cu grătar negru, și se trezi Într-un hol gol. Ocolind liftul, localiză scările, urcă prima serie de trepte și se așeză pe ultima treaptă. Câteva minute de odihnă și Își recăpătă nivelul de oxigen, deși ceva Înlăuntru se simțea atenuat. Pur și simplu rărit. Înainte de a se Întoarce În stradă (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ședința, lecția, avertismentul, Întâlnirea, transmisiunea. Ridică ochelarii Întunecați ai lui Sammler și-i repuse acestuia pe nas. Apoi Își desfăcu și-i fixă pe nas pe-ai lui, circulari, violet de gențiană, Încercuiți delicat cu Încântătorul aur Dior. Apoi plecă. Liftul, cu un bufnet, revenind de la subsol, se deschise simultan cu ușa de la stradă. Recuperând umbrela căzută, aplecându-se șchiop, Sammler urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru această tristă lipsă de sociabilitate puteai fi recunoscător. Și mai bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ai nevoie de ajutor, domnule Sammler... — N-o să te invit sus, Lionel. De fapt mă simt obosit. — E primăvară. Vreau să spun că e din cauza schimbării de temperatură, zise Feffer. Chiar și tineretul e sensibil la asta. Domnul Sammler În lift, extrăgând cheia de yală din portofelul de mărunțiș. Intră În grabă În hol. În onoarea primăverii, Margotte pusese tufe de forsiția În borcane Mason. Unul dintre borcane fu răsturnat pe dată. Sammler aduse un sul de șervete de hârtie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
avea timp de spălat și uscat. Traversă imediat Broadway-ul, ducându-se la apartamentul Shulei. Sună, bătu, ridică vocea și spuse : „Shula, e tatăl tău. Deschide. Shula?“. Scrise un bilet și Îl strecură pe sub ușă. „Sună-mă deîndată“. Apoi, coborând cu liftul negru (cât de ruginit și de negru era!), se uită În cutia ei poștală, pe care nu o Încuia niciodată. Era plină, și el frunzări corespondența. Chestii de aruncat. Scrisori personale, nici una. Deci, era evident plecată, nu-și scosese corespondența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
luați Înăuntru. Rațiunea măturase și Împodobise casa, dar ultima stare putea fi mai rea decât prima. Ei, deci, ce ar duce cineva pe lună? Șterse pălăria de fetru cu cotul, ieși cu spatele În vestibul, Încuie și Încercă ușa, chemă liftul, și coborî. Domnul Sammler, bătând din nou străzile, care acum erau de un albastru Închis, o lucire albăstruie de la felinare. Încovoiat, mergând repede. Avea numai două ore, și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între 86th Street și Second Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spală, dreg, grijesc, numără, păzesc computerele. Zi și noapte. Și oricât de rebeli ar fi În inima lor, oricât de cuprinși de disperare, Îngroziți sau tociți de tot, vin la ce au de făcut. În sus și-n jos În lift, stând la birou, la volan, Îngrijind de mașinării. Pentru un animal atât de nestatornic și de neliniștit, un animal curios, cu nervii atât de Întinși, o maimuță supusă la atâtea boli, la caznă, la plictis, asemenea disciplină, asemenea instrucție, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lucru ștergând case cu avionul când suntem Într-o situație atât de grea. Suficient cât să mă scoată din minți. Doar nu vrei să-mi spui că Elya a auzit asta la radio! — Nu, n-a auzit. Deja cobora cu liftul. — Și zici că Wallace nu e rănit? — Wallace e În al noulea cer. În extaz. A trebuit să Îi pună copci pe obraz. — Înțeleg. O să rămână cu cicatrice. Ce poveste Îngrozitoare! — Îi plângi prea mult de milă. — Recunosc că toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Crede-mă pe cuvânt. Sunt foarte hotărât. Hai să nu provocăm o scenă aici pe hol. Nu ai dori asta, nu-i așa? — Ați provoca o scenă? — Da. — O trimit pe asistenta lui să vă Însoțească, spuse doctorul. Coborâră cu liftul, femeia În gri și domnul Sammler, și merseră de-a lungul unor holuri joase cu podele pestrițe, prin tuneluri, urcară și coborâră rampe, trecură pe lângă laboratoare și depozite. Ei bine, acest adevăr faimos de care era atât de interesat, pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ca prin minune, a devenit curajoasă. Avante se afla la ultimul etaj al unui depozit recondiționat aflat la sud de Market - zece mii de metri pătrați de design art deco și antreuri vegetariene surprinzător de delicioase. Toți patru au intrat în liftul placat cu oglinzi. Nici unul n-a scos nici un cuvânt. Danny era bosumflat, fiindcă fusese întrerupt din cea mai importantă confruntare din SSX Tricky 3; Irene și-a mai adăugat câteva straturi de gloss, deși buzele ei aveau deja culoarea sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de gloss, deși buzele ei aveau deja culoarea sângelui. Mike nu mai rostise nici un cuvânt, sub formă de protest probabil, și asta încă din clipa când Jina i-a anunțat că totuși merg la petrecere. Ceea ce făcea ca acum, în lift, vorbele lui, abia șoptite să răsune ca și când ar fi fost urlate. Eu am crezut că nimeni nu s-a mai îndrăgostit cum ne-am îndrăgostit noi doi. Așa, pe loc. Și cu atâta hotărâre. Pentru că acum să aflu că același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
piardă încrederea în tine. Alice a scris acolo că încă-l mai iubești pe Zach. Alice a scris că barca noastră era o plută. Nu poți să pui preț pe nimic din ceea ce a scris. Toți patru au ieșit din lift, la ultimul etaj, și-au pășit într-un vacarm. Două sute de oameni pe care nu-i cunoșteau, New York-ezi care zburaseră până acolo pe banii firmelor la care lucrau și care acum erau deja beți și dispuși să flirteze. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rugi ** câteodată tremurul frunzei îl simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă în tremurul frunzei salut în lift salut! salut. două siluete nătânge, liftul e prea obosit să coboare sau să urce o nouă zi către casă, către slujbă. o poșetă eventual cu un tampon și un ruj, la dumnealui o servietă cu facturi. gata! datu-mi-s-a o revelație
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]