2,115 matches
-
am tras-o peste mine. Era caldă, deși rigidă, iar suprafața corpului avea o textură rugoasă, cum îmi place să fie puțin pielea. Am întins-o peste mine - era neașteptat de grea ‒, am început s-o sărut și s-o ling pe față, reușind în același timp s-o penetrez în fanta din palmă, între degete. Postura era dificilă, dar cu o mână îi activam brațul mobil, ceea ce era destul de convingător. ...când deodată ușa s-a deschis lent și în prag
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
frică și arăta cum își strânge bucile, temător. Curios, lui Xhaferi îi plăcea de Mirko, nimeni nu știa de ce. Și Xhaferi, și Mirko sunt obsedați de evrei și de cabală. Xhaferi capătă o expresie obscenă când vorbește despre ei. Se linge pe buze cu o limbă care seamănă cu un cuțit. Are și nasul tăiat ca un cuțit, pomeții foarte înalți, iar părul de pe față îi crește până sub ochi. Uneori, când nu se rade grijuliu cu cuțitul ăla al lui
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului, fărâmițat și risipit de vânt, în nesperata alianță cu suflul Bătrânului. Contemplarea de pe înălțimi îi dădea sentimentul suveranității, al unei stăpâniri depline a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
c-o taină. [1930] * MUNTE VRĂJIT Intru în munte. O poartă de piatră încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă. Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă latră. Jivine mai sfinte-mi ling mînile: stranii, vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-adapă. În larguri vinetele brazde se-ntind subt pluguri mari
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
oarecare măsură. Să-mi fie iertată această imprudență, căci nu știam ce fac. Nu știam că libertatea nu-i o răsplată, nici o decorație pe care o sărbătorești bând șampanie; nici un dar, o cutie cu dulciuri pe care s-o mănânci lingându-te pe buze de plăcere. Oh! nu, dimpotrivă, e o corvoadă, o cursă lungă, în care alergi singur, până la extenuare. Nici urmă de șampanie, nici urmă de prieteni care să ridice paharul în cinstea ta, privindu-te cu dragoste. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
purta insignele și stegulețele NATO, pentru care guvernul a alocat deja un milion de dolari. Tinerii căsătoriți se vor poza în fața simbolului nord-atlantic. Anul ăsta, de 19 noiembrie vom mânca cu toții cârnați de la Sechelariu și ne vom bucura. Unii vor linge marele ecran de pe care ne va privi, de la Praga, dl prim-ministru Adrian Năstase. Văzând cu satelitul atâta entuziasm popular, americanii or să ne verse deîndată niște miliarde de dolari... Gândul că acest nemernic cu studii pe nume Treptow va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-i a bună. Asta nu lipsește. Și mai tre buia să-mi aducă și șablonul de cruce pentru colivă... Nu l o fi găsind? zise Caterina lăsând sacoșa de cârpă jos. Cine, fa, Veta să nu găsească? Păi la aia lingi de pe jos, nu alta, așa-i de curat la ea. Auzi, să nu găsească Veta! Păi și-atunci? se descumpăni Caterina. Și-atunci, și-atunci. Dracu’ s-o pieptene de buclata dracu’..., că și când e să-și bage coada
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
al paharului. — Hai, domne..., încearcă redactorul-șef să-și mânuiască orgoliul ca pe un elefant scăpat printre porțelanuri. Actorul se înduplecă: Dacă vrei să bei..., în genunchi! Și face semn cu degetul în față. Redactorul-șef privește capul pleșuv și linge cu privirea paharul golit. Își ridică nițel pantalonii de deasupra genunchilor și, mai în râs, mai în serios, se ploconește. Actorului nu-i mai pasă. A adormit cu nasu-n buzunarul de la piept. Suflă adânc, lin, ca un prunc cu barbă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
scaunele înșirate pe lângă pereți, măsuțele pătrate, așezate la intervale, cu fețe de mese albe, deasupra, și sticle burduhănoase, cu gâturile înfășurate în ștergare, răsturnate în căldările cu gheață. Senzația aromată, înțepătoare și rece din cerul gurii îl făcu să-și lingă buzele și să-nghită în sec. Mirosea a rouă și rădăcini crude. Mestecă în gând gustul de pâine bună și buchetul vinului. Suava dulceață îi înțepa limba și-l amețea. Hotărî să coboare și coborî scările. Civilii nu erau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care o ajutaseră să treacă prin timp ca printr-o apă vrăjită. Nopți care-o înfiorau până-n cel mai tainic loc al trupului ei făcut să zburde și să se zbenguie ca vântul ce i se ghemuia roșcat la picioare lingându-i genunchii și-ncălzindu-i coapsele pline. Nopți cu stele albe înflorite-n crengile de măr, boltite deasupra capului, scuturându-și pulberea de argint curat și de pirită drept în sângele ei ostenit de așteptare. Cerurile, încărcate de nori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
purta. O bucurie cum nu mai cunoscuse. Totul în ea înflorea și tresălta în beția ușoară. Totul o ademenea și-o împingea înainte. Neliniștită, nervoasă,cu mințile rătăcite, ajunse. Cerbul, întors cu spatele spre ea, cu capul slobozit în zăpadă, lingea un drob de sare. Soarele juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lumânării aprinse la mormântul bunicilor din deal? Sau lucrarea înverșunată a ciocănitorii în trunchiul copacului? Sau cum rup dinții vacii iarba și cum o rumegă, cum țipă spre seară după muls, cum îi susură laptele în șiștar și cum își linge vițelul, de-i înțelegi dintr-odată statutul de sfințenie indiană? Tot discutând cu prietenii, în aceste zile de vară, despre „magia vizuală“, „stilistica olfactivă“ și „coregrafiile auditive“, am aflat, pe de o parte, o sumedenie de mici taine îndelung păstrate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de apariție, profeții, ritualurile, zeii, cărțile sfinte, perioadele de creștere și descreștere, conflictele în care au intrat de-a lungul timpului. Peste tot, spectacolul hecatombelor e dominat de legea acțiunii și reacțiunii, întreruptă doar de răstimpurile cînd, spre a-și linge rănile și a-și îngropa morții, unul din monoteisme se retrage în defensivă tactică. Pentru ca apoi spiritul revanșei să izbucnească din nou, declanșînd ofensiva: de pildă, în Islam expansiunea formidabilă din primele două secole de după Mohamed, apoi cucerirea Constantinopolelui și
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
luat masa de prânz în acest mic sătuc, pe terasa unui mic restaurant. Am avut ocazia să degust vinul local, roșu și foarte bun, iar ca mâncare niște specialități de miel, făcute așa de bune că-ți venea să-ți lingi degetele. După ce am luat masa ne-am plimbat puțin pe străduțele pietruite, acoperite de viță de vie, și am admirat casele vechi, amenajate cu mult gust, care parcă te invitau să te așezi pe veranda lor la umbră și răcoare
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
despre care am vorbit deja, nu este singurul cuvânt de origine chineză existent în română. O serie de cuvinte chinezești au pătruns în multe limbi europene, de unde au fost împrumutate și de română. Caolin are la bază construcția chineză kao ling „munte înalt“, cuvânt compus din kao „înalt“ și ling „munte“. Este numele dat unui munte din nordul Chinei, unde s-au găsit mari cantități de feldspat, materia primă pentru porțelan. Franceza l-a împrumutat în forma kaolin relativ târziu, în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
de origine chineză existent în română. O serie de cuvinte chinezești au pătruns în multe limbi europene, de unde au fost împrumutate și de română. Caolin are la bază construcția chineză kao ling „munte înalt“, cuvânt compus din kao „înalt“ și ling „munte“. Este numele dat unui munte din nordul Chinei, unde s-au găsit mari cantități de feldspat, materia primă pentru porțelan. Franceza l-a împrumutat în forma kaolin relativ târziu, în secolul 18. Din franceză a trecut și în sp
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
zi plină de contrarietăți și se descoperea la sfârșitul ei, la vârsta de cincizeci de ani, în fața unor realități cu totul nebănuite până atunci. Câinele Stolț sări pe pieptul său, se tîrî cu botul până aproape de gîtu-i și după ce-l linse ușor pe obraz, oftând, își culcă capul pe labe, privindu-l. Liniștit, Ioanide închise ochii și se lăsă în voia dormitării. III Strada Tritonilor nu amintește nici pe departe oceanul ori mitologia clasică, precum s-ar presupune din nume, datorîn-du-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care două polițiste dactilografiau, și numărul 6,94, foarte mare și negru, era înrămat pe perete. Cu un clic, se mută la 6,95. își dădu seama că un ceas decimal avea o sută de minute într-o oră, își linse buzele și încercă să vorbească repede și clar. — Sergent, este o chestiune urgentă! Probabil că un apel telefonic se face chiar acum spre apartamentul meu din satul de odihnă al delegaților; puteți să-l redirecționați aici? E de la Wilkins, secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vremuri imemoriale, printre acte, livrete militare și insigne cu smalțul sărit. Poza tipică de la cununia alor mei, atât de retușată că ar fi greu de spus cum arătau, de fapt, însurățeii: el cu părul negru ca o pată de tuș, lins pe spate, cu expresia îndîrjită de parcă ar fi fost în fața plutonului de execuție, cu un costum de haine negru parcă desenat în fundal, ea în rochie de mireasă, cu o față de nerecunoscut (putea fi oricine din filmele de epocă), iar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o țineau la un loc ca într-un năvod lucitor. O puseră la fiert în oale de lut, pe pirostrii. Mâncară din ea cu toții, afară de popă, care ghicea iar o arcană a Necuratului. Nu se-ntîmplă însă nimic rău: țăranii își lingeau degetele de plăcerea gustului celui strașnic. Spărgând crusta picioarelor, găsiră acolo un fel de măduvioare încă și mai bune. În cap, pe care-l mursecară de pomană, nu găsiră decât un pumn de crier mirosind respingător a mucegai. Cu stomacurile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și alb ieșea o culoare nedefinită, tristă, a tuturor străvechilor mori, fabrici și ateliere ruinate, mâncate de timp și vegetație. Căci, acoperind-o până la brâu, pretutindeni în jurul ei se ridicau plopi negri ca smoala, cu frunze de un verde carnavalesc, lingând bătrânele ziduri palide și acoperindu-le cu valuri de puf. Puful de plopi, care ningea pur și simplu în iulie, se troienea la picioarele morii, se agăța de golurile și spărturile dintre cărămizi, se lua pe picioarele porumbeilor care umpleau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]