12,206 matches
-
utilul". Drept răspuns, profesorul strîmbă scurt din nas, ca un început de dojană și-și ia paharul, golindu-l. De afară, se aude viscolul învăluind restaurantul, gata să-l smulgă. Cînd se mai potolește, iar pasagerii vor să-și reia liniștiți masa, ușa de la intrare se deschide brusc, smulsă cu putere, iar larma sălii de restaurant este acoperită de mugetul viscolului pătruns înăuntru. Toți întorc privirea într-acolo. În ușă stă un bărbat în costum de schior, cu țurțuri pe fularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aici... Poate el scapă, să spună că Doina-i a mea și a lui Theo... Nu pot muri ducînd cu mine taina..." Bătrîna se ridică de pe saltea, lăsînd cățelușa locului, în broboadă, acoperită cu gulerul paltonului, făcîndu-i semn să stea liniștită. Privește roată, nu-l vede pe profesor, își amintește că a cerut cărțile de joc și pornește spre bucătărie, înțelegînd unde s-au retras. Vrea să intre, dar, prin ușa întredeschisă, îl vede pe Lazăr desculț, cu picioarele sprijinite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
picioarele în sus... Sultana continuă să o dea pe fată cu capul de roată în timp ce toți ceilalți, îngroziți, privesc spre clădirea care lunecă încet, cu tot cu bucata de pămînt de sub ea și cu stejarul de alături, spre fundul iazului secat. Singura liniștită, cățelușa întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată Cornea cu brațul întins. Vlad frînează, apoi oprește freza. Cornea coboară din cabină și, împreună cu mecanicii, curăță zăpada din jurul mașinii. Forțează o portieră, o deschide și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nici fluidă, ca a unui chist, dar nici rugoasă, ca a unui neg sau a unei bătături. „Însă“, îi explică trupul minții lui Carol, „obiectele din zona genitală, asemenea celor din gură, par mult mai mari decât sunt de fapt“. Liniștită de această explicație naivă, Carol lăsă în pace grăunciorul de carne. Un deget porni spre sud, spre vagin, iar celălalt o luă spre nord, spre clitoris. În acest timp, Whiter Shade of Pale căpătase formă și substanță, transformându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
face cu ochiul conspirativ, dar filantropic. Îi spui. Îți cere să te dezbraci și să te urci pe masa de consultație. Odată ajunsă acolo, fie și numai grija sau dexteritatea cu care te examinează te face să te simți mai liniștită. Când termină consultul, îți dă o explicație cu totul satisfăcătoare privind grăunciorul de carne: originea, forma, mărimea probabilă și durata de viață. Pleci din cabinet cu o rețetă pentru câteva calmante și unguente; nu e nici o problemă. Asta ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o lăsăm să-și împărtășească experiența cum poate? Pentru că până la urmă asta ar putea să-i fie de folos în cealaltă problemă, mai intimă și mai stringentă. În timp ce Carol se adapta, Dan îi urma exemplul, dar într-un mod mai liniștit și mai puțin spectaculos. De la venirea lui Dave 2 și participarea la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi, Dan nu băuse deloc. Îi fusese ușor să-și recunoască neputința în fața alcoolului, acea primă și capitală afirmație din crezul Alcoolicilor Anonimi. Încă de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scoale, să rupă materialul care îl ține prizonier. În timp ce pregătea cina, i se întâmplase de câteva ori să fie nevoit să-i întoarcă spatele lui Dan, ca să nu vadă ceva ce n-ar fi trebuit. Chiar și când cuculețul stătea liniștit, Carol era tulburată de gânduri intime legate tocmai de această liniște. Dar așa se întâmplă când ești posesorul unui Ciucă Măciucă, nu? Ceea ce vreau să spun e că există momente în care chiar și bărbații de carieră realizează cu întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Mintea mea căuta cu disperare o scăpare din situația aceea oribilă. Și care ar fi fost aceasta? Șiretenia țărănească a trupului. Când cineva îți pune cuțitul la gât, trebuie să stai nemișcat, ăsta e lucrul cel mai important. Să stai liniștit. Altfel te poate cresta de nervi sau pentru că ar interpreta greșit cea mai mică mișcare, așa că nu uita să stai liniștit! Fața profesorului, apropiată de a mea, era în plină metamorfoză. Parțial, îmi dau acum seama, din cauza eșecului minții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
brusc, ca și cum cineva i-ar fi pus lui Margoulies o compresă cu eter pe față, iar mâinile i se îndepărtară de piciorul pacientului. Bull așteptă. Și așteptă. Auzea doar respirația lui Margoulies, care devenise apăsătoare, grea și șuierată. Bull stătea liniștit, așteptând cu stoicism concluzia doctorului și dorindu-și, desigur, să nu aibă vreo erecție. Se uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles că Margoulies observase vaginul. Acesta era motivul pentru care îi pierise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de femeie îl definea acum sexual mult mai bine decât îl definise vreodată din punct de vedere social. Chiar și după ce își revenise și conducea automat prin traficul londonez, cu activitatea cerebrală redusă la minimum, Bull nu era cu totul liniștit. Uși, ferestre, alei ce dădeau în garaje, tunele de cale ferată, chiar și refugiile pentru autobuze. Toate acestea îl frapau cu o rezonanță imagistică puternică. Toate semănau cu niște pizde, exclamase Bull ca pentru sine, cu ochii holbați pe geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
templu avangardist. Categoric, lucrul care o șocase cel mai tare pe Juniper era diferența dintre imaginea de scenă a lui Razza Rob - agresivitatea lui de om slab, obscenitatea de doi bani, dorințele periculoase, izvorâte din frustrare - și cea a omului liniștit, aproape rafinat, care o primise. Lipsit de suspensorul cu buline și îmbrăcat în marouri și bejuri autumnale, Razza Rob arăta serios și atent. Pe când reportofonul înregistra conștiincios, își împleti degetele și îi dădu niște replici profunde, grave. Aș zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu o suprafață de numai 0,4 km2, există aproape o sută de case în stil clasic și peste 60 de porți din cărămidă, sculptate. Zhouzhuang mai are și 14 poduri vechi, cu un specific local aparte. Cu atmosfera lui liniștită și armonioasă, Zhouzhuang este o așezare ce predispune la studiu, dovadă sunt cele peste 20 de personalități de aici ce au câștigat, de-a lungul timpului, prin examenul de stat, titlurile de Jinshi (titlu acordat celor care au trecut ultimul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Tibet și a devenit suveranul tibetanilor cu păr negru, fiind cunoscut sub denumirea de regele Ghesar. Pentru ca el să îndeplinească misiunea sfântă, aceea de-a învinge și subjuga demonii și monștrii și de-a asigura norodului o viață tihnită și liniștită, autorii anonimi ai epopeii i-au atribuit virtuți excepționale și forțe supraomenești, descriindu-l ca pe un erou în trupul și sufletul căruia erau uniți Zeul, Dragonul și Nian (o zeitate fioroasă din religia primitivă tibetană). După ce-a venit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un grup de oameni uriași și puternici, inimoși, harnici și curajoși. Conducătorul lor, pe nume Kuafu, avea în mâini doi șerpi de aur, iar la urechi îi atârna o altă pereche de șerpi aurii. Oamenii duceau o viață liberă și liniștită. Dar într-o zi, o căldură puternică s-a abătut asupra muntelui. Razele puternice ale soarelui au ars copacii și au secat apele. Oamenii mureau din cauza arșiței. Conducătorul Kuafu a privit mâhnit soarele și le-a spus oamenilor săi: "Soarele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
albe, a ochit sorii, apoi i-a săgetat unul după altul. În scurt timp, nouă sori au fost doborâți de săgețile lui Houyi. Pe cer a rămas un singur soare. Astfel, oamenii au început să se bucure de o viață liniștită și fericită, fiindu-i recunoscători arcașului Houyi. Invidioși pe meritele lui Houyi, alți zei din cer s-au plâns împăratului ceresc, convingându-l să-l îndepărteze pe Houyi, ba chiar să-l pedepsească, trimițându-l împreună cu soția lui în lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
calitățile, testate exact prin aceeași metodă. Legendele spun că în epoca lui Yao, Shun și Yu, la curțile imperiale nu se dădeau lupte pentru putere și interese. La fel ca oamenii de rând, și împărații duceau o viață modestă și liniștită. Cum au îmblânzit apa Gun și Yu Într-o perioadă destul de lungă, în China antică, puhoaiele făceau ravagii.Terenurile agricole erau inundate, oamenii amenințați de foamete, frig și de atacul animalelor sălbatice. Îngrijorat de această situație, împăratul Yao a convocat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
superioară, mijlocie și inferioară. Iar întrecerea avea loc între caii de aceeași categorie. Stăpânul cailor care obțineau victorii în cel puțin două din cele trei tururi, era socotit câștigător. La întoarcere, Sun Bin i-a spus generalului: "Puteți să fiți liniștit. Vă vom sugera o tactică ce vă va asigura victoria." După ce a ascultat sfatul strategului Sun Bin, generalul Tian Ji l-a invitat pe însuși regele la o nouă cursă, miza pentru câștigător fiind de o mie de galbeni. Cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dea ordinul, pentru a răspunde la provocare. Cao Gui l-a oprit spunându-i: Nu vă grăbiți, încă nu este momentul." Și când armata statului Qi a bătut a doua oară toba, Cao Gui i-a spus regelui să stea liniștit. Văzând aroganța inamicilor, ofițerii și ostașii statului Lu vroiau să atace. Dar fără ordinul comandantului, nu puteau face acest lucru. Văzând că armata inamică nu răspunde la provocare, comandantul armatei statului Qi a dat ordin să se bată pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fi salvat viața unei mirese, motiv pentru care, tinerele de naționalitate yi poartă obligatoriu la nuntă acest gen de încălțăminte. Mai mult, veselia și armonia inspirate de acest detaliu vestimentar sunt parcă o invitație subliminală la o viață fericită și liniștită. Pliculețe ornamentale parfumate Pliculețele ornamentale parfumate fac parte dintre obiectele artizanale tradiționale din China, fiind folosite în general la păstrarea lucrurilor mărunte sau pur și simplu în scop decorativ. De o mare diversitate stilistică, au ca origine un bogat conținut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
împlinirea unei luni de viață și îl poartă până în ziua căsătoriei. În vremurile de demult, din cauza sărăciei și a asistenței medicale precare, mulți copii mureau răpuși de boli, la vârste fragede. Părinții se rugau la zei pentru sănătatea și viața liniștită a copiilor și sperau că obiecte cu mesaje binecuvântate le vor păzi micuții de boală și necazuri. Lacătul-talisman are sculptate pe el imagini de copii însoțiți de animale fabuloase, simboluri pentru o viață lungă de o sută de ani etc.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o mașină la mâna a doua, un caniș pe care-l iubesc nespus sau, pur și simplu, nimic - au dat totul fiilor și fiicelor și ei sunt săraci și curați ca Iov în gunoi. Alții, ca Adrian Păunescu, își declară liniștiți o avere considerabilă, convinși că nu vor pierde astfel nimic din popularitate, dimpotrivă. C.V. Tudor insultă și calomniază ziariștii Adevărului de pe poziția senatorului care declară că își donează regulat salariul săracilor fără să știe nimeni care îi sunt sursele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
trenul în dimineața de joi, ci că s-au aflat în el, că au fost răniți și mutilați. De ce? Pentru că autoritățile spaniole le-au pus la capul patului de suferință documentele de rezidență în Spania. Acești amărâți pot rămâne acum liniștiți să culeagă roșii și căpșuni, nu îi mai poate sili nimeni să se întoarcă în mizeria fără speranță din România. Faptul că ar putea fi uciși aiurea pe meleaguri străine e puțin față de amintirea sărăciei și umilințelor de acasă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ei poți să-i spui PACE/ ori LENIN poți să-i spui,/ are același înțelesă. Unui fascist (Ascultând sunetul înalt al steagului roșu/ pe care-l țin în mâini,/ te privesc și îți spun „nici un erete nu-mi întretaie firul liniștit al privirii”:/ Teme-te!Ă, Sirena lui Roaită (Strigătul rotitor al sirenei/ acoperă palatele stăpânilor...Ă, Cântec - Partidului. În această din urmă poezie, închinată Partidului, apare un vers emblematic pentru întreaga lucrare poetică a lui N.S.: Spre trilobiți o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să nu fie un soi de troțkiști, apoi, după ce i-au prins metoda lui N.S., au zis: „Just, tovarășe poet!”. Mai târziu, N.S. n-a făcut decât să scoată Partidul din versuri și să lase „trilobiții”, obținând mirarea ignorantă, dar liniștită, admirativă și complice a securiștilor și activiștilor: „Mare poet!”. Nichita Stănescu se înrudește cu Adrian Păunescu în planul cârdășiei cu sistemul ceaușist. Dar nu au avut aceeași țintă: pentru Păunescu, literatura a fost sau a devenit o etapă intermediară, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel nesuferit care, în loc să răcorească, dădea fierbințeli. Tovarășa învățătoare Ulărescu se reașezase la catedră, liniștită, trăsăturile ei se legau din nou în alcătuirea de cucuvea sau de bufniță împăiată, ne striga unul câte unul și ne asculta făcând propuneri pentru cele zece locuri din prima serie de pionieri. Când mi-a venit rândul, pe la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]