11,844 matches
-
adeseori șovăiam să mă năpustesc asupra primului mamelon liber. În loc de asta, preferam să stau acolo rumegînd pînă cînd cocoloșul din gură mi se Înmuia și se transforma Într-o pastă cu gust plăcut pe care mi-o puteam plimba și lipi de cerul gurii sau pe care o puteam preschimba cu ajutorul limbii În forme interesante, pe care să le Înghit fără probleme. Din nefericire, hîrtia mestecată Îmi lăsa un strat lipicios În gură și pe limbă, ce dura cîteva ore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lîngă librăria inițială și făcuse găuri În pereții ce le uneau. Trecînd prin uși Înguste, atît de Înguste Încît oamenii trebuiau să iasă pe rînd sau să se dea Într-o parte ori să se strecoare lateral și să se lipească unul de celălalt pentru a avea loc amîndoi, intrai În Încăperi după Încăperi, la fel de Înțesate de cărți. Îmi plăcea să cred că toate aceste camere unite de ușițe erau o construcție pe care ar fi putut-o clădi un șobolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să ies În lume ca să scormonesc după mîncare, mi-am folosit cea mai mare parte a orelor nopții citind și plimbîndu-mă prin librărie și mi-am petrecut cea mai mare parte a fiecărei zile În Balcon sau Balon, cu ochii lipiți de prăvălie, Înspăimîntat de perspectiva că aș putea pierde ceva din ce se petrece dedesubt. De două ori, am fost atît de obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de a privi În jos din Balon, În intervalul cît era deschis magazinul. Însă pînă la urmă, Într-o dimineață devreme, am reușit. Neauzind nici un zgomot de jos, decît scîrțîitul tînguitor al scaunului și foșnetul ocazional al hîrtiei, mi-am lipit cu grijă ochiul de marginea Vizorului Special și l-am zărit acolo, la birou. Citea un ziar, cu coatele pe brațele scaunului. Grație vederii mele ieșite din comun, aș fi putut foarte bine să citesc și eu ziarul odată cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu Shunt pe trotuar, iar el mi-a arătat un petec de blană din mijlocul străzii Cambridge, ca un preșuleț. Chiar dacă Peewee mă tratase Întotdeauna cu indiferență absolută, m-a enervat enorm să-l văd așa. În mintea mea, am lipit alături de numele lui cuvintele RIDICOL și VIAȚĂ. Dar ce cuvinte am lipit lîngă propriul meu nume ? CÎnd eram la pămînt, scriam CLOVN GROTESC și chiar ȘOBOLAN, Însă cînd eram optimist - ceea ce se Întîmpla adesea pe vremea aia - scriam OM DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
blană din mijlocul străzii Cambridge, ca un preșuleț. Chiar dacă Peewee mă tratase Întotdeauna cu indiferență absolută, m-a enervat enorm să-l văd așa. În mintea mea, am lipit alături de numele lui cuvintele RIDICOL și VIAȚĂ. Dar ce cuvinte am lipit lîngă propriul meu nume ? CÎnd eram la pămînt, scriam CLOVN GROTESC și chiar ȘOBOLAN, Însă cînd eram optimist - ceea ce se Întîmpla adesea pe vremea aia - scriam OM DE AFACERI. Cărțile erau afacerea mea - consumul și schimbul de cărți. Stăteam cocoțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acasă cîte un mic cadouaș. Într-o noapte, În timp ce adunam floricele de pe podeaua de la Rialto, am găsit un inel de aur. Avea forma a doi șerpi Înlănțuiți. În partea de sus a inelului, capetele ce priveau În direcții opuse erau lipite unul de celălalt. Ochii erau alcătuiți din mici smaralde. Deși aș fi putut pune inelul Într-un loc În care să fie găsit de femeile de serviciu, n-am făcut asta. Adevărul adevărat e că l-am furat fără nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Uneori, cînd trec pe la Norman să beau o cafea cu el, port o jachetă cafenie și pantofi cu ciucurași. Mă las pe spătarul scaunului, Îmi ridic picioarele pe birou și vorbim despre cărți, femei și baseball. LÎngă această imagine am lipit expresia UN EXTRAORDINAR PARTENER DE DISCUȚII. Și, uneori, Încă aducînd destul de bine cu Fred Astaire - Însă acum Îngîndurat, scîrbit de viață, cu o Lucky Strike În colțul gurii, ca un francez - bat cu furie disperată la un vechi Remington. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ele, l-am văzut, cu capul În jos, pe un Jerry mult mai tînăr, cu părul scurt brunet și buza superioară răsfrîntă, ca a lui Henry Miller. Stătea la o masă acoperită de hîrtii. Întrerupt din scris, cu stiloul Încă lipit de hîrtie, ridicase privirea și zîmbea forțat. Avea dinții albi. Cel bătrîn și cărunt a zîmbit și el, mi-a vorbit cu blîndețe și mi-a spus să nu-mi fac griji și să nu mă tem, și mustața i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nume lucrurilor și m-am uitat la Jerry. Ziua am urmărit absolut tot ce făcea, iar noaptea i-am ascultat respirația. Împăturise În așa fel prosopul Încît deasupra scria VELT și, cînd stăteam culcat, cu un ochi Închis și celălalt lipit de prosop și mă uitam peste movilele din material pufos, vedeam cum se Întinde În fața mea o savană uriașă, de la T-ul uriaș din fundal, ca un baobab impozant și golaș, pînă la micul v din depărtare, de la „visare”. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și am luat-o În sus, raft cu raft, și n-a durat mult și m-a prins În flagrant. Tocmai Îl descoperisem pe Terry Southern, și aveam romanul lui Candy deschis pe podea. Era una dintre edițiile acelea broșate lipite rigid, care au mereu tendința de a se Închide ca o scoică, și o țineam cu ambele lăbuțe din față. Povestea era foarte captivantă. Ajunsesem la locul În care Candy face sex cu piticul și eram atît de prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu mai aveam nici un chef să risc. Însă, băgîndu-mi nasul sub părul lui de la ceafă, n-am dat peste nici o protuberanță ciudată, ci doar peste o suprafață liniștitor de netedă, presărată ici-colo de mătreață, așa că sub poza lui Jerry am lipit cuvintele SINCER și CUMSECADE. Îngenunchind lîngă cărucior, Jerry a aranjat cărțile În teancuri, cu titlul În sus. Am urcat În vîrful stivei celei mai Înalte, iar el a tras de căruciorul În care tronam cărțile și eu și am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mulțumiră pentru bancnota oferită. CÎnd ajunse pe trotuar, Rowe se uită Înapoi și văzu micul grup din jurul taberei cu cozonacul grăbindu-se să-i ajungă din urmă pe ceilalți Întârziați. Îi salută cu o fluturare a mîinii. Pe gard era lipit un afiș: „Contribuții la Fondul pentru ajutorarea mamelor din națiunile libere. Participați la serbarea... dată sub patronaj regal“. 2 Arthur Rowe locuia pe strada Guilford. O bombă, căzută În mijlocul străzii Încă la Începutul blitz-ului, avariase casele de pe amîndouă trotuarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi În stare să omoare nici măcar un gîndac - am ajuns un criminal. Lumea a fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că un copil se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o cîrciumă prosperă În colț, alături de o lăptărie și o brutărie. Strada unde locuia Wilcox fusese și ea cruțată de bombe: marile imobile cu apartamente burgheze se Înălțau, drepte și lugubre ca niște hoteluri de gară, dominînd parcul. Rowe văzu lipite pe multe dintre ele bilete cu „De Închiriat“ și aproape că spera să vadă un asemenea bilet și la poarta casei cu numărul 63. Dar casa era locuită. În hol dădu peste un tabel, prin care locatarii anunțau dacă sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
familiar mai degrabă anul 1066... Toți regii Angliei... poate nu chiar toți... Îmi sînt cunoscuți. — Anul 1933 e anul venirii la putere a lui Hitler. — Adevărat... Acum Îmi amintesc. Am citit despre asta de cîteva ori, Însă datele nu se lipesc de mine. — Cred că nici ura nu se lipește de dumneata. — N-am nici un drept să vorbesc despre lucrurile astea, căci nu le-am trăit. La școală am Învățat că William Rufus a fost un rege rău, cu părul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu chiar toți... Îmi sînt cunoscuți. — Anul 1933 e anul venirii la putere a lui Hitler. — Adevărat... Acum Îmi amintesc. Am citit despre asta de cîteva ori, Însă datele nu se lipesc de mine. — Cred că nici ura nu se lipește de dumneata. — N-am nici un drept să vorbesc despre lucrurile astea, căci nu le-am trăit. La școală am Învățat că William Rufus a fost un rege rău, cu părul roșu - dar nu mi s-a spus că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ai face și imposibilul! — Așa ți-am spus? — Nu-ți cer imposibilul, ci cîteva lucruri foarte posibile. Stai liniștit. Mai rămîi aici cîteva săptămîni, pînă-ți recapeți memoria... Dacă promiți să vii să mă vezi mai des... — Voi veni. Digby Își lipi buzele de ale ei, cu stîngăcia unui adolescent. Iubita mea... iubita mea... De ce mi-ai spus că eram doar prieteni? — Nu voiam să te consideri legat. Abia acum mă simt legat. — Îmi pare bine, șopti ea, cu mirare parcă. Urcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
primul etaj. Acolo domnea o tăcere mormîntală; nu se mai auzea nici măcar tic-tacul pendulei. Deasupra ușii unei Încăperi, ce părea să fi slujit cîndva drept cămară, atîrnau de o sîrmă ruginită niște clopoței destul de mari. Pe fiecare dintre ele era lipită cîte o etichetă: „Biroul“, „salonul“, „Dormitorul nr. 1“, „Dormitorul nr. 2“ etc. Clopotele erau pline de praf, iar pe cel cu eticheta „Sală de mese“ un păianjen Își Întinsese pînza subțire. Ferestrele zăbrelite pe care le zărise din grădină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întunecos ar fi mai aproape de lumea lui decît dormitorul confortabil din cealaltă aripă a clădirii. — Stone! Stone! chemă el și auzi În sfîrșit un răspuns, dinspre o ușă pe lîngă care tocmai trecea: — Barnes... Dumneata ești, Barnes? — Sst! făcu el, lipindu-și buzele de gaura cheii. Nu-i Barnes. SÎnt eu, Digby! — Firește, oftă Stone. Barnes a murit. Visam... — Ești Întreg și nevătămat, Stone? — Am trecut prin momente grele, răspunse Stone cu un glas atît de stins, Încît Digby abia-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
petrecanie pe mal... Nu mă simt deloc bine, Digby. Înnebunesc. Mi-e din zi În zi mai rău... De undeva, de foarte departe, se auzi, răzbătînd printr-o fereastră deschisă la primul etaj, păcănitul unui motor de automobil. Digby Își lipi buzele de gaura cheii și spuse: Nu pot să mai rămîn, Stone. Ascultă! Nu ești deloc nebun. Ți-au vîrÎt doar niște idei În cap. Te-au Închis pe nedrept aici. Am să te scot eu! Țin-te bine! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doi pădurari Întorși de la vînătoare. CÎțiva pași mai Încolo, o pancartă anunța: „Bombă neexplodată!“ Strada - aceeași pe care trecuseră cu o seară Înainte - era de nerecunoscut. „Ce activitate uriașă a avut loc În numai cîteva ore!“ Își spuse Rowe. Oamenii lipiseră afișe, circulația fusese deviată - În fine, era o Londră destul de deosebită de aceea pe care o știa. Fețele oamenilor i se părură vesele, radioase chiar - ca În primele ore ale unei zile de sărbătoare națională. Oamenii erau bucuroși, desigur, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și ploaia de sticlă din momentul când acesta trecu peste acoperiș, m-au convins că vom muri într-un accident de mașină. Vaughan nici măcar n-a oprit. L-am privit cum accelerează mai departe, cu fața plină de cicatrice aproape lipită de parbrizul spart, înlăturându-și cu furie mărgelele de sticlă mată de pe obraji. Deja actele sale de violență deveniseră atât de aleatorii, încât eu nu mai eram decât un spectator captiv. Și totuși, în dimineața următoare, pe acoperișul parcării aeroportului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fuioare de bilă verde să se scurgă în vas, conștient de contururile calde ale coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-am holbat la ochiurile desprinse ce-i stăteau lipite de suprafața rotundă a fesei stângi. Curburile lor păreau la fel de arbitrare și de însemnate ca și rănile de pe pieptul și picioarele mele. Această obsesie față de posibilitățile sexuale a tot ceea ce mă înconjura fusese eliberată din străfundurile minții odată cu accidentul. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
propria-mi moarte măruntă, la fel de anonimă ca o cicatrice vitrificată pe-un copac fosilizat. Nouăzeci de metri în spatele noastre, o mașină americană prăfuită era parcată pe marginea drumului. Șoferul mă privea prin parbrizul stropit de noroi, cu umerii-i lați lipiți de stâlpul portierei. Când am traversat drumul, luă un aparat foto cu lentile focalizatoare și se uită la mine prin obiectiv. Renata întoarse ochii spre el, surprinsă ca și mine de postura sa agresivă. Îmi deschise portiera. − Poți conduce? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]