106,336 matches
-
radio Mihai Goțiu publică un roman bine scris și foarte frumos 'împachetat' (calitatea hîrtiei, design-ul copertei etc. sînt impecabile) la editură bucureșteana Tritonic. Românul se înscrie pe un drum relativ 'nebătut' în cadrul peisajului literar românesc, dar extrem de productiv 'ailleurs': literatura cu nebuni. Al lui Mihai Goțiu (căruia autorul îi dăruiește propriul nume alături de unele date din biografia să) este un "obsedat sexual în serie care uneori mai face și cîte o crimă, una mică cum i-ar plăcea să spună
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
cam așa: "iam dat lu soțu cămașa care iam călcato". Dacă nu e doar un vis urît, "Nu peste multă vreme, cînd româna va fi predată doar ca limbă moartă în cîteva universități cu ștaif, neo-româna își va inventa o literatură originală. Și cine știe? Contrar aparențelor, ea va traduce pe brînci, inclusiv din marea filosofie de altădată. Astăzi numai în vis putem vedea fericitul moment cînd niscaiva mare neo-român va prezenta cartea "deci care a traduso alu Nice": Dincolo de marfă
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
nu e de crezut că el chiar a avut acces la informările lor. De cînd tot mai numeroase astfel de documente ajung să fie publicate, cel care le răsfoiește poate ușor ajunge la concluzia că, după cum spun unii, �viața bate literatura". E și cazul documentelor, reprezentînd mai bine de jumătate din cele 440 de pagini ale lucrării, cuprinse de Ioana Boca în cartea sa dedicată mișcărilor studențești din toamna lui 1956, în urma cărora un număr însemnat de studenți - Alexandru Ivasiuc fiind
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
inimă și chiar mult mai adânc. Sângele a început să-mi fiarbă și apoi am simțit cum (ceea ce numesc italienii "păsăruică"...) se zbate în închisoarea sa, își înalță capul, deschide buzele-i mărunte și împroașcă... De ce un cadru francez? În ceea ce privește literatura erotică, aceea care îi are ca protagoniști pe administratorii lui Priap, francezii sunt printre primii până în secolul al XX-lea (A. Gide - Corydon, Si le grain ne meurt). Un lucru va rămâne cu certitudine în memoria aceluia care va citi
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
al unității lexicale, e o sincopă (cădere a unor sunete din interior) pentru unitatea fonetică pe care o formează verbul împreună cu conjuncția. Noutatea e că în ultima vreme aceste forme sînt foarte des întîlnite în scrisul care mimează oralitatea: în literatură, în jurnalism, în pagini din Internet. Cu excepția lui las'că - atestat deja în literatura secolului al XIX-lea (în teatrul lui Alecsandri și Caragiale - "Las'că știm noi!"), celelalte forme au devenit curente în scris destul de recent, fiind deci însoțite
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
fonetică pe care o formează verbul împreună cu conjuncția. Noutatea e că în ultima vreme aceste forme sînt foarte des întîlnite în scrisul care mimează oralitatea: în literatură, în jurnalism, în pagini din Internet. Cu excepția lui las'că - atestat deja în literatura secolului al XIX-lea (în teatrul lui Alecsandri și Caragiale - "Las'că știm noi!"), celelalte forme au devenit curente în scris destul de recent, fiind deci însoțite de o conotație de familiaritate modernă. în stilul jurnalistic relaxat apar în prezent mai
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
prea furioși. Aș fi incapabil să le respect textul... Scriitura cinematografică se află în perpetuă evoluție, se schimbă cam la fiecare zece ani, în funcție de noile tehnici. Încă sîntem departe de scriitura perfectă. Cinematograful nu are decît o sută de ani; literatura, la o sută de ani, nu era nimic. Eu fac, deci, cercetare..." Care sînt fricile unui cineast care virează totul în roz (pal, nu bombon) și în variațiuni de "șabadabada", ca Lelouch? "Mi-e frică de suferință. În schimb, nu
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
1880 și martie 1881. În iulie 1879, septembrie și noiembrie 1880, "ghenarie", iunie și iulie 1881, scrie de la conacul moșiei Ghergani. Funcția diplomatică, neliniștitoare pentru V. Alecsandri, după cum se vede din sfatul: "să te ferești de politică, politica fiind filoxera literaturii"nu l-a împiedicat să trimită de la Londra, unde se afla în calitate de ambasador, scrisori datate 27 iulie 1883, "fevruarie", iulie, august și noiembrie 1884, 1 "ghenarie"și 30 mai 1885. Doar una din Brighton, în octombrie 1883. Îndoiala de moment
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
27 iulie 1883, "fevruarie", iulie, august și noiembrie 1884, 1 "ghenarie"și 30 mai 1885. Doar una din Brighton, în octombrie 1883. Îndoiala de moment a prietenului nu s-a confirmat, spre satisfacția lui, de altfel încrezător în beția verbului literaturii: "Ocupațiile tale politice îți vor permite să continui redactarea amintirilor tale? Ar fi foarte regretabil să renunți la literatură. Lumea se teme. Dar eu nu cred. Cine a băut va mai bea". Două scrisori nu sunt localizate. Datele de expediere
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
în octombrie 1883. Îndoiala de moment a prietenului nu s-a confirmat, spre satisfacția lui, de altfel încrezător în beția verbului literaturii: "Ocupațiile tale politice îți vor permite să continui redactarea amintirilor tale? Ar fi foarte regretabil să renunți la literatură. Lumea se teme. Dar eu nu cred. Cine a băut va mai bea". Două scrisori nu sunt localizate. Datele de expediere sunt 22 octombrie și 26 decembrie 1882. Cum ne apar scrisorile, citite astăzi? Doar oglindă a lumii văzute prin intermediul
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
atribuiri greșite venite chiar din partea lui Ion Ghica, corectări de versuri și replici, identificări de scene și date, reluate de autor în mai multe din scrisorile sale. Și, pe un loc de primă importanță, relația stabilită de Constantin Mohanu cu literatura. Cu Ciocoii vechi și noi de N. Filimon în mod deosebit, cu fabula Lebăda și puii corbului de Gr. Alexandrescu.
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
pe cap de locuitor, săptămânal: cine consumă mai mult, înseamnă că ia porția altuia"). Cartea este tradusă alert, într-un ritm potrivit cu un autor care are uneori capitole de numai câteva rânduri, și este în mod cert demnă de colecția "Literaturile lumii" a Editurii Echinox, colecție inițiată și coordonată de regretatul Marian Papahagi. Patrick Deville, Femeia perfectă. Roman. în românește de Ștefana Pop și Ioan Curșeu. Cu un cuvânt înainte de Ion Pop. Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2002. Soljenițîn perfect Amintirile autobiografice, cu
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
zi din viața lui Ivan Denisovici și care s-ar fi putut întreba: ce mare scriitor e Soljenițîn, de ce face atâta caz de persecuții și disidență? Poezia, nostalgia, până la scriitura aproape polițistă, se împletesc cu documentarul. O rememorare istorică a literaturii subterane ruse (începând de la Pușkin), a criptării unor scrieri de către scriitori contestatari aflați sub urmărire, până la rețeaua samisdat-ului ce alcătuia o adevărată rețea a solidarității umane, împotriva terorii și în ciuda ei. Asocierea Soljenițîn - Gulag, adevărată, dar insuficientă, ca în matematici
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
Cătălin Constantin Portretele și puținele descrieri de interioare pe care le-a păstrat literatura română de secol XIX ne apar astăzi pitorești, dar, în cea mai mare parte, greu accesibile. Motivul e unul simplu și cît se poate de evident: cuvintele pe care scriitorii epocii le folosesc ne sînt acum complet necunoscute. Ceacșiri, fermenea
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
mai departe pînă la suspendarea oricărui simț moral. Utopie și rememorare Nici una dintre arte nu trăiește cu atîta intensitate, asemenea arhitecturii, promisiunea măreției și proximitatea eșecului. După cum nici una nu codifică în aceeași măsură aspirațiile, tensiunile, disfuncțiile și bovarismele istoriei. Nici literatura, nici teatrul și nici artele plastice, oricît de marcate ar fi ele de comenzi rigide ori de manipulări subtile, nu poartă în sine, așa cum o face tot arhitectura, sentimentul supunerii și misterul umilinței, ostentația burgheză și aspirația eternității, căutarea tihnei
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
nimerit pe un sol bolnav. Și numărul 1-4 al revistei "Arhitectura" este tocmai fișa clinică a locului, cu descrieri simptomatologice, radiografii, aprecierii ale stării morale și chiar cu prescripții curative. Că deocamdată lipsesc medicamentele este doar un simplu amănunt. Cartea-obiect Literatura și artele plastice se întîlnesc deseori în spațiul mare al culturii. Și pretextul acestei întîlniri este cartea, înțeleasă în dubla ei natură de text și de obiect. Mesajul scriitorului, universul său liric sau narativ, coabitează natural cu reprezentările grafice și
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
poate de a spune altceva sau din experiment și joacă, devin puncte de plecare pentru înțelegerea lor altfel, pentru scuturarea șabloanelor care închid încă studiile critice de la noi. Manuscriptum, Revistă trimestrială editată de Ministerul Culturii și Cultelor și de Muzeul Literaturii Române, Nr. 1-4/ 2001 (122-125), anul XXXI, 188 p., f.p.
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
și afirmă rituos că, după 1989, o dată cu impunerea postmodernismului, criticii foiletoniști de ieri nu mai au obiectul muncii. Nu din motive conjucturale, am fi abandonat eu și alții recezia, ci pentru că n-am mai putut spune "nimic relevant" despre o literatură nouă, iar atunci cînd, totuși, am făcut-o, am "supus-o unei grile conceptuale revolute". "Aceasta e situația în care trăim, astăzi - se plînge patetic dl Borbély: [...] oamenii de la care se așteaptă notele de trecere [...] nu mai au tangență cu
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
nouă, iar atunci cînd, totuși, am făcut-o, am "supus-o unei grile conceptuale revolute". "Aceasta e situația în care trăim, astăzi - se plînge patetic dl Borbély: [...] oamenii de la care se așteaptă notele de trecere [...] nu mai au tangență cu literatura vie". Rar mi-a fost dat să mă confrunt cu un mod mai dogmatic de combatere a "reacțiunii" literare. Dl. Borbély merge mai departe și susține că a atribui criteriului estetic "un statut de exclusivitate normativă, absolută" este o greșeală
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
cu un mod mai dogmatic de combatere a "reacțiunii" literare. Dl. Borbély merge mai departe și susține că a atribui criteriului estetic "un statut de exclusivitate normativă, absolută" este o greșeală. În consecință, dacă dorim să regîndim istoria și cultura literaturii noastre - și ar fi poate timpul s-o facem [...] - cred că ar trebui s-o trecem printr-o baie radicală de multiculturalism". În plus, dl Borbély socotește că atunci cînd foiletoniștii erau la putere (expresia îmi aparține) "nu putea exista
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
facem [...] - cred că ar trebui s-o trecem printr-o baie radicală de multiculturalism". În plus, dl Borbély socotește că atunci cînd foiletoniștii erau la putere (expresia îmi aparține) "nu putea exista decît un singur palier normal de apreciere a literaturii: cel estetic". Se subînțelege că generația dlui Borbély are norocul de a poseda acum mai multe paliere, nemaifiind silită să "concentreze toate valorile" într-o singură mînă. Este uimitor cum un om inteligent și cultivat ca dl Borbély se poate
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
political correctness. Multiculturaliștii au problemele lor: ar face bine să lase esteticul în seama bieților foiletoniști, revoluți și frivoli. Nu doar fiindcă îl disprețuiesc, dar fiindcă însuși felul lor de a citi literautra îi ține departe de el. Pentru ei literatura e un obiect de studiu căruia i se poate aplica o perspectivă sau alta, din care să rezulte, de pildă, că Shakespeare încheia Îmblînzirea scorpiei în spirit falocratic (așa cum, pe vremuri, grila marxistă stabilea "limitele" înțelegerii de către același scriitor a
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
se poate aplica o perspectivă sau alta, din care să rezulte, de pildă, că Shakespeare încheia Îmblînzirea scorpiei în spirit falocratic (așa cum, pe vremuri, grila marxistă stabilea "limitele" înțelegerii de către același scriitor a evoluției societății). Cineva, totuși, trebuie să citească literatura și din plăcere, pentru (doar!) blestemata ei de valoare estetică. Mai ales dacă vrea să facă puțină ordine în haosul multiculturalist, unde cele mai plictisitoare nulități sînt studiate cu morgă științifică. Aș mai vrea să-i atrag atenția dlui Borbély
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
să-i atrag atenția dlui Borbély asupra a două lucruri. Primul: nu se poate fără naivul foiletonism. Alte abordări, postmoderne ori Dumnezeu știe cum, pot coexista cu el, dar nu-i pot "fura" rolul, care e unul esențial pentru existența literaturii și a spiritului critic. Al doilea: identificarea dintre estetic și canon nu este a celor care mi-au comentat "lista" de la Editura Aula drept una canonică; este a reacționarului Harold Bloom. Și, dacă e să aleg între două americanisme, aleg
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
cu pseudonimul Alexandre Treize și este datat 1974. El mai cuprinde alte unsprezece povestiri, de dimensiuni variabile, unele realiste, altele insolite, îmbinând fantezia macabră cu umorul. Acesta este și cazul narațiunii Program. Volumul va apărea anul acesta la Editura Muzeului Literaturii Române. Scumpe Alegător, printre atâția candidați, mai mult sau mai puțin abracadabranți, care posedă secretul tuturor soluțiilor bune și promit ceea ce nu le-ar sta în putință să îndeplinească, vei vrea să apleci urechea la unul care nu promite nimic
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]