1,265 matches
-
destul de diferite, deși istoriografia lituaniană în ultimele două decenii s-a îmbunătățit, în comparație cu , cu lucrări de cercetători, cum ar fi , Valentinas Brandišauskas și , printre alții, și a fost revizuită pozitiv de istorici occidentali. Problema rămâne controversată și astăzi. Conform istoricilor lituanieni, chestiunile în discuție sunt cele referitoare la rolul Frontului Activiștilor Lituanieni, al și participarea civililor și voluntarilor lituanieni la Holocaust.
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
îmbunătățit, în comparație cu , cu lucrări de cercetători, cum ar fi , Valentinas Brandišauskas și , printre alții, și a fost revizuită pozitiv de istorici occidentali. Problema rămâne controversată și astăzi. Conform istoricilor lituanieni, chestiunile în discuție sunt cele referitoare la rolul Frontului Activiștilor Lituanieni, al și participarea civililor și voluntarilor lituanieni la Holocaust.
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
lituaniană. A studiat la Școala gimnazială de fete din Šiauliai, iar în perioada 1942-1945 a lucrat la Teatrul dramatic din Šiauliai. În 1950 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității din Vilnius, specializându-se în limba și literatura lituaniană. A urmat apoi studii postuniversitare. În perioada 1956-1958 a lucrat ca redactor la revista "Literatūra ir menas". A publicat lucrări de critică literară și teatrală și a tradus opere literare ale unor scriitori ruși, norvegieni, francezi, germani, estoni, letoni, armeni
Tatjana Rostovaitė () [Corola-website/Science/336830_a_338159]
-
a înființa mai multe state clientelare mici la est de Polonia, susținută mai ales de comandamentul suprem condus de Ludendorff a stârnit rezistență crescută față de prezența germană în teritoriile poloneze. Cu sprijinul militar german, Consiliul Lituaniei a proclamat independența statului lituanian la 11 decembrie. Sentimentul polonez a reacționat puternic, deoarece considera că Polonia și Lituania sunt o uniune istorică și mai ales deoarece considerau orașul Wilna (Vilnius), propus drept noua capitală a Lituaniei, drept oraș polonez. Consiliul de Regență a solicitat
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Gediminas, a făcut o alianță cu Marele Cnezat al Tverului și a efectuat trei expediții împotriva Moscovei, încercând să profite de tinerețea marelui cneaz al Moscovei, Dmitri Ivanovici, care a reușit totuși să respingă aceste atacuri. Primele intruziuni ale trupelor lituaniene în cnezatul moscovit au avut loc în 1363. În 1368, Algirdas a efectuat prima expediție majoră împotriva Moscovei. După ce a devastat zona de frontieră, liderul lituanian a izgonit oastea cneazului Starodoubului, Simeon Dmitrievici Krapiva și cneazului Obolenskului Konstantin Iurevici. La
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Dmitri Ivanovici, care a reușit totuși să respingă aceste atacuri. Primele intruziuni ale trupelor lituaniene în cnezatul moscovit au avut loc în 1363. În 1368, Algirdas a efectuat prima expediție majoră împotriva Moscovei. După ce a devastat zona de frontieră, liderul lituanian a izgonit oastea cneazului Starodoubului, Simeon Dmitrievici Krapiva și cneazului Obolenskului Konstantin Iurevici. La 21 noiembrie, Algirdas a pus pe fugă străjerii muscali de pe râul Trosna. Algirdas nu a reușit însă să cucerească Kremlinul de la Moscova. Oastea lui Algirdas a
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
au reluat în mai 1500, când Ivan al III-lea a profitat de o campanie polono-maghiară împotriva Imperiului Otoman. Preocupate cu luptele cu turcii, Polonia și Ungaria nu puteau ajuta Lituania. Pretextul a fost presupus intoleranță față de ortodocși la curtea Lituaniană. Elenei i s-a interzis de către tatăl ei Ivan al III-lea să se convertească la catolicism, ceea ce i-a dat lui Ivan multe ocazii, ca „apărător al tutuor ortodocșilor”, să se amestece în chestiunile interne ale Lituaniei și să
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
se convertească la catolicism, ceea ce i-a dat lui Ivan multe ocazii, ca „apărător al tutuor ortodocșilor”, să se amestece în chestiunile interne ale Lituaniei și să-i agite pe ortodocșii din Marele Ducat. Moscoviții au înaintat rapid peste forțele lituaniene la Breansk, Veazma, , , Putîvl. Nobilii locali, dintre care familia , s-au raliat adesea cauzei moscovite. Un alt atac a venit dinspre sud-est în , Volînia și Podolia. La 14 iulie 1500, lituanienii au suferit o grea înfrângere în ; a căzut prizonier
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
drept suveran spiritual. a acceptat un astfel de aranjament, dar Elena a protestat. Nobilii poloni, între care episcopul și cardinalul , au discutat posibilitatea unui divorț regal. Războiul a continuat între timp, doar că nu atât de bine pentru Moscova. Oștile lituaniene au sosit în regiune, și i-au încetinit pe moscoviți. Ordinul Livonian, condus de Wolter von Plettenberg, s-a alăturat și el războiului ca aliat al Lituaniei. Trupele livone au câștigat în august 1501, au asediat Pskovul, și au câștigat
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
rusească de 6000 de oșteni; apoi au fost învinși în (la 8 septembrie). În ciuda victoriei, armata polono-lituaniană nu a putut manevra suficient de rapid pentru a recuceri Smolenskul. În 1518, forțele rusești au fost învinse în , când, conform legendei, forțele lituaniene au fost inspirate de sfântul lor protector, Cazimir. Rușii au invadat Lituania din nou în 1519 prădând Orša, Moghilău, Minsk, Vitebsk și Polock. Până în 1521, Sigismund îl învinsese pe marele maestru și se aliase cu hoardele tătărești din Crimeea și
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
învinsese pe marele maestru și se aliase cu hoardele tătărești din Crimeea și de la Kazan împotriva Moscovei. În 1521, hanul crimeean a condus un atac devastatori asupra cnezatului moscovit, soldat cu un angajament din partea cneazului de a plăti tribut. Trupele lituaniene conduse de Dașkovici au participat la acest atac și au încercat să cucerească Reazanul. În 1522, s-a semnat un tratat care cerea armistițiu de cinci ani fără schimb de prizonieri, și ca Rusia să păstreze Smolenskul. Armistițiul a fost
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Novgorod Seversk, Radogoșci, Starodub și Breansk. În octombrie 1534, o oaste moscovită sub comanda cnejilor Ovcina-Telepnev-Obolenski, Nikita Obolenski și Vasily a invadat Lituania, înaintând până la Vilnius și și construind o întăritură pe în anul următor, înainte de a fi opriți. Oastea lituaniană condusă de hatmanul Radziwill, de Andrei Nemirovici, de hatmanul polon , și de Semen Belsky a lansat un puternic contraatac și a cucerit Homel și Starodub. În 1536, cetatea a învins forțele lituaniene ale lui Nemirovici care încercau să o asedieze
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
în anul următor, înainte de a fi opriți. Oastea lituaniană condusă de hatmanul Radziwill, de Andrei Nemirovici, de hatmanul polon , și de Semen Belsky a lansat un puternic contraatac și a cucerit Homel și Starodub. În 1536, cetatea a învins forțele lituaniene ale lui Nemirovici care încercau să o asedieze, și apoi moscoviții au atacat Liubeci, au distrus Vicebskul, și au construit cetățile și Zavoloce. Lituania și Rusia au negociat un nou armistițiu pe cinci ani, fără schimb de prizonieri, prin care
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Danemarcei. În cele din urmă, armistițiul din 1570 a divizat Livonia între participanți, Lituania controlând Riga și rușii extinzându-și ieșirea la Marea Baltică prin cucerirea cetății Narva. Lituanienii s-au simțit presați din ce în ce mai mult de țar; în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară marelui duce și marii nobilimi drepturi similare ca cele de care se bucura nobilimea polonă (șleahta), respectiv Libertățile de Aur. În cele din urmă, în 1569, după ce Sigismund al II-lea August a transferat Poloniei întinse
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
și "Privilegium Sigismundi Augusti" prin care Sigismund garanta stărilor livoniene diferite privilegii, inclusiv libertatea religioasă în raport cu , "", și continuarea administrației tradiționale germane. Termenii privind libertatea religioasă interziceau orice reglementare a ordinii protestante de către autoritățile religioase sau laice. Unii membri ai nobilimii lituaniene s-au opus extinderii uniunii polono-lituaniene, și i-au oferit coroana lituaniană lui Ivan al IV-lea. Țarul a susținut public această opțiune, fie deoarece o lua în serios, fie pentru că avea timp să-și întărească trupele din Livonia. De-
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
inclusiv libertatea religioasă în raport cu , "", și continuarea administrației tradiționale germane. Termenii privind libertatea religioasă interziceau orice reglementare a ordinii protestante de către autoritățile religioase sau laice. Unii membri ai nobilimii lituaniene s-au opus extinderii uniunii polono-lituaniene, și i-au oferit coroana lituaniană lui Ivan al IV-lea. Țarul a susținut public această opțiune, fie deoarece o lua în serios, fie pentru că avea timp să-și întărească trupele din Livonia. De-a lungul lui 1561, un armistițiu ruso-lituanian (convenit a dura până în 1562
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
se folosise de această perioadă de armistițiu pentru a masa mai multe forțe în Livonia, și a invadat Lituania. Armata sa a prădat Vitebskul și, după o serie de conflicte de frontieră, a cucerit Polotskul în 1563. Au urmat victorii lituaniene în din 1564 și la (Ceașniki) în 1567, perioadă de conflict intermitent între cele două părți. Ivan a continuat să câștige teren între orașele și satele din Livonia centrală, dar Lituania l-a împiedicat să ajungă pe coastă. Înfrângerile de la
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
de trei ani cu Rusia. Sigimund al II-lea, primul rege al Uniunii, a murit în 1572 lăsând tronul Poloniei fără succesor clar pentru prima oară din 1382 și astfel au început primele alegeri deschise din istoria Poloniei. Unii nobili lituanieni au propus un candidat rus, în încercarea de a conserva autonomia Lituaniei. Ivan a cerut însă în schimb retrocedarea Kievului, o încoronare ortodoxă și monarhie ereditară în paralel cu a Rusiei, și ca fiul său, Fedor, să fie rege. Alegătorii
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Livonie, fără a accepta dominație suedeză asupra niciunei părți din ea. Cei 120.000 de "daleri" împrumutați în 1562 nu fuseseră nici ei plătiți, în ciuda celor mai bune intenții ale lui Sigismund de a rezolva problema lor. Până în noiembrie, forțele lituaniene ce se deplasau spre nord cuceriseră Dünaburg iar o forță polono-suedeză a cucerit orașul și castelul Wenden la începutul lui 1578. Forțele rusești nu au reușit să recucerească orașul în februarie, atacul lor fiind urmat de o ofensivă suedeză îndreptată
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
al tratatului de la Versailles și a fost administrat de Aliați pe baza Articolului 99. Franța a preluat administrația regiuni, în timp ce Lituania a continuat să facă lobby pentru a-l prelua ea, susținând că trebuie să aparțină ei datorită importantei popualții lituaniene și pentru că constituia singura ieșire a acestei țări la Marea Baltică. Polonia revendicase și ea teritoriul. Întrucât Aliații ezitau să ia o hotărâre și părea că regiunea avea să devină stat liber, după modelul Orașului Liber Danzig, Lituania a luat inițiativa
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
Lituania și Germania au întreținut relații relativ normale, ele având în comun o dușmănie față de Polonia. În ianuarie 1928, după lungi și grele negocieri, Germania și Lituania au semnat o convenție de frontieră, prin care Germania recunoștea Klaipėda ca teritoriu lituanian. Tensiunile au început însă să crească în anii 1930, după ce Republica de la Weimar a fost înlocuită cu Germania Nazistă. O perioadă deosebit de tensionată a fost luna februarie 1934 când guvernul lituanian a arestat zeci de activiști naziști. Ca răspuns la
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
de frontieră, prin care Germania recunoștea Klaipėda ca teritoriu lituanian. Tensiunile au început însă să crească în anii 1930, după ce Republica de la Weimar a fost înlocuită cu Germania Nazistă. O perioadă deosebit de tensionată a fost luna februarie 1934 când guvernul lituanian a arestat zeci de activiști naziști. Ca răspuns la aceste arestări și procese, Germania a declarat boicot asupra importurilor agricole din Lituania. Boicotul a produs o criză economică în (sudul Lituaniei), unde fermierii au organizat proteste violente. După din Saar
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
a anexa Klaipėda și o mare parte a vestului Lituaniei. La o săptămână după ce Lituania a acceptat ultimatumul polonez, Germania a prezentat un cu unsprezece puncte în care cerea libertate de acțiune pentru activiștii pro-germani din regiune și reducerea influenței lituaniene acolo. Aceste puncte erau formulate într-o manieră deliberat vagă, care avea să permită Germaniei să acuze Lituania că le încalcă. Lituania a ales să amâne abordarea problemei, în speranța că situația internațională se va ameliora. Între timp, ea spera
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
internațională se va ameliora. Între timp, ea spera și că nu va da populației germane motive de a se plânge. Tactica nu s-a dovedit una bună: protestele și propaganda nazistă erau la ordinea zilei, chiar și în rândurile populației lituaniene, și guvernul local nu le putea împiedica. Naziștii hărțuiau fizic organizațiile lituaniene. La 1 noiembrie 1938, Lituania a fost presată să ridice legea marțială și cenzura presei. La alegerile din decembrie pentru , partidele pro-germane au primit 87% din voturi (25
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
da populației germane motive de a se plânge. Tactica nu s-a dovedit una bună: protestele și propaganda nazistă erau la ordinea zilei, chiar și în rândurile populației lituaniene, și guvernul local nu le putea împiedica. Naziștii hărțuiau fizic organizațiile lituaniene. La 1 noiembrie 1938, Lituania a fost presată să ridice legea marțială și cenzura presei. La alegerile din decembrie pentru , partidele pro-germane au primit 87% din voturi (25 de locuri din 29) în teritoriul Klaipėda. Dr. Ernst Neumann, principalul inculpat
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]