KorAP: Find »[drukola/base=locotenent-colonel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...67 >

1,675 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

că sublocotenentul Tobescu a comandat o secție din compania de mitraliere, care a fost găsită la inspecții „prea bine pregătită atât teoretic cât și practic”, iar el a fost considerat „în general, un prea bun ofițer”, după cum consemnează comandantul regimentului, locotenent-colonelul Poșulescu. Luptele la care a luat parte în perioada 14 august-5 septembrie 1916 au evidențiat Compania II-a din Batalionul I, unitatea pe care o comanda, dar pe 4 septembrie 1916 „a fost contuzionat din cauza unui obuz ce căzuse în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
al II-lea. Pe 27 septembrie 1930 este din nou numit în fruntea Comisiei de disciplină, ulterior fiind mutat în interesul serviciului la Inspectoratul General al Jandarmeriei (1 octombrie 1931), unde a primit șefia Serviciului Jandarmeriei. Avansarea la gradul de locotenent-colonel (1 aprilie 1932) i-a adus și mutarea la Inspectoratul de Jandarmi Focșani, ca șef al Serviciului de Poliție și Comandament (1 aprilie 1934), șef al Serviciului Administrativ (15 iunie-5 iulie 1934), președinte al Comisiei de disciplină (15 iunie-8 octombrie

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trecutului”, după cum notează același general. Acesta a mai constatat că ofițerul a ajutat la formarea unei doctrine în jandarmerie, „organizând acest serviciu de la Inspectoratul General până la posturi în cele mai perfecte condiții de funcționare”. Anul 1935 l-a găsit pe locotenent-colonelul Tobescu la conducerea Centrului de Instrucție nr. 2 Jandarmi din Găești, mutat în interes de serviciu, după aceea fiind rechemat la Inspectoratul București. Din 1 octombrie 1935 se află la conducerea Sectorului Informativ Ploiești, peste doi ani este mutat provizoriu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
conducerea Sectorului Informativ Ploiești, peste doi ani este mutat provizoriu la comanda Inspectoratului Chișinău (1 noiembrie 1937), pentru a fi confirmat în funcție un an mai târziu (1 septembrie 1938). Generalul Barbu Pârâianu, comandantul Jandarmeriei, a considerat, în 1937, că locotenent-colonelul Tobescu „a activat foarte mult pe terenul informativ, obținând foarte frumoase rezultate”, în timp ce anul următor, 1938, prin munca desfășurată „a stăpânit cu fermitate problemele polițienești ale Basarabiei”. Prin Înalt Decret Regal nr. 2069/938 a fost avansat la gradul de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Antonescu și de Mihai Antonescu, primind totodată și viza de intrare în Elveția. În perioada următoare cei doi au trecut prin Joița, București, Topoloveni (unde discută cu Ion Mihalache), București și Voinești, unde au fost arestați de jandarmii conduși de locotenent-colonelul Sachelarie Teodorescu, adjunctul lui Tobescu la Direcția Siguranței și Ordinii Publice, în data de 24 septembrie 1944. Între timp, generalul Tobescu a fost dat lipsă la apel (24 august 1944), dat dezertor (26 august 1944) și mutat la dispoziția Secretariatului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de maior Xenofon Tarnavschi. Acesta din urmă a fost înlocuit, la 14 august 1944, cu maiorul Nicolae Tătăranu din Batalionul 14 Mitraliere Divizionar, pentru a-și putea efectua stagiul pe front, conform normelor în vigoare. Decizia a prevăzut, totuși, ca locotenent-colonel Tarnavschi să plece la noua unitate „după două luni” de la sosirea înlocuitorului. La aceeași dată a fost înlocuit și adjunctul său, maior Gheorghe Petrovan, în locul căruia a fost numit căpitan Vasile Groșescu din Regimentul 22 Infanterie. Centrul de Informații „B

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la noua unitate „după două luni” de la sosirea înlocuitorului. La aceeași dată a fost înlocuit și adjunctul său, maior Gheorghe Petrovan, în locul căruia a fost numit căpitan Vasile Groșescu din Regimentul 22 Infanterie. Centrul de Informații „B” (Chișinău), condus de locotenent-colonel Alexandru Ionescu, a fost atașat, din iunie 1941, Armatei 4 române și a avansat până la Odessa, în peninsula Crimeea și peninsula Taman. A avut în subordine Subcentrul nr. 6 Simferopol (maior Vasile Patriche) și Subcentrul nr. 7 Taman (căpitan Prodan

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost atașat, din iunie 1941, Armatei 4 române și a avansat până la Odessa, în peninsula Crimeea și peninsula Taman. A avut în subordine Subcentrul nr. 6 Simferopol (maior Vasile Patriche) și Subcentrul nr. 7 Taman (căpitan Prodan și căpitan Erhan). Locotenent-colonel Ionescu a fost trecut la comandă (14 august 1944) și înlocuit cu locotenent-colonel Ioachim Tarlev din Regimentul 2 Transmisiuni, în timp ce maiorul Alexandru Fulga a lăsat locul de adjunct căpitanului Gheorghe Georgescu din Regimentul 8 Vânători. Maiorul Dumitru Coltofeanu a comandat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în peninsula Crimeea și peninsula Taman. A avut în subordine Subcentrul nr. 6 Simferopol (maior Vasile Patriche) și Subcentrul nr. 7 Taman (căpitan Prodan și căpitan Erhan). Locotenent-colonel Ionescu a fost trecut la comandă (14 august 1944) și înlocuit cu locotenent-colonel Ioachim Tarlev din Regimentul 2 Transmisiuni, în timp ce maiorul Alexandru Fulga a lăsat locul de adjunct căpitanului Gheorghe Georgescu din Regimentul 8 Vânători. Maiorul Dumitru Coltofeanu a comandat Centrul de Informații „C” (Brașov), care avea în subordine Subcentrele nr. 8 și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
9. Colonel Ioan Dumitrescu (Regimentul 10 Vânători) a devenit șeful Centrului „C” în locul colonelului Coltofeanu, însă acesta din urmă a primit ordin să rămână patru luni pentru predarea-primirea structurii. Împreună cu șeful Centrului a fost schimbat și șeful Subcentrului nr. 9, locotenent-colonel Aurel Corcan, cu căpitanul Gheorghe Duțescu din Batalionul 13 Vânători Munte. Extinderea problematicilor informative a creat cadrul înființării altor structuri pentru culegerea de date: Centrul de Informații „D” (Constanța), cu Subcentrele nr. 17 Giurgiu și nr. 21 Galați, respectiv Centrul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din Batalionul 13 Vânători Munte. Extinderea problematicilor informative a creat cadrul înființării altor structuri pentru culegerea de date: Centrul de Informații „D” (Constanța), cu Subcentrele nr. 17 Giurgiu și nr. 21 Galați, respectiv Centrul de Informații „E” (Arad), sub conducerea locotenent-colonelului Eftimie Căpușe. Acesta a coordonat activitatea Subcentrelor nr. 10 Arad (maior Petre Poenaru), nr. 11 Turnu-Severin (căpitan Justin Hera), nr. 12 Timișoara (maior Aurel Maniu) și nr. 13 Orșova (maior Victor Georgescu). La aceeași dată, 14 august 1944, întreaga echipă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
maior Petre Poenaru), nr. 11 Turnu-Severin (căpitan Justin Hera), nr. 12 Timișoara (maior Aurel Maniu) și nr. 13 Orșova (maior Victor Georgescu). La aceeași dată, 14 august 1944, întreaga echipă de conducere a Centrului și a Subcentrelor a fost schimbată: locotenent-colonel Octavian Blaga (de la Biroul Statistic Militar Sibiu) la șefia Centrului, căpitan Petre Dumitrescu (de la Regimentul 2 Vânători Gardă) la Subcentrul nr. 10, căpitan Nicolae D. Săraru (de la Batalionul 18 Vânători Munte) la Subcentrul nr. 11 și căpitan Nicolae T. Malcica

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sa. Sub amenințarea concedierii de la fabrica de beton din Dorna-Tătăruș (Bihor) și trimiterea la lucru în mine, 15 români au preferat să treacă la religia reformată. B.3. Evoluția activității contrainformative Latura contrainformativă a fost asigurată de Biroul 2 Contrainformații (locotenent-colonel Gh. N. Petrescu, apoi locotenent-colonel I. Catană), care a coordonat activitatea Birourilor Statistice Militare, acestea conținând experiența și profesionalismul dobândite în decursul anilor de când au fost înființate. Biroul Statistic Militar București și-a creat rezidențe la Craiova, Ploiești și Buzău

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fabrica de beton din Dorna-Tătăruș (Bihor) și trimiterea la lucru în mine, 15 români au preferat să treacă la religia reformată. B.3. Evoluția activității contrainformative Latura contrainformativă a fost asigurată de Biroul 2 Contrainformații (locotenent-colonel Gh. N. Petrescu, apoi locotenent-colonel I. Catană), care a coordonat activitatea Birourilor Statistice Militare, acestea conținând experiența și profesionalismul dobândite în decursul anilor de când au fost înființate. Biroul Statistic Militar București și-a creat rezidențe la Craiova, Ploiești și Buzău, Biroul Focșani a înființat nuclee

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la Bârlad și Bacău, iar cel de la Sibiu a dezvoltat o rețea în localități din Ardealul cedat. Au mai fost înființate și alte structuri, în principal datorită avansării trupelor operative, în Iași, Chișinău ș.a. Structura contrainformativă din Capitală, condusă de locotenent-colonel Ion Almăjan, a fost preluată de locotenent-colonel Anton Popovici (Divizia 6 Infanterie), Biroul din Focșani (maior Constantin Stoicescu) a primit în frunte pe maior Ion Săhăreanu (Regimentul 21 Infanterie), iar Biroul din Sibiu (locotenent-colonel Octavian Blaga) pe căpitan Alexandru Savin

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Sibiu a dezvoltat o rețea în localități din Ardealul cedat. Au mai fost înființate și alte structuri, în principal datorită avansării trupelor operative, în Iași, Chișinău ș.a. Structura contrainformativă din Capitală, condusă de locotenent-colonel Ion Almăjan, a fost preluată de locotenent-colonel Anton Popovici (Divizia 6 Infanterie), Biroul din Focșani (maior Constantin Stoicescu) a primit în frunte pe maior Ion Săhăreanu (Regimentul 21 Infanterie), iar Biroul din Sibiu (locotenent-colonel Octavian Blaga) pe căpitan Alexandru Savin (Regimentul 9 Infanterie). Din punct de vedere

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Structura contrainformativă din Capitală, condusă de locotenent-colonel Ion Almăjan, a fost preluată de locotenent-colonel Anton Popovici (Divizia 6 Infanterie), Biroul din Focșani (maior Constantin Stoicescu) a primit în frunte pe maior Ion Săhăreanu (Regimentul 21 Infanterie), iar Biroul din Sibiu (locotenent-colonel Octavian Blaga) pe căpitan Alexandru Savin (Regimentul 9 Infanterie). Din punct de vedere al obiectivelor principale, acestea s-au axat pe cele din zonele sensibile pentru economie, respectiv regiunea petroliferă și cea dunăreană. În zona petroliferă, Secția a II-a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în cadrul Secției a II-a și un bun cadru didactic la Școala Superioară de Război, Nicolaid s-a arătat „lipsit de calitățile pe care le impune funcția de șef al unui serviciu de informații”, fiind înlocuit. Interimar a fost numit locotenent-colonel Gheorghe (Ghiță) Ștefănescu, fost rezident al Secției a II-a în Basarabia, unde a avut rezultate bune în activitatea desfășurată. Ca urmare, la 12 noiembrie 1940, generalul Antonescu a semnat Decretul-Lege nr. 3813 pentru organizarea și funcționarea S.S.I., în care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
devotat intereselor superioare ale Patriei”, sens în care a stabilit șapte principii de bază ca linii directoare în activitatea profesională. Din noiembrie 1940 și până în ianuarie 1942, S.S.I. a avut următoarea organizare: 1. Secția I-a Informații Externe, condusă de locotenent-colonel I. Dumitrescu și, din 1 mai 1941, de colonel Ioan Lissievici. Acesta din urmă a elaborat Planul de mobilizare pentru situația în care România ar intra în conflict, principalul document al unui serviciu de informații. În cadrul secției activau cele trei

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din urmă a elaborat Planul de mobilizare pentru situația în care România ar intra în conflict, principalul document al unui serviciu de informații. În cadrul secției activau cele trei fronturi, fiecare cu agentura aferentă: Frontul de Est (maior Grigore Ernescu și locotenent-colonel D. Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2. Secția II-a Contrainformații, la care a fost numit

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cele trei fronturi, fiecare cu agentura aferentă: Frontul de Est (maior Grigore Ernescu și locotenent-colonel D. Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2. Secția II-a Contrainformații, la care a fost numit șef maiorul Traian Borcescu (aprilie 1941), acesta înlocuindu-l pe directorul Florin Becescu (Georgescu). În cadrul aceste secții au funcționat patru grupe și cinci birouri: - Grupa I-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
funcționat patru grupe și cinci birouri: - Grupa I-a (șef de grupă I. Miu); - Grupa II-a (șef de grupă E. Haralamb); - Grupa III-a (șef de grupă N. Stănescu); - Grupa IV-a (șef de grupă Val. Ionescu); - Biroul Juridic (locotenent-colonel magistrat Emil Velciu): - Biroul „G” (locotenent-colonel C. Ionescu); - Biroul Cifru (locotenent-colonel L. Constantinescu); - Biroul Tehnic (căpitan ing. D. Son); - Biroul Identificări (director Gh. Cristescu). Secretariatul (secretar-șef Ștefan Enescu), cu trei birouri în subordine: - Biroul Personalului (director Dumitru Lepădatu); - Biroul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Grupa I-a (șef de grupă I. Miu); - Grupa II-a (șef de grupă E. Haralamb); - Grupa III-a (șef de grupă N. Stănescu); - Grupa IV-a (șef de grupă Val. Ionescu); - Biroul Juridic (locotenent-colonel magistrat Emil Velciu): - Biroul „G” (locotenent-colonel C. Ionescu); - Biroul Cifru (locotenent-colonel L. Constantinescu); - Biroul Tehnic (căpitan ing. D. Son); - Biroul Identificări (director Gh. Cristescu). Secretariatul (secretar-șef Ștefan Enescu), cu trei birouri în subordine: - Biroul Personalului (director Dumitru Lepădatu); - Biroul Administrativ (căpitan (r) Gh. Ionașcu); - Biroul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
grupă I. Miu); - Grupa II-a (șef de grupă E. Haralamb); - Grupa III-a (șef de grupă N. Stănescu); - Grupa IV-a (șef de grupă Val. Ionescu); - Biroul Juridic (locotenent-colonel magistrat Emil Velciu): - Biroul „G” (locotenent-colonel C. Ionescu); - Biroul Cifru (locotenent-colonel L. Constantinescu); - Biroul Tehnic (căpitan ing. D. Son); - Biroul Identificări (director Gh. Cristescu). Secretariatul (secretar-șef Ștefan Enescu), cu trei birouri în subordine: - Biroul Personalului (director Dumitru Lepădatu); - Biroul Administrativ (căpitan (r) Gh. Ionașcu); - Biroul Desenatori (agent principal C. Ionescu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Centre Informative (Galați, Iași, Suceava), a două Subcentre (Tulcea și Fălciu), a trei echipe (tehnică; sanitară; desenatori) și a gărzii de pază alcătuită din jandarmi. Pentru o cercetare informativă înaintată în spatele liniilor inamice a fost creată grupa «Vulturul», condusă de locotenent-colonel Vasile Palius și Nicolae Trohani. Datorită înmulțirii și extinderii problemelor, precum și a spațiului în care trebuia să activeze, S.S.I. și-a redimensionat aparatul la aceste cerințe, ajungând să aibă un număr de peste 1000 de persoane. Astfel, au fost dezvoltate mai

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]