1,327 matches
-
sau poate fi nume de ființe sau de lucruri. Se preferă folosirea lui "cual" în locul lui "que" cu caracter explicativ, în contextele în care antecedentul este departe de relativ, cu prepozițiile "por, sin, tras", cât și cu prepozițiile bisilabice și locuțiuni echivalente ("entre los cuales, por encima del cual", etc): "Esperó a șu vecino, el cual no llegó. No aprendió bien la lección, por lo cual fue castigado. Formă neutră "lo cual" are ca antecedent o formă neutră sau o propoziție
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
formează diateza pasivă: <br> 3. În unele contexte, verbul ser își pierde valoarea de copulativ. Devine verb intranzitiv cu sensul de a exista, a se întâmplă, a servi, a avea loc, a conveni: 4. Cu verbul ser se formează unele locuțiuni idiomatice; 5. Construcțiile ser de + infinitivo, ser menos au corespondent în limba română formulele “a merită osteneală”, “a trebui” și “a nu fi mai prejos:<br> 1. Estar, la fel cu ser, îndeplinește în majoritatea cazurilor funcția de verb copulativ
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
vacile care dau lapte bun”. Numeralul "ur", "urę"/"ura", "uro" (neutru) este și pronume nehotărât („unul, una”) : "ur lu åt" „unul altuia”. Alte cuvinte nehotărâte sunt: Cu particula "nușt″u" (provenind de la "nu știvu" „nu știu”) + pronume interogative, se formează locuțiuni pronominale nehotărâte ca "nușt″u čire" „cineva”, "nușt″u če" „ceva” etc. Pronumele-adjectiv "åt/åtu/åtile" „alt(ul)”, "åtę/åta" „altă, alta”, "åto" (neutru), "ålʼț" „alți(i)”, "åte" „alte(le)”: "åtile ɣlås" „alt glas”, "ur lu åt" „unul altuia”. Observații
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
diŋ cårne" „a venit după carne”)”, "la" „la”, "pre" „pe”. Altele sunt împrumuturi din croată, folosite de obicei cu substantive împrumutate și declinate ca în croată: "poi̭di na salåtu" „a mânca (ceva) ca salată”. Unele prepoziții croate formează locuțiuni împreună cu prepoziții romanice: "namesto de" „în loc de”, "i̭elʼ fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din Austria, Banciu, în Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alteisme) (1913), pune în discuție numeroase cuvinte și expresii nemțești și ungurești improprii limbii române, semnalând multe anomalii în fonetică, morfologie și sintaxă, lexicologie și locuțiuni.
Axente Banciu () [Corola-website/Science/307084_a_308413]
-
Možda će se naći gdjekoji oštar nož" „Poate s-o găsi vreun cuțit ascuțit”, "Znam od svega ponešto „Știu din toate câte ceva”, "Uvijek brbljaju koješta „Mereu vorbesc aiurea”, "Donesi štogod da pojedemo" „Adu ceva, orice de mâncare”. Mai sunt și locuțiuni nehotărâte formate cu pronume/adjective interogative împreună cu anumite particule scrise separat, toate cu sensul dat în română de către „ori-”: Exemple în propoziții: "Nikad me neće prevariti makar kolik lažac bio" „N-o să mă păcălească niciodată, oricât de mare mincinos ar
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
pe unde, pe ce cale?”, "odakle?" „de unde?”, "kako?" „cum?”, "koliko?" „cât?”, "zašto?" „de ce (din ce cauză; cu ce scop)?”. De la adverbe interogative se formează adverbe nehotărâte cu aceleași elemente cu care se formează și pronume nehotărâte: Se mai formează și locuțiuni adverbiale nehotărâte cu particule având sensul „ori-”, cu care se formează și locuțiuni pronominale nehotărâte: "ma kad(a) = bilo kad(a)" „oricând”, "ma kako = bilo kako" „oricum”, "ma gdje = bilo gdje" „oriunde”, "ma kuda = bilo kuda" „pe oriunde”. Formând complemente
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
din ce cauză; cu ce scop)?”. De la adverbe interogative se formează adverbe nehotărâte cu aceleași elemente cu care se formează și pronume nehotărâte: Se mai formează și locuțiuni adverbiale nehotărâte cu particule având sensul „ori-”, cu care se formează și locuțiuni pronominale nehotărâte: "ma kad(a) = bilo kad(a)" „oricând”, "ma kako = bilo kako" „oricum”, "ma gdje = bilo gdje" „oriunde”, "ma kuda = bilo kuda" „pe oriunde”. Formând complemente și atribute împreună cu substantive sau pronume, cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
glumă”, "sa mnom" „cu mine”. Particula și modalizatorul sunt considerate în gramaticile croate ca o parte de vorbire aparte. Sunt definite drept cuvinte invariabile care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării. Multora dintre ele în română le corespund adverbe sau locuțiuni adverbiale. Particule interogative Particule intensificatoare: Particule de grad Aceste prticule exprimă gradul unei calificări: "gotovo" „aproape”, "jedva" „abia”, "još" „și (mai)”, "malo" „puțin”, "mnogo" „cu mult”, "naročito" „mai ales”, "osobito" „deosebit de”, "posve" „cu totul”, "potpuno" „pe de-a-ntregul, complet”, "previše
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ovom članku" „Câte ceva e exact în articolul asta”, Poneko se neće složiti să mnom" „Unii nu vor fi de acord cu mine”. Același înțeles îl are și sufixul "-god": "štogod = "ponešto" „câte ceva”, "kogod = "poneko" „câte cineva, unii”. Mai sunt și locuțiuni nehotărâte formate cu pronume-adjective interogative împreună cu anumite particule scrise separat, toate cu sensul dat în română de către „ori-”: Numeralele "jedan" „un(u)”, "jedna" „una, o”, "jedno" (neutru), "dva" „doi”, "dve" „două”, "tri" „trei” și "četiri" „patru”, inclusiv că ultima cifră
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sau”, "ako" „dacă” etc.), există și unele care sunt adverbe la origine, de exemplu "kad(a)" „când”: "Kad se vraćaš?" (adverb) „Când te întorci?” vs. "Razgovaraćemo kad se budem vratio" (conjuncție) „Vom sta de vorbă când mă voi fi întors”. Locuțiuni conjuncționale sunt "kao da" „ca si cum”, "zato što" „pentru că”, "zbog toga što" „din cauza că” etc. Particularități de folosire: Particulă este considerată în gramaticile sârbești că o parte de vorbire aparte. Este definită că un cuvant invariabil care indică atitudinea vorbitorului față de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție, ADHD (acronimul locuțiunii din ) este o tulburare psihiatrică, de neuro-dezvoltare, care afectează mai ales copiii și se manifestă prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite acțiuni. Netratată poate avea consecințe negative pe termen lung (psihologice, sociale
Tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție () [Corola-website/Science/311649_a_312978]
-
manuscris (însă nu în forma „manuscript”) se mai înțelege prima formă a unei scrieri ce se dorește a fi publicată. ul poate fi în acest sens, autograf (scris de mână) sau dactilografiat (bătut la mașina de scris sau la calculator). Locuțiunea adverbială sau adjectivală „în manuscris” desemnează tocmai această formă sub care se poate prezenta un text.
Manuscris () [Corola-website/Science/311670_a_312999]
-
prepoziție cu regim de Genitiv: d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și prin locuțiuni corespunzătoare unora dintre părțile de vorbire menționate sau prin părți de vorbire substantivizate. Există situații când verbul copulativ sau numele predicativ se poate subînțelege: Verbul copulativ nu trebuie
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și prin locuțiuni corespunzătoare unora dintre părțile de vorbire menționate sau prin părți de vorbire substantivizate. Există situații când verbul copulativ sau numele predicativ se poate subînțelege: Verbul copulativ nu trebuie subînțeles pe lângă fiecare parte componentă a numelui predicativ multiplu, deoarece acesta identifică
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
ierni prelungite. Din tradiția orală rezultă că pentru a depăși aceste greutăți, locuitorii au început să se ocupe cu recoltarea scoarței de arine, de unde le-a venit supranumele de „scorțari”, nume dat de locuitorii satelor vecine. Din aceste vremuri vin locuțiunile "a rade scoarța" sinonim cu "a fi sărac, lipit" și "a rade hireanul" aluzie la rădăcinoasa cu care „căsenii” își astâmpărau foamea. Realizările satului în această perioadă au fost înființarea „școlii grănicerești” în 1871, construirea bisericii greco-catolice între anii 1887-1890
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de către o universitate, o instituție de înalte studii sau de o organizație care le grupează pe cele două. Acest titlu se acordă în special persoanelor care s-au distins în anumite domenii profesionale, sociale sau politice. "Honoris causa" este o locuțiune în latină care înseamnă „datorită meritelor” și se referă atât la meritele profesionale, cât și la buna reputație. Formula "dr.h.c.mult." indică faptul că respectivei persoane i-a fost conferit titlul de "doctor honoris causa" de mai multe ori
Doctor honoris causa () [Corola-website/Science/309569_a_310898]
-
a este, în morfologie un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire. Proba cea mai evidentă că un anume grup de cuvinte este o locuțiune este sinonimia cu un cuvânt. Exemple: "aducere aminte - amintire", "de valoare - valoros, valoroasă", "cine știe cine - cineva", "a-și bate joc - a batjocori" etc. Totuși, o asemenea sinonimie nu există pentru toate locuțiunile. În limba română există locuțiuni pentru aproape toate părțile
Locuțiune () [Corola-website/Science/309901_a_311230]
-
evidentă că un anume grup de cuvinte este o locuțiune este sinonimia cu un cuvânt. Exemple: "aducere aminte - amintire", "de valoare - valoros, valoroasă", "cine știe cine - cineva", "a-și bate joc - a batjocori" etc. Totuși, o asemenea sinonimie nu există pentru toate locuțiunile. În limba română există locuțiuni pentru aproape toate părțile de vorbire, excepție făcând, după unii lingviști, numeralul și articolul, după alții numai articolul, locuțiuni numerale fiind considerate numeralele distributive ("câte doi, câte trei, câte un sfert" etc.). Astfel există locuțiuni
Locuțiune () [Corola-website/Science/309901_a_311230]
-
de cuvinte este o locuțiune este sinonimia cu un cuvânt. Exemple: "aducere aminte - amintire", "de valoare - valoros, valoroasă", "cine știe cine - cineva", "a-și bate joc - a batjocori" etc. Totuși, o asemenea sinonimie nu există pentru toate locuțiunile. În limba română există locuțiuni pentru aproape toate părțile de vorbire, excepție făcând, după unii lingviști, numeralul și articolul, după alții numai articolul, locuțiuni numerale fiind considerate numeralele distributive ("câte doi, câte trei, câte un sfert" etc.). Astfel există locuțiuni: Din punct de vedere lexical
Locuțiune () [Corola-website/Science/309901_a_311230]
-
cineva", "a-și bate joc - a batjocori" etc. Totuși, o asemenea sinonimie nu există pentru toate locuțiunile. În limba română există locuțiuni pentru aproape toate părțile de vorbire, excepție făcând, după unii lingviști, numeralul și articolul, după alții numai articolul, locuțiuni numerale fiind considerate numeralele distributive ("câte doi, câte trei, câte un sfert" etc.). Astfel există locuțiuni: Din punct de vedere lexical, locuțiunea se caracterizează prin unitate semantică realizată prin pierderea individualității cuvintelor componente. În unele locuțiuni supraviețuiesc cuvinte arhaice care
Locuțiune () [Corola-website/Science/309901_a_311230]
-
locuțiunile. În limba română există locuțiuni pentru aproape toate părțile de vorbire, excepție făcând, după unii lingviști, numeralul și articolul, după alții numai articolul, locuțiuni numerale fiind considerate numeralele distributive ("câte doi, câte trei, câte un sfert" etc.). Astfel există locuțiuni: Din punct de vedere lexical, locuțiunea se caracterizează prin unitate semantică realizată prin pierderea individualității cuvintelor componente. În unele locuțiuni supraviețuiesc cuvinte arhaice care nu mai sunt folosite în limba actuală sau există cuvinte din graiuri neacceptate de standardul limbii
Locuțiune () [Corola-website/Science/309901_a_311230]
-
pentru aproape toate părțile de vorbire, excepție făcând, după unii lingviști, numeralul și articolul, după alții numai articolul, locuțiuni numerale fiind considerate numeralele distributive ("câte doi, câte trei, câte un sfert" etc.). Astfel există locuțiuni: Din punct de vedere lexical, locuțiunea se caracterizează prin unitate semantică realizată prin pierderea individualității cuvintelor componente. În unele locuțiuni supraviețuiesc cuvinte arhaice care nu mai sunt folosite în limba actuală sau există cuvinte din graiuri neacceptate de standardul limbii în afara locuțiunilor, de exemplu adverbul "buzna
Locuțiune () [Corola-website/Science/309901_a_311230]
-
după alții numai articolul, locuțiuni numerale fiind considerate numeralele distributive ("câte doi, câte trei, câte un sfert" etc.). Astfel există locuțiuni: Din punct de vedere lexical, locuțiunea se caracterizează prin unitate semantică realizată prin pierderea individualității cuvintelor componente. În unele locuțiuni supraviețuiesc cuvinte arhaice care nu mai sunt folosite în limba actuală sau există cuvinte din graiuri neacceptate de standardul limbii în afara locuțiunilor, de exemplu adverbul "buzna" în locuțiunea verbală "a da buzna" sau substantivul "zadar" în locuțiunea adverbială "în zadar
Locuțiune () [Corola-website/Science/309901_a_311230]
-
punct de vedere lexical, locuțiunea se caracterizează prin unitate semantică realizată prin pierderea individualității cuvintelor componente. În unele locuțiuni supraviețuiesc cuvinte arhaice care nu mai sunt folosite în limba actuală sau există cuvinte din graiuri neacceptate de standardul limbii în afara locuțiunilor, de exemplu adverbul "buzna" în locuțiunea verbală "a da buzna" sau substantivul "zadar" în locuțiunea adverbială "în zadar". Caracteristicile gramaticale ale locuțiunii sunt ordinea de obicei fixă a componentelor, posibilitățile reduse de disociere, frecventa dificultate a analizei interioare a grupului
Locuțiune () [Corola-website/Science/309901_a_311230]