2,048 matches
-
de către fiica cea mai mare a hatmanului, Didița Boldur -Lățescu(Smaranda Mavrocordat) și un program artistic prezentat de elevii școlii. Drapelul era confecționat din mătase fină și avea inscripția următoare: Școala Costăchească, comuna Hudeștii Mari, județul Dorohoi, susținută din fondurile logofătului hatman și marele cavaler Iordache Boldur-Lățescu, sub diriguirea domnilor Al. Curt, Ioan Docan și Ioan Tăutu. După inaugurarea școlii au fost distribuite copiilor săraci 0 de rânduri de haine de suman confecționate prin mijloacele bănești oferite de Al. Curt și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în anul 1859 de către urmașii hatmanului. Pe lespedea de piatră înconjurată cu un frumos grilaj de fier există următoarea inscripție: Supt această piatră odihnesc oasele robilor lui Dumnezeu din familia Costache Boldur-Lățescu: Mihail, Maria, Ion, Neculai, Zinovia, Gheorghe hatman oștilor, logofăt mare și cavaler, fiu lui Ion Costache, restaurator al acestui sfânt locaș, răposat la 1857, februarie 19, fiii acestuia Gheorghe, Profira și Olga. Tot pe acest grilaj se mai găsește și următoarea inscripție: Aici se găsesc resturile pământești ale colonelului
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Obertyn cu moldovenii au pustiit o parte din satele existente în ținutul Dorohoiului, printre care Hudești și Mlenăuți arzând curțile boierești ale lui Ion Movilă care avea în stăpânire și satele respective. Fapta leșilor a fost pedepsită de Ion Movilă logofăt care i-a ajuns pe leși la Tărăsăuți peste Prut și i-a decimat pe toți împreună cu slugile sale după cum mărturisește Manole Neagoe în romanul „Testamentul. La 20 mai 1582 Iancu Sasu confirmă fraților Ieremia Movilă, mare logofăt și Simion
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Ion Movilă logofăt care i-a ajuns pe leși la Tărăsăuți peste Prut și i-a decimat pe toți împreună cu slugile sale după cum mărturisește Manole Neagoe în romanul „Testamentul. La 20 mai 1582 Iancu Sasu confirmă fraților Ieremia Movilă, mare logofăt și Simion Movilă, paharnic mai multe sate printre care și Hudinți (Hudești). Pe lângă Hudinți, Iancu Sasu confirmă și o bucată de loc de către Mlenăuți „ce se numește Novăsălița Hudinților pe pârâul Ruda...plătită de Ion Movilă, fost logofăt și luată
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Movilă, mare logofăt și Simion Movilă, paharnic mai multe sate printre care și Hudinți (Hudești). Pe lângă Hudinți, Iancu Sasu confirmă și o bucată de loc de către Mlenăuți „ce se numește Novăsălița Hudinților pe pârâul Ruda...plătită de Ion Movilă, fost logofăt și luată cătră Hudinți. La 10 martie 1541 Pelin W întărește mănăstirii Moldovița moșia Mlenăuți (Mlenovuț), ținutul Dorohoiului, pe apa Bașeului (Bășiului) pe care a dăruit-o Ștefan Tolocico și sora sa Anușca și o aveau danie de la bătrânul Bogdan
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
moșia satului Hudești în prima parte a sec. al-XVI-lea, pentru o moarte de om, partea de pe pârâul Ruda, unde s-a format noua vatră a satului Novoselița (un cătun al Hudeștilor). Pentru această parte din moșia Mlenăuți, Ioan Movilă marele logofăt a dat ulterior 50 de boi, în perioada 1551-1563 și a rămas încorporată la Hudești. Probabil este vorba despre terenul care se numește ―Pe Lișna ―, iar Novoselița nu e altul decât cătunul Lișna Nouă. în lunga sa existență satul și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
documente vechi. Printre aceste documente se numără și cartea de întărire asupra unor sate și moșii date lui Ion Moghilă (Movilă) de către Alexandru Lăpușneanu la data de 20 aprilie 1554 (7072) „...pe acest adevărat boier credincios al nostru Ion Moghilă logofăt lam miluit cu mila noastră deosebită, i-am dat și i-am întărit de la noi în țara noastră în Moldova, ocinile și dedinile lui drepte din privilegiile lui drepte pe care le-au avut bunicii lui de moștenire și de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ciobotar slugă 298 298 7. Doroftei Lupan, pușcaș 8. Ioniță, fiul lui Lupan, pușcaș 9. Grigoraș, păscar 10. Ilie Sofroneiu, păscar 11. Ion, ungurean, argat Slugi, argați, păstori ai dumisale Spătarului Mihalachi Costachi 1. Ștefan Pârâu, vătav 2. Costandin Botezat,logofăt 3. Costachi Buleandră, slugă 4. Georghi, sârbu, slugă 5. Ioniță, muntean, slugă 6. Ștefan Bujoran, slugă 7. Sandul, ungurean, slugă 8. Gavril Grosu, slugă 9. Neculaiu Boșcă, slugă 10. Ilie Popa, slugă 11. Ștefan Loizu, slugă 12. Vasile, olar, slugă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
boier cu atribuții judecătorești și administrative. Klas - clasă. Kliros - clasă scutită de dări (Klirosul bisericesc). Leat(let) - an, contigent. Letcă - unealtă manuală care servește la depănatul firelor. Liude unitate contribuabilă în care puteau intra 1-2 birnici, om de rând, pedestraș. Logofăt - mare dregător,șeful cancelariei domnești care redacta hotărârile luate de domn. Mazâl - mazil, membru al unui rang inferior al boierimii rămași fără funcții domnești. Meliță - unealtă de lemn ce are la mijloc o despicătură în care cade limba cu care
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și încearcă să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț. Uric - act de proprietate pentru dobândirea pe veci din cumpărare sau donație și care se poate transmite ca moștenire. Uricar - scriitor de urice, redactor al actelor la cancelaria domnească, logofăt, pisar. Vătaf - supraveghetor al argaților și feciorilor de la o moșie boierească. Vătăman reprezentant al stăpânului feudal în satele aservite, care se îngrijea de îndeplinirea obligațiilor locuitorilor față de boier. Vechil - persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie. Velniță - fabrică
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mijlocească spre a îndrepta purtarea abuzivă și vexatorie a lui Mihail Sturdza, ginerele său, cât și pe lângă Aristarhi, capuchehaia lui Alexandru Ghica, spre a-i face următoarele observații: ... În același scop, veți binevoi să adresați îndemnuri analoage d-sale marelui logofăt, agent al domnului Țării Românești. Acesta, înconjurat de sfetnici necredincioși și nedibaci, s-a aruncat în niște încurcături financiare care sporesc zilnic greutățile poziției sale. Și mai mult, un amor propriu fals îl împinge să primească cu răceală și scârbă
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
mai sus ... ci-i zâc Stângăcenii (azi Stâncășenii)". Un alt document este cel din 3 iulie 1767 (7275), care precizează că "Din luminata poruncă a preaînaltului Domn, Măria Sa Grigore Ian Calimachi Voievod", se hotărnicește o parte din moșia domniei sale vel logofăt Ion Palade din Corobănești "ce sunt pe Iezer, în ținutul Tutovei", la care au fost de față "toți răzeșii acelui loc" între care "și Paladie Cozma răzeșu de Stâncășeni", moșie ce ține de "din gios de hotarul Chiperenilor ... în sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de populație de la sfârșitul sec. al XIX-lea și cele din sec. al XX-lea. Pentru perioadele anterioare, însă, nici chiar izvoarele istorice ce menționează pentru prima dată, la 18 februarie 1445, satul Șipote donat de Ștefan Voievod către Mihul Logofătul,nu oferă informații referitoare la numărul locuitorilor din zonă. Astfel de informații nu se cunosc nici mai târziu, la începutul sec. al XVI -lea, în timpul când Șipotele a ajuns în proprietatea familiei Luca Arbore, portar de Suceava, deoarece cea mai
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
a meșteșugurilor, favorizate de instituția domniei. Urme ale acestor activități meșteșugărești în cadrul zonei Șipote pot fi considerate morile,menționate în actele de danie din februarie 1445, din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a dăruit prin uric lui Mihul logofăt „ ... satele pe Miletin, mai jos de Șipote ... și mai sus, în dreptul morii ...”. (M. Costăchescu - „Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare”, I, p.168172). Așadar, în cadrul așezării Șipote, pe lângă activitățile economice de bază - agricultura și negoțul cu produse agricole - șipotenii
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
Piatra, aflată în proprietatea clucerului Costache Ștefănescu. Locul de întâlnire dintre aceste moșii era la confluența vâlcelei Piatra cu pârâul Provița (punct numit astăzi „Piatra Neagului”). - spre est - moșia Poiana și moșia Breaza, aceasta din urmă se află în proprietatea logofătului Scarlat Ghica, aparținând casei Zoe Brâncoveanu. Punctul „La Mesteceni” forma hotarul dintre cele trei moșii: Provița, Poiana, Breaza. - spre nord - vest era moșia Bezdead. Vf. Sultanu era locul de întâlnire a trei moșii: Provița, Ocina și Bezdead. - spre vest și
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
hotarul dintre cele trei moșii: Provița, Poiana, Breaza. - spre nord - vest era moșia Bezdead. Vf. Sultanu era locul de întâlnire a trei moșii: Provița, Ocina și Bezdead. - spre vest și sud - vest erau moșiile Valea Lungă și Cătunu, ambele în proprietatea logofătului Grigore Cantacuzino. Moșia Cătunu se întindea și pe o parte din teritoriul actual al comunei Provița de Jos. Moșia Provița se întindea pe teritoriul a două comune, acum deosebite: Provița de Sus și Provița de Jos. Din bătrâni se povestește
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
formă "de a vă afla"", spune Țarul, "sub mîna noastră prea înaltă, cea a unui domn creștin și de a scăpa de jugul musulmanilor" - răspunse trimițînd în 1662, ambasadori oficiali, cu drept de a încheia un tratat, Mitropolitul Ghideon și logofătul Grigore Neniul, care au dus cu ei și "un mic dar al artei noastre". În misiunea lor au fost ajutați de Patriarhul Antioh". Răspunzînd la inițiativa Țarului, domnitorul Moldovei - unul nu dintre cei mai importanți ce au stat pe Tronul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sperînd milostivire. Resemnîndu-se, iubirea răscumpără totul; ca-n Scrisoare către Zulnia, poem considerat de Eugen Simion complex și profund și pe care-l rezumă drept istoria unei pasiuni scrise de un Tristan care-a pierdut pe Isolda lui. Pentru Marele Logofăt iubirea este adevărata sa profesiune. Deși, după moartea Zulniei n-a renunțat cum își promitea la cele lumești, la nuri și alte cele, poezia, subliniază autorul Scriitorilor români de azi, poezia în vicleana ei indeterminare, rămîne însă fidelă pasiunii unice
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și eleganța Franței; și dacă vechii noștri boieri - sprijeni a patriei și a tronului - ar fi avut idee de arta heraldică, negreșit nar fi uitat a scrie pe scutul lor deviza vechii EngliteriDieu et mondroit”. În anul 1847, moștenitorul palatului, logofătul Costache Sturdza a comandat noi lucrări de reparație ce s-au finalizat în 1855. Logofătul a locuit foarte puțin la moșie deoarece se mutase la Iași, capitala Moldovei. Prima întâmplare ce atrage atenția asupra palatului s-a întâmplat în această
Sfera by Tibulcă Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93593]
-
fi avut idee de arta heraldică, negreșit nar fi uitat a scrie pe scutul lor deviza vechii EngliteriDieu et mondroit”. În anul 1847, moștenitorul palatului, logofătul Costache Sturdza a comandat noi lucrări de reparație ce s-au finalizat în 1855. Logofătul a locuit foarte puțin la moșie deoarece se mutase la Iași, capitala Moldovei. Prima întâmplare ce atrage atenția asupra palatului s-a întâmplat în această perioadă. Costache era căsătorit cu frumoasa Marghiolița Ghika-Comănești, care a atras atenția lui Nicolae Roznovanu
Sfera by Tibulcă Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93593]
-
Ghika-Comănești, care a atras atenția lui Nicolae Roznovanu, un alt boier influent în epocă, al cărui palat este în prezent sediu al Primăriei Iași. Marghiolița i-a cerut soțului s-o ascundă la Ruginoasa, spunând că este hărțuită de Roznovanu. Logofătul s-a conformat, a trimis-o la conacul de la țară, unde a dat-o în grija fiului lui, Săndulache Sturdza. Roznovanu, însă, adună un grup de arnăuți și pleacă s-o răpească pe frumoasa soție a lui Costache. „Urcând scările
Sfera by Tibulcă Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93593]
-
cu pistolul onoarea domniței Marghiolița, mama lui vitregă. Un arnăut a reușit să-l ucidă cu un cuțit pe Săndulache. Roznovanu a răpit-o pe Marghiolița, căsătorindu-se cu ea în Bucovina. Este prima moarte tragică de la Ruginoasa, în urma căreia logofătul Costache abandonează palatul. În 1857, vornicul Alexandru Sturdza, un alt fiu al lui Costache Sturdza, a făcut un împrumut de 60 mii de galbeni la Banca Națională a Moldovei pe timp de 17 ani, ipotecând palatul și moșia Ruginoasa. Din cauza
Sfera by Tibulcă Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93593]
-
limba română, operă de mari proporții pentru acel timp (944 pagini format mare, pe două coloane, cu litera măruntă). Tipărirea Începuse Încă din timpul lui Șerban Cantacuzino, la 5 noiembrie 1687. Potrivit unei note dintro altă tipăritura, Brâncoveanu, că mare logofăt al Țării Românești, fusese ispravnicul lucrării de tipărire a acestei prime Biblii românești. Ctitor de lăcașuri sfinte Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri din țările române. Încă Înainte de a ajunge domnitor, el
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
nimic suspect. El este aidoma cu cel dat de Jurg, ca principe de Podolia, bisericii Sf. Maria din Smotrici și confirmat de fratele său Alexandru la 17 martie 1375 și a fost scris de către Iațco pisarul. Ori, acesta este viitorul logofăt al actelor emise de Juga, fiul lui Jurg. Despre Iațco, Miron Costin a păstrat tradiția țesută în jurul descălecatului lui Dragoș la Suceava, că ar fi fost prisăcar venit de la Sniatin, din Pocuția, de la care și-ar trage numele satul Ițcani
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Sniatin, din Pocuția, de la care și-ar trage numele satul Ițcani (astăzi gară și cartier în fosta capitală a Moldovei). Legenda, însă, devine realitate istorică, dacă ne gândim că documentele din secolul al XV-lea ne confirmă existența unui Iațco logofătul, care se numea Ciortorâischi, și-și avea așezarea în Țara Șipenițului, în adevăr lângă Sniatin, în satul Ciortorâia, mai numit și Nemirceni, după unul din fiii săi, contemporani domniei lui Ștefan cel Mare. Nu putem ști cauzele, care au dus
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]