1,634 matches
-
În cremenit, cu ochii larg deschiși, ca și cum priveliștile de groază Îl urmăreau și În moarte. Simeon căută o lopată. Cu grijă, ferind din calea lui rămă șițele Însângerate, fără să se gândească la nimic altceva decât că Îi trebuia o lopată. Apoi Începu să sape, făcu o groapă mare, mare de tot, și Înveli În niște zdrențe pe jumă tate arse mădularele Împrăștiate peste tot. Mai găsi și niște paie nearse pe care le așternu În groapă. Munci mult, atent și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
după cum spune Sfânta Scriptură. Am ajuns la cimitir. Două movile mari de pământ, de lut galben, îți atrăgeau atenția ca un magnet. Preotul și dascălul își făceau din nou datoria. Odată cu "Dumnezeu să le ierte", au început să sune înfundat lopețile de pământ pe sicriele celor care au fost bapțea și Silvia. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-Și-a aminte că țărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Că duh a trecut printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o sî-i mai hii foami... Dă... "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarmi: orice-ai spune Peste toate o lopată de țărână se depune." (M. Eminescu) Amin! 24. ICONOCLASTUL INFANTIL sau DIAVOLUL ȘI MIEREA DE ALBINE Vă spuneam ceva mai devreme că majoritatea rudelor noastre se află în localitatea Grumăzești. Într-o splendidă zi de vară, mama a decis să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
capăt sub formă de cârlige, pentru a putea trage formele până la suprafața netedă pe care o pregătiserăm, adică la vreo 10 metri distanță de groapă. Încă ceva: umplerea formelor nu se putea face direct din groapă; pământul era scos cu lopata la marginea gropii, după care începea umplerea propriu-zisă a spațiului interior al matriței. Tiparul despre care vorbim era prevăzut cu patru laturi și un fund. Înainte de a introduce lutul pregătit în formă, fundul trebuia presărat cu praf nisipos ori cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a corpului. "Nu există viață de apoi, nu există un țel către care tinde viața asta, o judecată sau un tribunal apocaliptic" ("Plânsul lui Nietzsche", Irvin D. Yalom). Câtă dreptate are poetul de la Ipotești: "...orice-ai spune, peste toate o lopată de țărână se depune". Vei ajunge în Iad!!! Amin. 9. SE NAȘTE UN SAT "Eu nu știu nașteri fără de dureri, Și iată, astăzi poți privi sub soare Cu mult mai multe bucurii ca ieri." (N. Labiș) După înmormântarea babicăi, "șantierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Noi vrem... însă, nu prea știm cum... Fiți pe pace, vă vom ajuta noi, vă promitem! Nu mai puteam călca pământul cu picioarele goale, nici vorbă. Eram nevoiți să-l tocăm mărunt, mărunt la sapă, apoi să-l întoarcem cu lopata. Însă trebuia făcut cocoloașe și introdus în forme doar cu mâinile. Și era frig, mâinile ni se învinețeau, iar degetele ne dureau îngrozitor și nu le mai puteam îndoi, nu mai ascultau de noi. Era un chin. Văzând cât suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cum să facem, i-a răspuns Mircea. Vă voi ajuta eu, aveți încredere. Și a plecat. Într-adevăr, a doua zi, când ne aflam pe șantier, ne-am trezit cu o mulțime de bărbați care au venit cu hârlețe și lopeți. Erau din familiile de macedoneni: Ceafca, Bacu, Butu, Muși, Muca și Pifu. Printre cei doisprezece oameni veniți să ne ajute se aflau și prietenul lui Mircea, Țile, precum și Tiberius, băiatul domnului Muca, un flăcău bine legat, tăcut și deosebit de harnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vibrații doar în teorie. În realitate nu emoționează pe nimeni, iar în afară emoției nu voi obosi să o repet poezia nu există. Societatea de azi permite viețuirea întru emoție, dar numai teoretic. În realitate cei ce vâslesc cu asemenea lopeți sunt păsări rare, dar tocmai de aceea mai prețioase. Sunt cei care echilibrează barcă. Mai cred în rolul lor, în forță mesajului lor. Încă mai cred. Nu știu până când. A.B.Pentru că suntem la "aduceri aminte" vă propun să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
seamănă În urma polidiscului. Am văzut un fermier care semăna În urma polidiscului, cu căruța. În acest scop, În fund, căruța avea o codârlă, pe fundul căruia era un ax rotativ, angrenat În mișcare de roată. Fermierul azvârlise din căruță ovăzul cu lopata În codrilă. Am revenit la acel teren. Ovăzul răsărise În condiții optime. După cum am arătat, ca și În statul 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 65 New-York, și aici, gunoiul de grajd nu e adunat pe platforme
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
știu eu? Are ea alte puteri? Era musai să cobor... Întradevăr, pe Dorobanți se putea circula; cu dificultate dar... se circula! Doar că eu aveam mașina parcată pe strada Fabricilor, stradă blocată. Câțiva din vecinii mei dădeau de zor la lopată, nu ca să meargă la Tichilești pentru treburi subtile, ci pentru acțiuni ceva mai banale și mai... pământene: să aducă pâine la chioșcul din colț sau porcul de la țară... Am pus și eu mâna pe o lopată, cu toate că nu credeam în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dădeau de zor la lopată, nu ca să meargă la Tichilești pentru treburi subtile, ci pentru acțiuni ceva mai banale și mai... pământene: să aducă pâine la chioșcul din colț sau porcul de la țară... Am pus și eu mâna pe o lopată, cu toate că nu credeam în utilitatea efortului fizic ce urma din această acțiune. Diana m-a acuzat de negativism, dar eu aș îndrăzni, mai degrabă, să vorbesc despre discernământ. Am dat la lopată și ne-am luptat cu nămeții cam patru
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
țară... Am pus și eu mâna pe o lopată, cu toate că nu credeam în utilitatea efortului fizic ce urma din această acțiune. Diana m-a acuzat de negativism, dar eu aș îndrăzni, mai degrabă, să vorbesc despre discernământ. Am dat la lopată și ne-am luptat cu nămeții cam patru ore. Fata a înghețat repede, dar îi erau străine așteptarea și amânarea, două noțiuni ce nu existau în bagajul ei lingvistic atunci când era vorba de celebrul de-acum număr 150! Cât trebuie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mai mult de piață. V.A. : Eu cred că la noi au fost exagerări. Te uiți în spi‑ tale, de exemplu, unde vezi fel și fel de corpuri de pază, cu numeroși paznici care Doamne ferește să pună mâna pe o lopată când dă ninsoarea sau să alunge câinii care hălĂduiesc până și pe culoarele spitalului. Tot așa și cu femeile de serviciu angajate de la companii din afară și așa mai departe. A.M.P. : Așa este. Cu certitudine, astăzi e foarte criticabil
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
arestați pentru motive așa-zis economice (neplata cotelor, neducerea grînelor la aria comună, sabotaj, altfel spus refuzul colectivizării...). Mai adăugați peste o jumătate de milion de tineri cu origine nesănătoasă, care erau recrutați în detașamentele de muncă ale armatei, la lopată. Să nu uităm nici de cei 150.000 de prizonieri luați de Armata Roșie între 23 august și 13 septembrie 1944, cînd s-a semnat Convenția de Armistițiu la Moscova. Nici de refugiații basarabeni și nord-bucovineni obligați să se repatrieze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ei, cu cîini dresați și, în momentul în care s-au apropiat, au tras în plin fără somație (6-7 februarie 1941, masacrul de la Lunca). Au murit atunci aproape patru sute de oameni. Cei care nu au murit au fost omorîți cu lopețile de grăniceri și de oamenii lor și au fost îngropați aproape de vii. Stau mărturie documentele păstrate de fiul ultimului primar român din Mahala, dr. Gheorghe Nandriș, și cartea unei țărănci, soră cu tatăl doctorului, Ana, Anița Nandriș, căsătorită Cudla. Va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe zi de pămînt folosit la ridicarea digului care în final va înconjura Balta Mare a Brăilei, fiind astfel redate agriculturii mii de hectare de pămînt: "Peste trei metri cubi de pămînt trebuiau dislocați cu tîrnăcopul și cazmaua, încărcați cu lopata în roabe și cărați pe o distanță de cîteva zeci de metri, la început, pînă la cîteva sute, mai tîrziu, cînd digul se înălța, iar gropile de împrumut se îndepărtau tot mai mult de baza uriașului val de pămînt. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cum l-au îngropat lângă calea ferată, pentru că nu era chip să-i poarte trupul pe tot drumul, s-ar fi îmbol- năvit cu toții ; cum i-au săpat groapa micuță cu mâinile goale pentru că n-avea nimeni o nenorocită de lopată și cum s-au dus și ei să ajute, ca să isprăvească mai repede, să plece odată, iar Maria, maică-sa, urla lângă ei și plângea ca o nebună, întrebând disperată dacă nu-i vreun preot în tot trenul, care să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atragă maiestuos înspre tării cupole, clopotnițe sau zigurate, Dumnezeul ceresc și-a ascuns, aici, chiliile, rezervele de apă, camerele mortuare. Iată pentru ce exegeții au renunțat la lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna pe târnăcop și pe lopată, încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Când Sfânta Scriptură a început să-și arate slăbiciunile sub scalpelul filologilor și al istoricilor (contradicții, interpolări, neverosimilități), spiritele evlavioase s-au apucat, în plină criză a modernității, să caute sub pământ veracitatea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
S-ar putea cel puțin imagina un acord între părți asupra acestui adevăr: știința poate aștepta. Există subiecte ce nu trebuie adâncite. Este, până la urmă, și ceea ce s-a convenit asupra esplanadei înseși, unde orice săpătură, sondare sau scurmătură de lopată sunt interzise începând cu anul 2000 (ceea ce nu a împiedicat Wafq să amenajeze noua moschee subterană Marwani). Și a găsit șezând în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcându-și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
strada Mirga Vlada, o străduță din cartierul evreiesc din orașul vechi. Aici se află un mic muzeu privat, pe două etaje. El reconstituie minuțios viața cotidiană și accesoriile templului lui Solomon din jurul incintei Templului, "prezența lui Dumnezeu și inima națiunii": lopata din argint pur, harfa cu douăzeci și două de coarde, cele unsprezece mirodenii ale ofrandei, menora, diadema de aur, ligheanul de aramă pentru spălarea picioarelor și a mâinilor, înainte de sacrificiu, așa cum stipulează Leviticul. Un scurt film, la intrare, îl editfic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
De la 15 august, de când am ajuns în tabără și până la ziua aceasta", părintele lui Anton Holban (viitorul romancier) "încă nu s-a spălat, pentru care lucru bunul și burtosul doctor Rizescu a luat măsuri ca să se înarmeze o companie cu lopata de infanterie și o altă companie cu măturoaie și cu hârdaie cu apă, ca să poată curăți urechile domnului căpitan..." Nici o toleranță pentru generalul Tell, mărginit și absurd. Din aspra experiență a rezultat fragmentul Mergând spre Hârlău (cu o trimitere la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
literat Eugeniu Lovinescu, un om care de la 15 August, de când am ajuns în tabără, și până la ziua aceasta, încă nu s-a spălat, pentru care lucru bunul și burtosul doctor Rizescu a luat măsuri ca să se înnarmeze o companie cu lopata de infanterie și altă companie cu măturoaie și hârdaie cu apă, ca să poată curăți urechile domnului căpitan. Nu mai adaug pe veselul căpitan Pastia căruia îi curge izvor de glume din gură, parcă l-ar fi lovit peste fălci Moise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
primitor. Îl întreb: Ai avut albine... El râde, nu înțelege ce spun. Ai avut albine? Ha? Bine? Da, bine, bine! și râde vesel. Alt lipovan, Piciroga. Mai încolo, are cherhana. Apucăm pe un canal foarte îngust, luntrașii mână bărcile sprijinind lopețile în maluri. Încep țânțarii. După multă vreme intrăm în lacul Dranov, unde bărci românești pescuesc cu năvoadele. Înserează. Intrăm pe gârla largă a Dranovului. Ajungem seara la cherhanale, aproape de intrarea Razelmului. Țânțarii sunt teribili dușmani în aceste meleaguri. Stau oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pescari. Martin pescarul. Căldura e spăimântătoare. Numai din când în cînd vine o adiere de vânt. La cherhanale, pe când stam în lumina dimineții (îmi aduc aminte), veneau dubele cu pește de pe Dranov, dube românești. Trăgeau 6 ori 8 oameni la lopeți, tăcuți și încordați: aveau în înfățișare ceva măreț și barbar. Istoria lui Ivan Maiorul 15 Ivan Maiorciuc, care, nu se știe din ce pricină, pe la 1856, a venit fugar din Rusia. Aici a trăit singuratic, departe de ai lui, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mulți oameni. Seara s-adună însă și trenarzii în cantonament la o babă cumsecade în marginea orășelului Corabia. La 2 Iulie trecem Dunărea pe pontoane, după ce poposim vre-o două ore în marginea luncii Ostrovului. Soldații au făcut fântânițe cu lopețile. Trecerea pe pod, primul pas pe pământ străin, m-a mișcat în chip deosebit. Facem un marș până la Giga Mahala unde avantposturile ocupă înălțimile. Acest marș, pe mare căldură, se face mai bine, relativ, decât cel de eri, deși trupa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]