1,871 matches
-
admițînd în sinea lor că numai din lumea celor mari ies și rămân oameni mari, deși trăiau acum niște vremuri când tocmai ei, cei mici și obscuri, erau chemați să se considere "conducători", clasa conducătoare; nu credeau deci în această lozincă, pe care o citeau zilnic pe pereții uzinelor în care munceau?). "Tată, îi spusei, mă așteptam să-mi spui că a munci cu lopata nu e o rușine și că tot ce există s-a făcut cu lopata și târnăcopul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ești pierdut! Singura speranță a celor învinși știi care e? Nici o scăpare!... Naică, auzi, Năiță? Fă maratonul pe dinaintea noastră, să se bucure și spectatorii... Lasă-i să se bucure și ei, sânt oameni, panem et circenses, ai auzit tu de lozinca asta? Învață și tu, cultivă-te înainte să te prind, dom' Nae, ridică-mi nivelul, că pe urmă o să ți-l ridic eu..." Și i-l ridică în clipa următoare când șobolanul, exasperat, se opri o secundă în mijlocul încăperii și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe câte unul cu o curiozitate nesimulată: "Cum te împiedică să scrii?" îl simțise după felul cum vorbea că o să-l facă să se bâlbâie, și că acela va da un răspuns ridicul. Că, nu știu ce, tovarășul secretar general umblă cu lozinci... Lamentabil! Cu lozinci umblau toți, nici măcar nu-l ironiza, să-i reamintească necesitatea lozincilor pe care partidul le lansa pentru mobilizarea maselor. Ce era însă cu această formulă. Ce ne împiedică să scriem? Păi nu era bine dacă un scriitor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu o curiozitate nesimulată: "Cum te împiedică să scrii?" îl simțise după felul cum vorbea că o să-l facă să se bâlbâie, și că acela va da un răspuns ridicul. Că, nu știu ce, tovarășul secretar general umblă cu lozinci... Lamentabil! Cu lozinci umblau toți, nici măcar nu-l ironiza, să-i reamintească necesitatea lozincilor pe care partidul le lansa pentru mobilizarea maselor. Ce era însă cu această formulă. Ce ne împiedică să scriem? Păi nu era bine dacă un scriitor afirma acest lucru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după felul cum vorbea că o să-l facă să se bâlbâie, și că acela va da un răspuns ridicul. Că, nu știu ce, tovarășul secretar general umblă cu lozinci... Lamentabil! Cu lozinci umblau toți, nici măcar nu-l ironiza, să-i reamintească necesitatea lozincilor pe care partidul le lansa pentru mobilizarea maselor. Ce era însă cu această formulă. Ce ne împiedică să scriem? Păi nu era bine dacă un scriitor afirma acest lucru, fiindcă mulți din vechile generații se abțineau să publice și când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de ce n-a făcut și el ca alții, adică să-mi spună simplu: la strung! și să nu-și mai răcească gura cu promisiuni!" Păi da, fiindcă i s-a dus vestea că ehe! Bularca are grijă față de om! O lozincă! în realitate o să-ți spun eu câtă grijă are. Tu să stai la strung, om cu carte, și la bibliotecă o curvă turnătoare! Fiindcă n-are el curajul s-o dea afară. Mă rog, ce act de eroism ar fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prost înarmat, iar mai apoi fiindcă aveam să rămân în ea atât de mult timp, poate pentru totdeauna: nici o mirare, după el surprizele în această lume nu puteau veni pentru un om decât în rău, deși, așa în general, toate lozincile de pe zidurile uzinei spun că o să mergem spre bine. "Ei, care bine? mă întreba el ca și când eu ași fi scris acolo lozinci. Eu eram înainte maistru monteur de avioane, eram un domn. Aviația română a fost în frunte!. Acum sânt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
surprizele în această lume nu puteau veni pentru un om decât în rău, deși, așa în general, toate lozincile de pe zidurile uzinei spun că o să mergem spre bine. "Ei, care bine? mă întreba el ca și când eu ași fi scris acolo lozinci. Eu eram înainte maistru monteur de avioane, eram un domn. Aviația română a fost în frunte!. Acum sânt maistru peste zece raboteze, ca să scoatem toți, cinci mii de oameni, un nenorocit de tractor în care intră mai mult fier decât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aerul că și-așa gândise prea mult. Îi plăcea însă jocul: "Ei, zise, mai spune una!" Adică încă o idee filozofică, mare drăcovenie. Îi făcui pe plac: Totul e bine în cea mai bună dintre lumile posibile", zisei. "Asta e lozincă! mârâi el cu dispreț. Trebuie să fie din Marx!" "Poate să fie!" Și una de-a ta nu poți să-mi spui?" Nu!" "De ce?" Pentru că nu am." "Dar să te ții de intrigi, ai! Îți spun eu una, deși nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
neapărat ca director-general, și bineînțeles nici ca om de serviciu, ci ca specialist în producția respectivă, asta era o naivitate a lui... Înlăturarea definitivă a patronului el n-o înțelegea ca o înlăturare a unui mit (trebuia să se realizeze lozinca: producem fără patroni, mai bine decât ei și împotriva lor - adică împotriva mitului eficienței particulare) și mai ales nu înțelegea că înlăturarea lui, chiar fizică, însemna înlăturarea unui simbol, cel al exploatării omului de către om: patronul, el era acel simbol
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se întîmplase într-o duminică. Vinerea următoare, tocmai când vroiam să mă întorc acasă, o colegă (plecam totdeauna împreună) îmi strânse brațul și îmi șopti speriată: "Suzy, ia uite ce scrie acolo!" Mă uitai. Pe perete, lângă afișier, văzui o lozincă cu litere de-o șchioapă scrise cu tuș pe o bandă de hârtie de-un metru, lipită la capete, citii: Culala S. la cadre. Din prima reacție mă opri această colegă: "Ce faci?" "Ce să fac, mă duc acasă." " Dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
inevitabilă. "Are cuvântul tovarășul Ghiță N., care va vorbi despre aceste chestiuni, după care vor urma discuții." Mă așezasem chiar în față, din întîmplare sau din curiozitate, să văd mai bine. Ghiță se ridică și începu întîi să-și debiteze lozincile introductive. Glasul îi era deocamdată moderat. Vorbea liber și mi se păru chiar că are de gând să se dea de partea studenților, ale căror succese în învățătură și în activitatea politică sânt din ce în ce mai marcante, datorită unei bune îndrumări a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
manipulase în fel și chip punînd-o să se sucească și să se răsucească încoace și încolo cu mâna ridicată, îi spusese năpârcă. Masa compactă a celor din fund începu iar să scandeze, nu mai mi-aduc aminte ce fel de lozincă. Somnambulă parcă, fata o luă încet spre ușă. Bineînțeles că fu oprită cu râsete sarcastice. Șuta își scoase haina și își slăbi gulerul și cravata. Se încălzise? Îi plăcea? Savura execuția asta publică? Fiindcă asta era, nu discuție și nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dreptate: „Cum, măi băiete, la cât de deștept ești, să nu faci și tu încet-încet o carieră!?“ sau „Carnetul de Partid e ca ăla de conducere: îl iei pentru că ai nevoie de el“. Bineînțeles că nu dădeam doi bani pe lozincile comuniste, și nici pe viitorul „societății socialiste multilateral dezvoltate“ care mi se oferea, “încet-încet“, prin grija tovarășului. O fi fost el „Părintele Tuturor“, dar nu taică-meu și, dacă stau să mă gândesc bine, nici tatăl colegilor mei. Îl uram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acasă, ca toată lumea; se transmitea la televizor. Sau n-am stat, am ieșit pe bulevarde, m-am alăturat mulțimii din inerție și curiozitate, nu mult, vreo jumătate de oră, până au apărut tanchetele. În timpul ăsta, am strigat și eu niște lozinci, m-am lăsat pe vine și i-am strâns de braț pe cei de lângă mine. După ce-au băgat blindatele, am plecat. N-aveam stofă de erou; eram curajos, dar nu temerar și, în nici un caz, imprudent. Pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
națiunii. "Conștiința de rassă" este cea care înnobilează "instinctul de Patrie" (p. 21), prima fiind o treaptă superioară în conștiința de sine a unei colectivități naționale, o excrescență din fundamentalul instinct de Patrie ce poate fi cultivată prin cunoașterea trecutului. Lozinca românismului căruia îi dă glas Delavrancea este "pentru Patrie și pentru Rassă, înainte!". Copiii care formau auditoriul exaltatului literat sunt mânați să răspundă la chemarea Patriei, la strigătul războinic de împlinire a României și la freamătul abisal al Rasei: "Ne
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
violentă cu urmări directe sau indirecte. Dincolo de violența izolată cotidiană am putea spune există o violență generalizată al cărui corolar este starea de război pe care Grigore T. Popa o definea ca fiind „violența organizată și ura sistematizată, În care lozincile urii și ale discordiei Înlocuiesc rațiunea și Înțelegerea prin bună Învoială” (Reforma spiritului, ediția 2002, pg 260-261). Tendința de a asimila violenței manifestări ca impolitețea, desconsiderarea, ironia, lipsa de respect, depășește cu mult cadrul violenței. Am putea reține de aici
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
e abandonată a doua zi după violențe și sânge. Ilăul, de îndată ce se scutură de condiția sa, se transformă în ciocan. În esență, e aceeași concluzie cu a lui Lyotard privitoare la iluzia marxistă a dezalienării sfârșită cu o nouă alienare. Lozincile revoluționare, umanitariste, sunt demagogice, cu sau fără știrea actorilor: Cu un cuvânt morala și dreptatea sunt prejudiții făcute de cei înșelători pentru cei înșelați, de ciocan pentru ilău. Ele sunt fraze. Când ilăul se simte destul de tare el devine ciocan
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Justiția e imposibilă acolo unde vinovatul nu are puterea de a ajunge la conștiința vinovăției. Altfel, tragedia lui Oedip se repetă. Un Oedip care, nerecunoscându-se vinovat, alți Oedipi îi vor scoate ochii. Anticomuniștii vor începe vânătoarea de comuniști, conform lozincii unui partid postdecembrist din România: Alungați lupii! Or, cei care îi alungă pe lupi sunt ei înșiși lupi, fără s-o știe, cum nu știa Oedip ce face pe vremea când avea doi ochi. Este exact lecția extraordinară a cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
animați de idealul naționalist decât omologii lor maghiari, au avut meritul de a Înțelege că sentimentele patriotice nu sunt suficiente pentru a edifica o operă de cultură durabilă. Ei au fost conștienți de faptul că au În spate nu doar lozincile unui naționalism rival, ci o tradiție culturală puternică. Acest lucru le-a insuflat un puternic spirit de concurență, determinându-i să depună eforturi remarcabile pentru ca noua Universitate să o depășească pe cea anterioară, sub raportul calității științifice și profesionale. Într-
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
l-a jucat cauza Irlandei se evidențiază și În cazul aripii radicale a mișcării cehe (și nu doar al grupării liberal-moderate, condusă de Havliček XE "Havliček" ). Organizația ei politică se va intitula, după exemplul irlandez, „Clubul Repeal” și, sub această lozincă politică a Repeal-ului, a restaurării Regatului Boemiei, va izbucni revoluția, din 11 martie 1848, de la Praga. Semnificativ pentru valoarea modelului irlandez, pentru modul În care acesta va fi adoptat, este faptul că gruparea radicală cehă adoptă numele aripii moderate (de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ce se câștigase ca „păcălire” artistică a propagandei prin Desfășurarea, Directorul nostru, La Moara cu noroc se anulează în Viața nu iartă, care, în cei aproape trei ani cât a durat realizarea lui, a pierdut contactul până și cu evoluția lozincilor oficiale. Publicitate : Militarul Serdici către militarul Vladimir : „Taci ? Ți- e rușine ? De ce ? Ai executat un ordin. Ordine. Ordinea cui ? Ordinea regilor și a îmbogățiților de război. Fracul l-am închiriat cu bani de la un burghez imbecil [spus ca «pește înotător
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și Manole Marcus se putuse afirma că legile științei și tehnicii n-au caracter de clasă și că un inginer poate avea dreptate în fața unor activiști, Alexandru, tatăl lui Filip, spune acum, bântuit de amintiri : „Știam puțină matematică și multe lozinci. Dracu’ știe de unde a apărut unul ca Atanasiu”. Finalmente, drumul inițiatic al lui Filip capătă o aură cvasimistică. După ce dă o raită și cu locomotiva, meseria de mecanic părându-i- se și ea nu destul de „hard”, Filip se întoarce la izvoare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Pentru absolvenții de facultate, orașele mari erau închise încă de la începutul deceniului. Trimiterea lor „la țară” fusese tratată în cheie comică încă din anii ’70 cu Toamna bobocilor. Tema este reluată în comediile Buletin de București și Primăvara bobocilor sub lozinca : Ce bine e la țară ! Or, în acei ani, tinerii români, mulți cu studii, nu numai că nu voiau la țară, nu mai voiau nici în țară - „rămâneau”, se căsătoreau în Vest sau, în disperare de cauză, încercau să treacă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
când se decretează că, totuși, legile științei nu se supun politicii, că activistul, oricâtă școală a vieții ar avea, nu poate să-i comande inginerului la planșeta de proiectare. Iar în 1982 ne găsim în plină revoluție tehnico‑științifică, noua lozincă a propagandei de partid. Culturnicii pot răsufla ușurați - Proca e dintre cei „vechi”, nu e un produs al epocii Ceaușescu. O cotitură neașteptată se produce în evoluția regizorului Mircea Daneliuc odată cu Glissando (1984). Renunțând la domeniul filmului realist de actualitate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]