2,384 matches
-
ceva, o să aveți ceva în comun. știi ce? O să transpirați la fel, numai că ea cu altul în pat. și tu, cu târnăcopul în mână. și-apoi, nici nu îți dai seama cât ține la tine, ea, ocupată cu cele lumești, îți va facilita revederea copiilor, dacă te ajută Dumnezeu să cadă la pârnaie la un loc cu tine. Că asta-i viața, amice. Mă-sa liberă, ta-su viețaș în lanțuri, ei de capul lor (Arsene, 1997, vol. 2, p.
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
-l putea crede? Scenariul lui jignea chiar și o inteligență precară, ca să nu mai vorbesc de bunul-simț. Am ajuns la „Suveica” și nu lupta de clasă și nici diferențele culturale, ideologiile incompatibile sau conflicte ireconciliabile funcționau, ci invidia cea mai lumească și suspiciunea. Eram, după insistențe făcute pentru a nu lucra în trei schimburi, muncitoare necalificată la grădinița fabricii. Munca, firește, nu-ți solicita decât rezistență fizică. și totuși, prezența mea abruptă și faptul că trebuia să mi se găsească o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
veci, / Vreme nedezlegată”. Scutul Minervei, culegere de optsprezece sonete, atât de legate între ele încât scrierea poate fi socotită un singur poem, poate fi văzută și ca o mică estetică normativă pentru uz propriu, un program clasicizant radical. Disprețuind „gloria lumească”, „secile vrăjiri a vremii-nșelătoare”, poetul se retrage „la umbra unui dafin”, sub scutul Minervei, „zeița clară ca flacăra”, „Senina”, „Eterna”, „mireasă și soră”, care îi dă puterea să-și „toarne chinul în marmoră cerească”. „Vechile otrăvuri” se preschimbă în
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
învăluit în melancolie, pare marcat de o suferință fără leac. E un solitar, disprețuind viața artificială și zgomotoasă din saloane și regăsindu-și liniștea în mijlocul unei naturi luxuriante, „templu” în care poate medita în voie la deșertăciunea și nestatornicia celor lumești. O idilă castă se înfiripă între el și o tânără, Aurélie, dragostea lor fiind tratată de romancier într-un registru de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
sceptică față de cuvânt, pe care îl potențează printr-o rostire incantatorie -, vocea lirică relatează datul trăirii sau imaginării și îl suie pios în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească”, nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu o scenografie calofilă riscând desuetudinea („Geea se scufundă în mări, reapărând/ cu insule albastre de cer și de cuvânt/ prin ochiul apei care o visează”), se
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
în versuri ungurești și nemțești, un țigan ține o predică urmată de un cântec pe limba lui. Într-o scenă pastorală, fostul secretar al domnului își cântă, în latinește, românește și ungurește, fericirea simplă, în mijlocul naturii, oricând de preferat măririlor lumești. În fine, se intonează un cântec bahic și apoi, în românește, un Testamentum Bacchi. După o scenă de un spectaculos naiv, în care sfetnicii uneltitori sunt luați de un demon înveșmântat în flăcări, în încheiere se face o urare împărătesei
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
după cum îl mâna soarta: la biserica din Șcheii Brașovului în 1821, când se refugiază din cauza „zaverei” lui Tudor Vladimirescu, la o școală a episcopiei din Râmnicu Vâlcea (1826-1828) și, din nou peste munți, la Brașov, unde P., fire întru totul lumească, este nevoit să se refugieze a doua oară, de data aceasta însoțit de o călugăriță răpită de la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Trădat și aparent înțelepțit, se întoarce la București, dar avatarurile lui sentimentale, de altfel savuroase, nu contenesc, fiind legate
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
în noaptea infinită, instalată în eul propriu, poeta se simte stăpână pe ea, „închisă ca-ntr-un turn”, aspirând parcă spre reificare. Întregire (1936) atestă o schimbare de atitudine, în urma unei revelații aduse de înțelepciune, ceea ce echivalează cu ruperea de lumesc, de anxietate și suferință. În versurile, postume, din Cartea a patra (1974) trecutul e retrăit într-o lungă perindare de secvențe și reflecții. Câteva cicluri, Lirica veche sau Momente lirice, Carnet de război, Poeme simple, adună mai tot ce nu
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
să cuprindă într-o privire istoria și eshatonul n-au ezitat să demaște și cele mai aparent inofensive alianțe dintre potestas și ecclesia. Fraza lor nu era dreasă cu miere. Trezviei duhovnicești a Părinților nu i-a scăpat nici o demnitate lumească. Va mai găsi oare printre noi măcar un dram de simpatie îndrăzneala cu care Sf. Ambrozie din Milano (338-397) l-a pedepsit canonic pe împăratul Teodosie (347-395) în urma unui abuz de putere? Vom putea admira curajul cu care Sf. Atanasie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
urcat nestingherit în ierarhie. România suferea de foame, iar eu uitam de votul sărăciei monahale, participând la congrese ecumenice despre lupta pentru pace. În timpul dărâmării lăcașurilor de cult am lăudat ideologia Internaționalei Socialiste. Am nesocotit eroismul sfințeniei. Am iubit puterea lumească. Am căutat prietenia mai-marilor cetății. Mi-am spus mereu că trădarea Evangheliei e îndreptățită prin supraviețuirea aparatului bisericesc, cu toate cele bune și cele rele. Fără de cuget, am greșit și cer iertare prietenilor și dușmanilor, deopotrivă. Mai știu, în plus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
seminarii și facultăți la unele mănăstiri ieșite din canoanele tradiției - sunt afectate de morbul corupției planificate. Un lucru este neputința omenească, resimțită personal de către fiecare credincios, și altceva se petrece atunci când anii de transformare lăuntrică sunt ratați în beneficiul prosperității lumești. Mirenii îmbunătățiți privesc cu durere aceste „pricini de sminteală”, ocrotite de slujbașii unei instituții care s-ar dori definită ca umanitate îndumnezeită. Redescoperirea sensului apartenenței la comunitatea luminată de Evanghelie este urgentă pentru cei confruntați doar cu frivolitatea goală a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lucru este adevărat: cadrele moderne ale vieții comunitare, îndeosebi, nu pot fi ușor schimbate. Rămâne însă întrebarea: poate avea modernitatea un efect seductiv mai puternic pentru oamenii moderni decât Antichitatea pentru oamenii antici? Implica oare, pentru primii creștini, ieșirea din lumesc un efort mai mic decât asceza creștinilor de astăzi? Înclin să cred că nu, întrucât înaintea modernității sau Antichității, căderea lui Adam este condiția noastră transcendentală. La această observație teologică poate fi adăugat un apăsător contraexemplu istoric, oferit de cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
douăzeci și nouă de ani) și o ardentă dorință de unire cu Dumnezeu, Cel pe care-L abandonase în adolescența târzie, Sofronie pășește pe pământul pietros și aspru al Athosului cu dorința unei dedicări totale, lăsând în urmă toate grijile lumești ca pe niște corăbii arse și abondonate în larg. Rezident la mănăstirea Sf. Pantelimon (Russikon) aparținând unei largi comunități rusești de la Sfântul Munte, preotul Sofronie își împlinește zilnic „ascultările” de monah, practicând rugăciunea inimii și împlinind poruncile Evangheliei, ceea îi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au la îndemână altă formă alternativă de a perpetua comunitatea lor ascetică (nemurirea, regenerarea, clonarea etc.), copiii sunt recrutați pe baza performanțelor lor artistice și intelectuale, în urma cercetării minuțioase a școlilor din lumea reală. De asemenea, unii copii din elita lumească vin în Castalia doar pentru a se instrui, reluându-și apoi viața activă, după absolvire, și funcționând, în cele din urmă, ca mediatori între cele două lumi. și în sfârșit, în împrejurări cu totul excepționale, unii castalieni părăsesc „provincia pedagogică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
semnul unei nebunii «În germene» care ar fi hotărât atât cursul vieții cât și acela al operei sale, după ce, cu o nerușinare rar Întâlnită, caută să dezmintă mizeria vieții poetului și să Împrăștie credinți În indiferența sa abstractă față de cele lumești, ignorează cu totul bogatul conținut de idei al poeziilor lui Eminescu și se ocupă În mod exclusiv de meșteșugul de versificator al artistului (Ă). Studiul lui Gherea este și un bun exemplu al modului În care critica marxistă valorifică opera
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
istoric, Meșterul Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, dizolvă o vagă atmosferă de Ev Mediu românesc în mit. Forțele chemate să ducă înainte acțiunea sunt până la urmă tot stihii, de la puterile diavolești și divine conlucrând, conform credințelor bogomilice, la prozelitismul catolic, lumesc, și transcendentalismul ortodox și la duhurile pustei și ale pădurii. Jertfa cu efect moral metamorfozant intervine în toate trei piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici, sacru) și
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ineditului acesteia. Mulți tineri sunt captați de ceea ce este nou, de spargerea șabloanelor, de atingerea rapidă a unor ținte - uneori, cât mai facil. Distanțarea ocazionează o mai bună delimitare sau o regăsire a individului. În separare și îndepărtare (de cele lumești, de ceea ce este frecvent, obișnuit etc.), individul își construiește specificitatea existențială, revine pe o cale a lui; separarea devine prilej de apărare identitară sau de reparare a ceea ce a ființat cândva. Însingurarea, presupusă de educația la distanță, devine prilej de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
un exercițiu sufletesc și spiritual/moral de purificare. Acceptarea privațiunilor fizice, retragerea din lume, adoptarea unei vieți sobre și izolate pentru a favoriza deschiderea interioară semnifică ieșirea și depășirea limitelor lumii, dar și a propriilor limite. Viața ascetică de renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
religioase, din care va construi cea de-a doua cetate. Aceasta va fi cetatea ideală, la care omul speră și În care tinde continuu să intre, dar care va rămâne pentru el o pură iluzie utopică. Ceea ce prima cetate, cea lumească, nu poate oferi omului, el speră ca să găsească În a doua cetate, cea a lui Dumnezeu. Cetatea lumească este condusă de om și ea este vremelnică. Cetatea lui Dumnezeu este eternă și corespunde aspirațiilor morale și spirituale, religioase ale omului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
speră și În care tinde continuu să intre, dar care va rămâne pentru el o pură iluzie utopică. Ceea ce prima cetate, cea lumească, nu poate oferi omului, el speră ca să găsească În a doua cetate, cea a lui Dumnezeu. Cetatea lumească este condusă de om și ea este vremelnică. Cetatea lui Dumnezeu este eternă și corespunde aspirațiilor morale și spirituale, religioase ale omului. Cetatea lumească este spațiul Închiderii istorice, pe când cetatea lui Dumnezeu este spațiul transcendent al deschiderii și eternității. Diferența
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate oferi omului, el speră ca să găsească În a doua cetate, cea a lui Dumnezeu. Cetatea lumească este condusă de om și ea este vremelnică. Cetatea lui Dumnezeu este eternă și corespunde aspirațiilor morale și spirituale, religioase ale omului. Cetatea lumească este spațiul Închiderii istorice, pe când cetatea lui Dumnezeu este spațiul transcendent al deschiderii și eternității. Diferența valorică care există Între cele două „imagini ale lumii” construită sau visată de om, se raportează, În plan sufletesc și moral, la ideea de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin iubire și prin comuniunea dintre oameni și divinitate. eă Omul politic este personajul al cărui rol de a conduce treburile cetății. El aplică legile și veghează respectarea lor. Rolul său este de a gestiona puterea normelor, fiind simbolul autorității lumești În cetate. El este cel care trebuie să asigure ordinea și echilibrul cetății, al relațiilor dintre cetățeni, cel care vine În Întâmpinarea nevoilor acestora. Este simbolul conducătorului, imaginea autorității și prestigiului, simbolul puterii și al ascultării. fă Reformatorul e personajul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care s-a avut bine când era flăcău. Nu ea l-a învățat să-și puie piciorul sub trin ca să nu tragă răcutarea și s-o lase singurică ? A rămas omul calic cât șacu chinuia prin șpitale, că are boală lumească și nu se mai vindeca. Și de bocit tot de la ea a învățat, căci Rusoaia, Doamne, frumos mai bocea la mort ! - Nu știu pe cine bocește moșneagul, da știu că zice bine. Șare glas de popă ori macar de dascăl
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în aceleași măsuri stihiale asupra naturii, având efecte distructive asupra naturii, pe care Harap Alb le poate, în definitiv, redefini și stăpâni. Simbolizând dimensiunea umană a foamei, Flămânzilă își are geneza, aparent,în om, înfățișând caracterul vremelnic și dependent de lumesc al ființei. Conexiunea cu umanul este sugerată și de afirmațiile personajului central, dirijat de intenționalitatea narativă, care îl numește „namilă de om”, facilitând continuitatea comică a contextului, pornită din necesitatea convertirii grotescului în text cu aspect caricatural și alimentarea concepției
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
în veci este mut... Atunci acest înger n-a fost decât lut. Și totuși, țărână frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O rază fugită din chaos lumesc. Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi... dar știe oricine Că ceea ce nu e, nu simte dureri Și multe dureri-s, puține plăceri. {EminescuOpI 39} A fi? Nebunie și tristă și goală; Urechea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]