2,022 matches
-
fel cu celelalte și i-l așeză peste cap, strîngîndu-l ușor de jos până i-l lipi bine de gât. Un maț ieșind din acest glob fu prins de o cutie pe care, într-un fel de ochi, zvâcnea o luminiță. Când luminița aceasta se liniști, Auta începu să simtă cu uimire că trage în piept același aer din lanul de grâu, poate chiar mai înmiresmat. Copleșit de asemenea minuni, Auta se gândea acum dacă într-adevăr acești străini erau zei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
celelalte și i-l așeză peste cap, strîngîndu-l ușor de jos până i-l lipi bine de gât. Un maț ieșind din acest glob fu prins de o cutie pe care, într-un fel de ochi, zvâcnea o luminiță. Când luminița aceasta se liniști, Auta începu să simtă cu uimire că trage în piept același aer din lanul de grâu, poate chiar mai înmiresmat. Copleșit de asemenea minuni, Auta se gândea acum dacă într-adevăr acești străini erau zei, dar cu toate că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cercurile au devenit linii, iar zero și infinitul au devenit polii unui glob plin cu numere. Riemann și-a imaginat un glob pământesc translucid, așezat între un plan complex, cu polul sud în contact cu originea. Dacă ar exista o luminiță cât de mică la polul nord al globului, orice figură de pe el ar crea umbre pe planul de dedesubt. Umbra ecuatorului ar fi un cerc în jurul originii. Emisfera sudică este proiectată în interiorul acestui cerc, iar cea nordică, în exteriorul lui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
808 Cf. Comic Book Confidential. 809 Michel Covin, op. cit., p. 140. 810 De altfel, pentru perioada studiată, cea a comunismului, "subordonarea presei obiectivelor sociopolitice și cooptarea mass-media în sistemul de propagandă oficial au reprezentat caracteristicile definitorii ale funcționării presei", afirmă Luminița Roșca Mecanisme ale propagandei în discursul de informare. Presa românească în perioada 1985-1995, p. 137. 811 Adrian Marino, strălucitul critic literar, salută apariția celor mai importante lucrări dedicate benzii desenate din spațiul românesc, "Istoria benzii desenate românești" și "Dicționarul benzii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
rămase fără glas, nu-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea, cât un pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Antoane, pentru tot... îți mulțumesc!... femeia vorbea încet, tot mai încet, cu răsuflarea tot mai grea și întretăiată... În genunchi, la marginea patului, pădurarul își purta degetele peste fruntea ei scăldată în sudoare, în timp ce sub licărirea vorbelor din ochii ei, luminițele pâlpâiau tot mai slab, ca un opaiț în care s-a isprăvit seul. Era pregătirea de plecare... Lacrimiie începură să-i curgă pe obraji, singure, cu privirile când fierbinți, când rătăcitoare, ca pâlpâirile unei lumânări gata să se stingă. Și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
stătea pe pântece, cu botul pe labe și se e uita la stăpân, cu ochi deștepți și blânzi, și cu urechile drepte și ciulite. - Măi Pârvule, măi băiete... știi tu ce‟i în sufletu‟ meu?!... murmura bătranul, privindu-l în luminița ochilor. Câinele înălță capul și clipi, pe rând, cu câte o geană. „Tari-i diștept Pârvu... îi ca un om... numa nu vroghești!...“ Să nu uit, să-i pun ragila la gât asupra nopții... să nu uit... își zise el
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă. Apropiindu-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
guiness book prin cea mai mare colivă sub ceaune ard planurile de viitor dacă puneți urechea la pământ veți auzi cum se vaită oase de strămoși prezentul își face drum dă din coate între trecut și viitor s-a stins luminița de la capătul tunelului vecinul de la etajul șase pune murături pe urmă se întreabă de ce îi rămân atâtea borcane goale iar sarea grunjoasă acoperă răni sapă în noi parșivă va ninge cu nimicuri și fulgi debusolați doar moartea împodobește lama coasei
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
bătrânul de bucurie și, pe loc o porni spre casa de la poalele codrului. Merse ce merse și un viscol se porni din dreapta Țîului. Zăpada acoperi toată întinderea pământului. Fulgii mari îl împiedicau să înainteze, iar potecile erau pierdute. Văzu o luminiță și se îndreptă spre ea. Dar de ce se apropia, lumina se făcea tot mai mică, dispărând, uneori, cu totul. Dar, deodată, se trezi la marginea pădurii. Recunoscu locurile preumblate, când, păscând oile sau culegând fragii și bureții, pleca cu gândurile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cronică literară sau, mai rar, eseuri. Poemele ei au apărut în majoritatea revistelor importante din țară și în mai multe antologii, printre care La Neagra (Mirador, 2007), Nasturi în lanul de porumb (Brumar, 2008) și Poate ne vedem (Mirador, 2010). LUMINIȚA MARCU a publicat în 2006, la Editura Polirom, cartea de proză Mansarda cu portocale. Puzzle spaniol și în 2014, la Editura Cartea Românească, cartea de istorie literară O revistă culturală în comunism. Gazeta literară 1954-1968, proze în câteva antologii, traduceri
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
pe jos până acasă. Era norocoasă. Măcar avea o casă unde să se ducă - Lisa trebuia să meargă să își caute una. Ashling a intrat mulțumită în apartamentul ei, s-a descălțat și și-a verificat mesajele de pe robotul telefonic. Luminița roșie clipea ademenitor și lasciv, așa că Ashling apăsă play. Era nerăbdătoare să aibă companie și să comunice cu lumea, pentru a putea digera prima ei zi de muncă, provocatoare și oarecum ciudată. Dar, spre dezamăgirea ei, nu avea decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se înșelase - Marcus Valentine nu a sunat-o. Abia dacă îi venea să creadă ce noroc a avut. Toată săptămâna se uitase la robotul telefonic de parcă trăia cu pericolul unei bombe neamortizate în apartament. Dacă ajungea acasă de la muncă și luminița roșie clipocea, inima i se urca în gât. Dar, deși era un mesaj de la Cormac care spunea că un pachet de mostre pentru ramurile moarte va fi livrat marți și altul care spunea că același pachet va fi ridicat vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mers la Long Hall pentru două pahare cam diluate, urmate de o pizza rapidă la Milano’s, apoi s-au întors acasă. După ce Ashling intră în apartament, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se uite după luminița roșie a robotului telefonic. Și aceasta clipea! Era atât de pregătită pentru o dezamăgire, încât credea că își imaginează. Stătea și se uita cum lumina se aprindea și se stingea. Cerculeț roșu, nici un cerculeț roșu... Chiar avea un mesaj. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lanternă și toți copiii mici erau înfășurați și cărați în cârcă de mamele lor. Când am trecut de ultimul deal din afara orașului, am zărit la poalele lui Ensenada, scăldată într-o pată de neon care, încetul cu încetul, înghițea toate luminițele ce străluceau în întuneric. Am coborât, am intrat în oraș și l-am catalogat rapid drept o variantă estivală a Tijuanei, destinată însă turiștilor mai înstăriți. Americanii se purtau frumos, pe străzi nu vedeai copii ieșiți la cerșit și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luciul schimbător, dar repede, fulgerător de repede, aceasta s-a estompat. A rămas acolo doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu, dar cred că arătam așa monstruos din cauza amigdalitei. Vine spre mine Luminița D. ca să mă invite să dansăm un vals de Strauss. „Hai să dansăm, că nu e Mircea să mă vadă!“ Nici nu se putea mai bine: e singurul dans pe care Îl reușesc perfect. Pot să-mi imaginez că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a cărnii sau am fost foarte tentat de corporalitatea ei; mi-am apropiat buzele, o greață m-a lovit brusc, am Înfipt dinții, am... „aaaaa“, un urlet, un răcnet de fiară. Da, fiara se aciuase chiar În brațele mele. Era Luminița D., care a leșinat, săraca. (miezul nopții) Avem de discutat poemul dramatic Cain de Byron. Pentru a mă pune În temă, recitesc din Genesa episodul „Cain și Abel“. Iată-l: 1. Adam s-a Împreunat cu nevastă-sa Eva; ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
n-or să te mai urască, ci au să se teamă de tine, pentru că vei fi puternic, mai puternic decât toți politrucii și miniștrii. Eu râdeam de aceste preziceri, pentru că nu credeam o iotă și toată șleahta de mariane și luminițe din jur râdeau, dar femeia aceea era serioasă. Simt acum, după ce te-am cunoscut cum nici tu nu te cunoști, că ea spunea adevărul. Tu ai să pleci acum și ai să mă lași, pentru că nu poți trece peste marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
place să stea lângă mine la seminarii și să fie atentă, chiar suspect de atentă pentru cât poate ea să mă Înțeleagă, la ceea ce spun eu. O surprind interesată, uneori repetă vorbele mele cu entuziasm și atunci Îi strălucesc niște luminițe albastre În ochii ei de claun, da, iată, am găsit termenul exact; ea are o figură de claun manevrat de sfori, atât de neprevăzute mi se par În general reacțiile ei, când râde În hohote puternice, bărbătești, ca și când altcineva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alpiniști, dacă ați venit cu mâinile În buzunare și Încălțați cu pantofi de oraș“, ne apostrofează ea. E pentru prima dată când stau mai mult timp de vorbă cu ea. Are o privire albastră, În care se aprinde intermitent o luminiță galbenă. În această privire citesc o mare bucurie a vieții. Spune banalități, dar câteodată vrea să spună ceva numai al ei și atunci mă privește În ochi cu Încruntare timidă, să vadă dacă o urmăresc cu atenție. Se uită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
facem actele de căsătorie!“ „Bine, dar eu nu i-am anunțat pe babaci...“ „Nici eu. Nici nu e nevoie. Ne vedem la ora opt dimineața În hol.“ „Bine. Cum zici tu!“ Mă privește mefientă, are numai curiozitate și bucurie În luminițele violete ale ochilor ce s-au aprins brusc, simțind că se Întâmplă ceva nou (ceva ce o angajează cu toată ființa), pe lângă care nu vrea să treacă fără să profite de tot ce-i oferă ineditul situației. Fața ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pășeau, alții dansau, veneau pe roți, atât de încet încât păreau că se află sub apă, unii pe catalige, pășind mai grațios decât cei mai mulți oameni care se plimbă pe bulevard, alții în care sau cărucioare decorate cu pene, dantelă și luminițe sclipitoare. Toți se mișcau în perfectă armonie cu sunetul tobei. Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau negru sau argintiu sau auriu, fețe pudrate cu sclipici. Mâini ce jonglau cu mingi, mâini ce purtau globuri sau artificii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Într-o noapte. Soțul ei a așteptat-o la gară. A văzut-o de departe, cu valiza de lemn În mână și În cealaltă strângând la piept copilul. Iarnă. În sobă ard lemne. Se trezește. Miracolul pomului de Crăciun. Lucesc luminițe. Vine lăptarul. Chipul mamei. Chipul bunicii. Care stă rezemată de teracota albastră. Iarna, În care afară ninge bogat, cu fulgi mari, iar el și mama lui se uită pe fereastră, În curtea vecină, văd lumină la doamna colonel. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tine, o negură amestecată cu praf și mirosind a hoit, a moarte. Îți mor prieteni, cunoștințe, oameni pe care i-ai iubit, mori și tu puțin odată cu ei. Zile Întregi aștepți la blocul Continental, lângă Biserica Rusă, să se aprindă luminița speranței. Seară friguroasă de martie. Obosit, În drum spre casă, treci prin spatele spitalului Colțea și pe strada Scaune, dintr-un subsol, ca o himeră Îți apar În fața ochilor Ceaușescu și Ceaușeasca În persoană. Pentru prima dată În viață Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și strigătele intermitente ale mulțimii, când Marele Scufundător se mai arunca o dată. —Au ăștia jocuri mecanice? Întrebă Sam. Mor după jocurile mecanice. Speram c-o să-ntrebi. Hai după mine. Și-au cheltuit mărunțișul pe jetoane și se lăsară ghidați de luminițele stridente și sunetele cu iz marțian. Majoritatea aparatelor fuseseră ocupate deja de adolescenți zgubilitici În treninguri cu glugi. La vreo două erau bărbați cu ochi goi, injectați, și cu geci vulgare de piele. — Am o metodă de a câștiga la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]