14,805 matches
-
ascuns în spatele acelor cortine negre. Sprâncenele îi erau doar puțin încovoiate, umbra îngrijorării. Am încuviințat ușor în semn de sunt bine și ea îmi aruncă un zâmbet cu buzele strânse și se îndepărtă, lăsându-mi în câmpul vizual un covor luminos și neîntrerupt de albastru. M-am sprijinit în coate. — Ei, n-a mers chiar ca la carte, nu? Dar iată-ne aici. Fidorous stând aplecat peste balustrada punții, cu ochelarii în mână, cu ochii închiși și cu fața elastică, ridată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dormitorului, doctorul Randle, Primul Eric Sanderson, călătoria mea, hotelul Willows, Clio Aames, domnul Nimeni, jeepul galben, ne-spațiul, Mark Richardson, fișetul roșu, bolta din Pagini Aurii, Fidorous și samuraii și paharul cu cuvinte, Scout, multe despre Scout - pagini de hârtie luminoasă căzând peste pupa, în apele oceanului. În vreme ce Orpheus înainta hurducăit, paginile îmbibate se rostogoleau și se curbau pe valuri, iar noi le lăsam în urmă. Rămâneau plutind puțin sub suprafața oceanului, înmuindu-se, luminoase în bătaia soarelui. Dâra de hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
multe despre Scout - pagini de hârtie luminoasă căzând peste pupa, în apele oceanului. În vreme ce Orpheus înainta hurducăit, paginile îmbibate se rostogoleau și se curbau pe valuri, iar noi le lăsam în urmă. Rămâneau plutind puțin sub suprafața oceanului, înmuindu-se, luminoase în bătaia soarelui. Dâra de hârtii se întindea dinspre noi, o albă potecă unduitoare ducând în zare. Am privit apa în căutarea vreunei alte mișcări, dar nu se vedea absolut nimic. Mergeam în felul acesta de aproximativ patru ore. Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi-e așa foame. Trecuseră ore întregi de când nici unul dintre noi nu mai spusese nimic și simțeam nevoia să vorbesc. Doctorul încuviință vag, uitându-se țintă la mare. Soarele era acum mai jos pe cer, trecând absent de la albul său luminos la roșul profund. — Dar asta n-a fost mâncare adevărată, așa-i? am încercat din nou să încheg o discuție. Ci doar ideea de mâncare. Dar eu mă întreb: dacă ideea de mâncare are gust de mâncare și pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atunci am râs, eu și Scout strângându-ne unul pe altul în brațe, iar Fidorous ținând ridicată în aer barca de plastic. Am râs așa cum râd oamenii în pragul unor vremuri întunecate și periculoase, cu hohote ca niște mici scântei luminoase în bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu vé faceți nici o grijé și cé, dacé doriți, Îl putem téia oricînd, dar de ce sé ne grébim atîta? - O! Edmundovici! Nu prea am Încredere! Amurgea. În pédure se fécuse aproape Întuneric și numai cerul pérea sé se fi péstrat luminos, ici și colo, printre crengile copacilor. Vladimir Ilici explică ceva și aréta cu mîna, iar mîna stîngé și-o ținea În buzunarul de la pantaloni, ca de obicei. Dealtfel, așa a și rémas el În toate tablourile de mai tîrziu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se sprijini cu palma de pémînt și vézu cé-i umed. Începea sé nu mai fie atît de cald. Soarele de la amiazé parcé mai slébise și vîntul, care pérea mai Înainte cald, acum parcé se mai récise. Era Însé plécut și luminos. Un nor mare se Împréștia deasupra lui Șasa. În alté parte cerul era albastru, iar peste dealul celélalt se vedeau niște nori mérunți. Jos În sat, babă Hania sépa În grédiné. În cîteva grédini ardeau focuri de frunze și iarbé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
imposibila voce de-a doua. Bătrînețea e-o boală. Mai rău, o rușine, o boală rușinoasă. Te simți stînjenită de vîrsta ta, de felul cum arăți. Ai vrea să ai pielea feței întinsă ca a lui Șichy și cugetul ei luminos. Nu suporți razele Roentgen din ochii lui Rusalin, mă rog, din ochiul lui. Nu suporți să-i apari în forma asta imperfectă a existării tale. Ridică-te și pleacă. Ori nu te mai plînge atîta că atîrni pe pereții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tempera. În encaustică, avînd ceara ca liant. "Te-a prins în ceară ca pe-o mumie", comentează vocea mea vitregă. "Ridici prohibiția, Ana? Una dintre crăciunițele mele și.a înrozit bobocii, semn că, de sărbători, o să.ți țină locul: fraged. luminoasă și fragil. puternică, în puritatea și abundența ei feminină. Să fie într.un ceas bun? Să fie semn că ne vedem de Crăciun?" N-a fost să fie nici atunci. Amînam. Mă uitam în oglindă la umerii prea rotunzi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de câte ori dădea prima zăpadă și își făcea de lucru în târgurile învecinate. Și iubita lui se ivea întotdeauna de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza colinei. Apoi, mai zăboveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urmare, și confruntările noastre au devenit mai palpabile. Dincolo de gândul ce mă interpela și mă acapara, paralizându-mi toată făptura, aerul înghesuit deodată în jurul meu forma un fel de stază prin care părea să nu pătrundă nici sunetul, nici unda luminoasă. Carnea "lui", mai opacă și mai insensibilă ca orice materie cunoscută de mine, se strângea peste carnea mea, s-o sufoce, s-o stăpânească, s-o aparțină. Și dintr-o dată, pentru câteva clipe, "el" cel disociat și fragmentat din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sec, sub titlul că nu era necesar, poate s-o țină ea, căci el oricum avea una aproape identică. Și-n drum spre casă, umbrela dansa deasupra capului ei, deși ploaia încetase de o vreme și culorile ei translucide și luminoase parcă au însuflețit-o și mai tare și ea mai simțea încă brațul lui răsucit pe cotorul umbrelei și se cuibărea tot mai mult în jurul ei. De mult nu se mai gândise la seara când au fost la cinematograf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se va ridica din scaunul cu rotile. Când? Nu se poate spune când, important este că a înțeles că e pe drum, pe drumul bun, că lucrurile au început să meargă bine pentru ea! Cristina este sănătoasă, cu tenul ei luminos și strălucitor, părul alb de blond precum lumina de cristal a Abadianiei. Dar Cristina este încă în cărucior. Spiritism, bioenergie sau învoiala cu divinitatea Joao este un puternic sintetizator și catalizator energetic. El concentrează energiile sutelor de medii care stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau se aștern ca nestematele la baza cascadei, dând acestui loc o strălucire remarcabilă. Cascada este înconjurată de o vegetație abundentă ce-l ecranează complet pe scăldător de restul lumii. Prin acest stufăriș întunecos, soarele și-a clădit un tunel luminos, prin care asistăm la un duș ritualic de cristale, apă și lumină. Dincolo de binecuvântarea răcoroasă a apei ce ți-o dă această oază într-un ținut arid și uscat ca cel al Goianei, vei beneficia aici poate de cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apa foarte rece a cascadei îți biciuiește trupul gol, nu resimți acel disconfort sau frigiditate pe care ți-o aduce un duș rece, ci, dimpotrivă, o senzație adâncă de penetrare și desfătare îți străbate tot trupul alături de o puternică experiență luminoasă. Mai ales la orele matinale, de multe ori, tubul sau conul de lumină ce învăluie cascada este dens ca o ceață sau mai degrabă o spumă, asemănător ectoplasmei (acea materie eliberată de medium în care se materializează spiritele). Coada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
linia orizontului. Un cadru fluid și cristalin de lumină, ca un hublou, se concretizează sub ochii mei și-și conturează tot mai clar marginile. El crește în dimensiuni și se apropie lent, obturând tot orizontul. Și prin structura fluidă și luminoasă a ferestrei încep să disting forma mesei mele triunghiulare de praznic, cu cele douăzeci și unu de scaune, pe care se agită frenetic oglinzile ca niște evantaie... Rămasă singură în fața cupelor goale, ochii mi s-au uscat, și-au pierdut strălucirea. Pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Se pare că Mama, pe partea cealaltă, făcea același lucru cu alți maeștri, al căror nume îmi scapă acum, ceea ce înseamnă că și Citadelele au lacune, șuvoiul dorințelor de a vă informa fiind mai gălăgios decât Cascada Niagara și mai luminos decât o supernovă, deturnează, uneori, flash-urile amintirilor spre găurile de vierme ale uitării. Cocoșul de tablă de pe acoperiș elimina prin vâjâielile lui spoturi informative pe site-ul www.karlmarx 51.ro din ambele oglinzi. Dar un seism, stârnit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apoi parcările goale, chioșcurile mute, blocurile cu miile de uși încuiate, cu miile de ecrane TV din spatele lor, sau ale laptop-urilor. Fiecare dintre acestea devenea un flux energetic, o undă electromagnetică, un mănunchi consistent de șuvoi informatic, o cascadă luminoasă captată într-un imens baraj de unde, măsurat la anumite ore, hotărâri, anotimpuri și cicluri de viață aveau să se scurgă prin ecluze, ca frânturi de informații despre lumea aceasta. Aici, Povestitorul se opri. Găsise, în sfârșit, finalul Toscăi. Înlocui gloanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pârțâind neutrino îmbâcsiți cu hidrocarburi. De la Barieră până la Insula Mare, acolo unde întorc autobuzele la capătul orașului, se-nșiruiau blocuri suple cu 10 etaje magazine moderne susțineau înălțimile flancate de trotuare largi, mașinile zburau pe stradă cu viteză infernală, bolizi luminoși pe griul lucios al șoselei. Dincolo, pândite de orașul devorator, foșneau, în noapte, lanurile. Ce poate fi mai sinistru decât obeliscurile oprite brusc la 45 de metri înălțime, ca tăiate de un buldozer uriaș și la ale căror ferestre luminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Re orange Inadaptații D in clipa în care oprea trenul, studenții coborau timizi și-și aruncau privirile spre cer, care se sprijinea chiar pe acoperișul sub care scria Gara Brăila; taxi-urile, din cauza cerului jos, nu-și mai prinseseră firmele luminoase pe capotă, ci pe bord, cu scrisul vizibil prin parbriz și de pe Lună. Într-o clipă înțelegeau în ce cuhne opriseră și, cercetând cu atenție panoul electronic, mergeau hotărâți la casă și-și cumpărau bilet de întoarcere. Chiar dacă următorul tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au fost secvențele unui vis, fie nu a visat, dar a trăit cu sentimentul trecerii normale a timpului. O lumină uriașă i se sparse în cap și Mioara căzu la pământ. Vuia viteza timpului prin urechi, vuia timpul în viteză luminoasă, lumina timpului însuși. Î ntâi văzu ușa. Bibelourile încă mai stăteau sub cerul liber, cărțile erau pe rafturi de aer. Pendula, asemenea, pironită pe cer, a clipit și văzu așternându-i-se încet la picioare podeaua. Un perete, încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
celălalt. Nu, îi răspundea în șoaptă pilotul-șef, pentru că din el va ieși un mare poet. Daaa? se mira copilotul, atunci să ocolim ruta aceasta pe direcția V-V-N, să nu-l bruiem! Scriam versuri matematice, ecuațiile se înșirau luminoase, vântul foșnea printre blocuri cu 100 de etaje, muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte până la Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zână se făcu! Ce stea! Feminină 100%, de calitatea indestructibilă a iubirii nemuritoare. Cu asemenea haină merita să mă laud la braț cu ea prin lume. Nășteam invidii și gelozii. Divulgam ciudatul, inefabilul îl scoteam din obscurantism în cea mai luminoasă renaștere. Obraznică prin expunere, îndrăzneață prin comportament. Altfel, n-aș fi colaborat cu lumea. Și n-aș fi trecut încântător prin vremea searbădă a tinereții. Și deși capul iubitei mele tuciurii era gol ca un electron, mă străduiam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar Biblioteca... îndrăzni un consilier, dar acesta dispăru precum un ninja, despre care Președintele Consiliul Județean află după o săptămână că se află exilat în spațiul virtual al unui opus muzical. Prezența Dunării cam pe la 11:15 constitui un expozeu luminos, picanteresc, prin învolburarea cu care își făcu mendrele în partitură. Grotesc este părul lui Gustav, tăcerea pescarilor surprinsă în melos, dar Hugo îl domină cu explicații de natură ontologică, încât Gustav, reverberă, savură și prelevă totul într-un: Fie! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe butonul taxatorului. — Nu-l mai porni, îi recomandă Părințelul, o să ne înțelegem mai bine după ochi, îi spune. — La asta nici nu m-am gîndit, recunoaște Roja, în timp ce în minte îi vine o idee încîlcită. începe să citească firmele luminoase de pe cealaltă parte a bulevardului, barul Melody, bufetul Expres, braseria-cofetărie Ambasador, am ajuns exact de unde am plecat, am făcut un fel de ocol, îl aude pe taximetrist explicîndu-i, exact cum mi-ați cerut, al naibii de mare orașul ăsta și plin de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]