2,817 matches
-
vedem cum te putem apăra să nu primești pedeapsa capitală...! Ai Înțeles...?” „Ce puteam mărturisi...? Am refuzat...!!” Același caraliu ridică vocea. „Carevasăzică, noi Încercăm să te ajutăm iar tu Îți bați joc de noi...? Dezbracăte!” „Am fost forțat să mă lungesc pe o masă fiind legat cu fața În jos, iar unul din călăi Îmi dădu una cu bastonul de cauciuc pe mușchii fesieri de am crezut că am fost spintecat În două. Am urlat Îngrozitor Însă loviturile au continuat să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
marea mea dragoste, oferă-mi această mică dorință...!” Ne mai putând opune rezistență față de pledoria Atenei, Tony Pavone se internă În spital cu o singură condiție: Atena să urgenteze aceste inutile analize medicale să fie terminate repede, să nu fie lungite la infinit. La șantier avea mult de lucru cu producția și plata lucrătorilor, dar mai ales cu Lct.Col.Tudose Ion, care-l sufoca culegând informații scrise ori verbale Încercând pe unii cu promisiuni agresive să-i provoace să-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apariția mea se putea aprecia la cel puțin 450-480 de arestați În care unii erau cocoțați pe paturi metalice pe trei nivele fără saltele ori ceva de-a amortiza construcția metalică ce-ți producea răni În timpul somnului iar restul, unii lungiți pe sub paturi, iar ce-i rămași fără aceste privelegii În picioare, Înghesuiți unul Întraltul Încăt, cu greu Îți puteai croi drum să ajungi la unul din cele trei imposibile instalații sanitare, În care și acolo așteptai să-ți vină rândul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bogat și cu relații s-a lanseze prin toate galeriile de artă, astfel încât cei unsprezece ani petrecuți ca artist grafic plătit cu bani puțini să ajungă să merite. În fanteziile ei, succesul o făcea pe Jina să devină mai înaltă, lungindu-i proporțiile minione, de copilaș, spre înălțimea unui supermodel. În plus, succesul făcea minuni și cu părul ei tuns bob, care astfel ar fi căpătat nuanța chihlimbarie de pe cutia de vopsea și nu varianta sepia care-i ieșise de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca un nor deasupra unei secete într-o casă fără număr Lutier când te-ai mutat în mine nu m-ai întrebat acă gura mea te poate iubi ca pe un prinț nici nu mi-ai spus că nopțile sunt lungi și sunt legate de sforile unor măști azi peste tot zboară fluturi e prea puțin loc între secunde îmi spui și eu alerg pe scară sus-jos încât se dilată pereții până încapi știi totul este dezmierdat de un colind mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
autobuzului, pentru un loc mai în față, la coadă? În privința celorlalte nevoi, era progresiv mai greu. Pentru noi, nevoia de cunoaștere se satisfăcea profesional în mod organizat, la reciclări și consfătuiri. Cam toată lumea se recicla la fel. Ca să nu mai lungesc problema, un banc (sexist, se înțelege, bancurile sunt non politically correct) al acelor vremuri era cum nu se poate mai grăitor: Bulă se însoară cu Bulina. Femeia nu știa să gătească decât omletă cu cartofi prăjiți. Bulă o trimite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oraș, noaptea dormi la mine, și a doua zi dimineața la orele 8, îl condusei la gară. Când trenul se urni, ne rostirăm din nou rămas bun, el de la geamul compartimentului său. Mă întorsei acasă, și îmbrăcat cum eram mă lungii pe divan. Trenul se afla acum în plinul câmpiei din sud și Ana îl va aștepta nerăbdătoare. „Cum spui că nu ți-ai dat seama când...” - Când ce? 19. „Când te uitai în ochii mei - era vocea Anei! - în serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
comunicări avea către acolo. Lumea lui se înveselea lângă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lângă mine ci la ivirea domnului Pavel, când apărea îi sărea în față, mișca din coadă vioi, lătra a joacă, i se lungea la picioare. E o zi liniștită de duminică, soarele încălzește orașul și câmpia, dincoace și dincolo de fluviu. E anotimpul, luna în care am cunoscut-o pe Keti, în parcul din apropiere, cu 14 ani în urmă. Au trecut 14 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația întreruptă cu câteva clipe înainte, căci fusese oprită exact pe locul unde iarba crescuse lucitoare și multă, eu și Ana stăteam lungiți pe verdele acela de vară, neștiutori, cu soarele în față, se auzeau broaștele în micul iaz comunal, satul nu aducea nici un zgomot, iar sora Anei nu era acolo, și iată că după douăzeci de ani peisajul rămăsese neclintit. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vieții care era altul decât cel de azi. Oamenii aveau timp, zilele se scurgeau lent, curțile grădinii cu frunzare boltite, bănci și mese, taifasuri, altă lume... Ce oameni! Își întrerupse vorbirea și aduse masa și fotoliile de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, câteva luni și veni toamna și ploile, apoi un vânt nefericit de noiembrie, câteva zile știu, că domnul Pavel părăsi această lume, era acum în sufragerie, întins, drept, cu mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu văd Parisul. O viață întreagă le-am vorbit elevelor mele despre Orașul Lumină, (despre iradierea culturii franceze, despre Regele Soare și Versailles, despre Napoleon, despre atâtea altele, fără să fi văzut Parisul măcar o dată în viață. Vorbirile noastre se lungiră în seara aceea până târziu, eram în afara timpului, călători fără noimă; doamna Pavel ne privea pe amândoi, iradia de bucuria de a ne vedea în casa ei foarte luminată în seara aceea, o sărbătoare, prima după atâția ani de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cum s-au petrecut în realitate. Nu mai vorbim de trecerea anilor, de schimbări de optică sau chiar de convingeri. De aceea, mărturia unor participanți direcți la evenimente rămâne un element prețios. Serile la o stațiune cu ape termale sunt lungi, dar discuțiile sunt și mai lungi și, în cazul unor persoane de aceeași profesie, presărate cu multe amintiri personale; așa că ambasadorul Andrei a aflat de prezența mea la întâlnirea cu N. N. Kuznetov din martie 1968, iar eu, de faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Boston, Janie a spus că ar trebui să luăm o pauză. —Oh? — Mda. Și, deși nu a spus-o pe față, a sugerat că știa despre celelalte femei. —Oh? (Din nou.) — Da, mă cunoaște foarte bine. A spus că o lungeam de prea mult timp, era momentul adevărului. O ultimă încercare pentru a vedea dacă ne potrivim sau nu, știi? Să întâlnim alte persoane, să ne descărcăm de anumite lucruri, apoi să vedem cum stăm. —Și? — Îți făcusem cartea de vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zis, Joey Ciufutul. A oftat adânc. — Tocmai vin de la el. —Ce-ai făcut acolo?! Am jucat scrabble. Jocul de scrabble de duminică după-amiază! Am simțit o înțepătură de ciudă că fusesem exclusă. Dar cine putea să-i acuze? Li se lungiseră urechile de când mă tot invitau și îi tratam cu refuz. Nici măcar nu mă uitam la el, dar, privindu-l cu coada ochiului, mi s-a părut că seamănă... seamănă cu - S-a oprit, a tras aer în piept, tremurând, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
treceau plănuiau să ia parte la picnicul Salvați Elanul și nu voiau să arate prea dichisite pentru asta. Erau încântate să accepte o geantă de plajă Candy Grrrl și mostre gratuite, dar nu să și „poftească pe scaun“. Candace a lungit cât a putut ședința cu Mackenzie, dar în cele din urmă Mackenzie s-a dat jos de pe scaun și am interceptat-o. —O să te văd în curând? am întrebat, fără a-mi mișca buzele. A clătinat din cap. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu ginerele meu, care are de gând să se stabilească aici pe lângă un unchi bijutier. A doua fată și cu soțul ei au plecat, ca mai toți ai noștri, spre țara Marelui Turc1, orotitorul nostru. Fie ca Cel-de-Sus să-i lungească zilele și să-i acorde victoria asupra vrăjmașilor noștri! — Asta nădăjduim și noi, încuviință mama. Dacă Dumnezeu binevoiește să ne redea într-o bună zi țara, sultanul va fi brațul Lui. Pentru Salma, revanșa asupra castilienilor era desigur una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel pe neguțători să mai meargă până în China spre a importa această prețioasă marfă. Tata tropăia de nerăbdare. Așadar, visul lui avea să se împlinească, și încă la o scară ce-i depășea cu mult așteptările. Se vedea deja bogat, lungit pe imense perne din mătase într-un palat cu pereții căptușiți cu majolică 1; avea să fie cel dintâi printre cetățenii de vază din Fès, mândria granadinilor, un apropiat al sultanului, un binefăcător al școlilor și al moscheilor... Ca să pecetluim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se desenă atunci pe buzele ei, dar nu se trezi din somn. I-am scuturat umărul, frenetic, gata s-o fac să cadă din pat. Nu păru să-și dea seama; nici zâmbetul nu i se ștergea. Istovit, m-am lungit pe pat, m-am întins, degetele mele au atins ușor sfeșnicul. Preț de o clipă, m-am gândit să-l sting și să adorm la rându-mi, fie ce-o fi. Dar, în clipa următoare, un zgrepțănat la ușă, nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șef de trib, era nevoit să-și justifice rangul urcând mai sus decât cel mai mărinimos dintre cei aflați în subordinea sa. — Două sute de dinari! le aruncă el mândru celor din jur. Nu-mi credeam urechilor, dar seara, când stăteam lungit în camera unde mă poftise șeful tribului să-mi petrec noaptea, Hiba veni să mă vadă aducând întreaga sumă, adică mai mult de o mie opt sute de dinari. — Pe Dumnezeul care te-a făcut așa frumoasă, Hiba, fă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mă ia pe „djerma“ sa. În acea ambarcațiune plată, el transporta deja o mare cantitate de grâne și de vite, dar mai putea, făgăduia el, să-mi facă un locșor destul de confortabil. Înainte de a urca la bord, m-am lungit pe burtă pe mal și mi-am cufundat îndelung obrazul în apa Nilului. Când am dat să mă ridic, am avut certitudinea că, după furtuna care-mi risipise avutul, o viață nouă mi-era oferită în acea țară a Egiptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câteva persoane acasă pentru a cina împreună de întreruperea postului, dar nici una nu avusese curajul de a trece dincolo de ușa asta. Viața devenise pentru el o povară. A doua zi, la ceasul siestei, m-a trezit zgomotul unei căderi. Era lungit pe jos, în patio, unde se plimbase nervos încă de dimineață. Capul i se lovise de marginea bazinului. Nu mai sufla. O fiebințeală îngrozitoare mi-a năvălit în piept. Mi-am ascuns obrazul. Maică-mea a continuat fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Șovăiam s-o fac până în clipa când am aflat că sultanul Selim luase hotărârea de a surghiuni la Constantinopol câteva mii de locuitori. S-a vorbit la început de calif, de dregătorii mameluci și de familiile lor. Dar lista se lungea mereu: zidari, dulgheri, cioplitori în marmură, pavatori, fierari, meșteșugari de toate felurile. Am aflat curând că funcționarii otomani se ocupau cu întocmirea de liste nominale ale tuturor maghrebinilor și ale tuturor evreilor din oraș în vederea trimiterii în surghiun. Hotărârea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împreună cu doi prieteni, spre poarte Trittona. Era ceață deasă, declară el, dar am putut desluși silueta conetabilului călare. Am tras un foc de archebuză. Câteva clipe mai târziu, ceața s-a risipit în locul acela și l-am văzut pe Bourbon lungit pe jos, în mod vizibil mort. Când l-am auzit, m-am mulțumit să dau din umeri. Alții l-au repezit cu asprime: lupta era în toi pe zidurile orașului, mai cu seamă spre Borgo, iar împușcăturile nu fuseseră niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gratiile ferestrei și se ridică să privească afară. Văzu arena pentru antrenamente. — Vino să vezi. Marcus veni lângă el. — Privește. Pe marginea arenei fuseseră înfipți pari înalți de vreo doi metri. Mulți aveau un braț central mobil, care se putea lungi sau scurta cu ajutorul unei funii, prin intermediul unor scripeți. Un instructor ținea cu putere de capătul unei funii. La celălalt capăt era legat un scut oval, concav, lipit de par. Scutul putea fi așezat orizontal dacă trăgeai de funie și revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și sunt formate din oameni tineri, puternici. De ce să-l mai așteptăm pe Mucianus? Antonius tăcu. În lumina torțelor, soldații îi putură vedea privirea temerară, scânteietoare și fură impresionați de hotărârea de pe chipul lui. Pe pământ, umbra lui Antonius se lungea și apoi se scurta, într-un fel de dans războinic. — Cine a mai auzit ca lupul să fugă pentru că vânătorul l-a rănit cu o săgeată? Cine a mai auzit ca ursul să dea înapoi când un șoarece îi fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]