KorAP: Find »[drukola/base=luntre & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...55 >

1,372 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

să mi-o spună chiar mutul! - O să-l Învăț să vorbească, m-am sumețit și eu. - Așa credeam și eu. Așa mi-au spus și bătrânii. Dar, tot ei mi-au spus că oricine trece brațul ăsta de apă cu luntrele mele, are să-mi dea ceva În schimb. M-am uitat la el. Ce să-i dau? Vânat de prisos n-aveam. Ierburile de leac le știau și ei. Blănurile noastre erau roase și rupte. Sulițe aveau și ei, iar arcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de ajutor... Eh, pricepi tu... eu unul n-am de gând să-mi pun pielea pe băț nici măcar pentru tine. Acum, hai să plecăm odată, că altfel ne trezim că femeia asta care merge alături de tine o să nască Într-o luntre. Oamenii lui chiuiră, iar noi ne traserăm blănurile pe spinare și o luarăm spre țărm, unde erau trase luntrele lor. Era noapte, dar Vindecătorului nu-i păsa. Știa cum să se uite la lună și la stele, așa că putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tine. Acum, hai să plecăm odată, că altfel ne trezim că femeia asta care merge alături de tine o să nască Într-o luntre. Oamenii lui chiuiră, iar noi ne traserăm blănurile pe spinare și o luarăm spre țărm, unde erau trase luntrele lor. Era noapte, dar Vindecătorului nu-i păsa. Știa cum să se uite la lună și la stele, așa că putea să ne treacă brațul de apă doar privind În sus, dacă avea chef. - Dacă n-ați mai fost niciodată În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lor. Era noapte, dar Vindecătorului nu-i păsa. Știa cum să se uite la lună și la stele, așa că putea să ne treacă brațul de apă doar privind În sus, dacă avea chef. - Dacă n-ați mai fost niciodată În luntre din astea, mai bine Închideți ochii, ne mai sfătui Vindecătorul. Femeia, mai ales! 20. Când am coborât de partea cealaltă a brațului de mare, am simțit că pe Runa o apucaseră durerile facerii. Soarele răsărea dintr-un morman de nori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
coborât de partea cealaltă a brațului de mare, am simțit că pe Runa o apucaseră durerile facerii. Soarele răsărea dintr-un morman de nori zburătăciți de vânt. Vindecătorul tocmai Își luase bun rămas de la noi dar, când să urce În luntre, Îmi făcu semn să mă apropii de el. - M-am legat cu jurământ de sânge În fața bătrânilor să nu-ți spun cum ți se termină călătoria. Ceva-ceva Însă, tot pot să-ți zic. În afara vânătorilor ăștia mulți-mulți ce vin pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și un om care te caută de unul singur. Ăsta aleargă după tine mâncând pământul, să știi. - Bătrânii tăi ți-au zis cum Îl cheamă? - Poate că da. Sau poate că nu, mai spuse el și o luă Înapoi spre luntre fără să mai zică o vorbă. L-am privit cum ridică blănurile acelea subțiri În care prindea vântul: luntrea se legănă ușor peste brațul de mare, după care se opinti În valuri precum un bătrân ajuns la capătul puterilor. - Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ți-au zis cum Îl cheamă? - Poate că da. Sau poate că nu, mai spuse el și o luă Înapoi spre luntre fără să mai zică o vorbă. L-am privit cum ridică blănurile acelea subțiri În care prindea vântul: luntrea se legănă ușor peste brațul de mare, după care se opinti În valuri precum un bătrân ajuns la capătul puterilor. - Îmi vine, ne spuse Runa atunci și se Încovoie toată. Enkim mai adusese prunci pe lume, dar de data asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
la un deget deasupra pământului, spre Miazăzi. Și nu scăpa nicicând din ochi Pruncul, Îmi atrase el atenția, ridicând degetul deasupra capului. Stelele astea o să-ți fie Îndeajuns. I-am povestit atunci de Vindecătorul de pe malul celălalt care Își ducea luntrea peste apă uitându-se tot după stele. - Cred că le știe, de acum, mai bine decât mine, căci trebuie să ajungă dintr-un loc, În alt loc. Noi, ce treabă mai avem cu stelele? Nu mai mergem decât după pășuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
căci Încă nu vedeam nimic. Runa mormăi ceva, iar oamenii aceia o scoaseră și pe ea din adăpost și-o târâră iute prin nisip... ... m-am trezit din cauza durerilor - soarele dogorea din nou, iar eu zăceam pe burtă Într-o luntre ce luneca pe o apă care curgea mereu. Când și când, adia o boare răcoroasă. După cât de lânced era mirosul din jur, cred că apa era verde și mâloasă. Am dat să mă răsucesc cu fața În sus și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu Unu? Tăcură cu toții, pe loc, dar căpetenia lor abia dacă Înclină capul. Nu-i era deloc teamă - Îmi arăta doar că nu-mi e dușman. - Copilul? mă Întrebă apoi. Am făcut semn că da. L-am pus În cealaltă luntre. Acolo are umbră. Numai să ajungem În sat, că vede Gula de el. - Apă, am cerut. Omul luă o bucată de piele și-o Înmuie În râu. Apoi Îmi vârî un colț În gură. - Mai ții minte cum făceai când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de ce are sulița ei? - Se trage dintr-un neam numai de femei și trebuie să știe să vâneze. - Ah. Avem și noi un neam din ăsta. Sunt femei rele. - La noi toate femeile sunt rele, am zis, iar cei din luntre pufniră Într-un râs sănătos. Am ajuns În satul lor la căderea serii. Tuni nu-mi mai dăduse să sug la colțul ăla de piele decât de două ori și setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
decât satul meu. Dogon spune că nu sunt pești răi, dar că te Înghit așa, fără să-și dea seama ce fac. Pe urmă, am auzit că pe la mijlocul ei, marea se face așa de ușoară, Încât nu mai ține nici o luntre și nici chiar pe cel mai bun Înotător. Și, dacă scapi și de apa asta, te așteaptă sorburile uriașe, În care Marea cea mare se face pâlnie În jurul tău și te afundă de viu. - Cât de departe să fie puntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
copilul, porniră din nou la drum. Merseră ce merseră, și tot merseră, ținând mâna streașină la ochi, de parcă ar fi căutat ceva În depărtări. Începură să se zgribulească, din ce În ce mai tare, ca scuturați de friguri, după care se urcară În niște luntre, ajungând iarăși pe pământ tare. Acolo se petrecu ceva care semăna a luptă de sânge În care mulți-mulți oameni fură dați Umbrei. Jocul se opri brusc și nu Înțeleserăm decât că toți cei plecați la drum scăpaseră vii, dar că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ea erau mari precum colinele de acasă. Doi dintre munții aceia de gheață ce pluteau pe ea se izbiră unul de celălalt, scârțâind Îndelung și azvârlind În apă sloiuri mai mari decât cele mai mari stânci din munții mei. - Cu luntrele n-o să putem să trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon. - Ar trebui niște luntre foarte mari, și asta doar ca să ne Înecăm mai Încolo. Până la urmă, marea asta o să scufunde orice luntre... - Ascultă, Logon, m-am Înfuriat. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ea se izbiră unul de celălalt, scârțâind Îndelung și azvârlind În apă sloiuri mai mari decât cele mai mari stânci din munții mei. - Cu luntrele n-o să putem să trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon. - Ar trebui niște luntre foarte mari, și asta doar ca să ne Înecăm mai Încolo. Până la urmă, marea asta o să scufunde orice luntre... - Ascultă, Logon, m-am Înfuriat. Și dacă nu sunt eu Vindecătorul ăla pe care l-ați așteptat? - Păi, acum, ce să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mari stânci din munții mei. - Cu luntrele n-o să putem să trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon. - Ar trebui niște luntre foarte mari, și asta doar ca să ne Înecăm mai Încolo. Până la urmă, marea asta o să scufunde orice luntre... - Ascultă, Logon, m-am Înfuriat. Și dacă nu sunt eu Vindecătorul ăla pe care l-ați așteptat? - Păi, acum, ce să mai facem? Noi pe tine te-am urmat și din cauza ta s-a iscat lupta asta de sânge peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
că nu mă Înșel și, Într-adevăr, ghețarul părea mai mic de acum, Încăpând bine de tot Între celelalte două sulițe. Ah, ah... ghețarul se Îndepărta de țărm! Marea cea mare ducea Gemenii spre Miazăzi, așa că Gemenii aveau să fie luntrea care să ne ducă spre Gheața nesfârșită Of, of, Siloa ... Eu sunt Krog, Vindecătorul, toiag al Tatălui, stăpân al vorbei, călător pe pământuri și mări - numai tu n-ai priceput că puteai să ai prunc scoborâtor din jumătate din Tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cât ai bate din palme. Zvon de glasuri, horcăieli, bubuituri, icnete, chiote - prinseră din nou a se ridica de pe țărm, acoperind mormăitul Mării. Nu mai văzusem niciodată atât de mulți oameni și femei la un singur loc. Unii trebăluiau la luntre, Învățați de Logon ce și cum să facă, alții aduceau vreascuri pe care le stivuiau În mormane Înalte, iar alții roiau prin Împrejurimi după vânat. Femeile, ca peste tot, vegheau focurile care ardeau cât vedeai cu ochii, iar copiii, ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În călătorie. Chiar și fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le e rămas. De ce să le grăbesc eu sfârșitul? Rupe câteva fire din pânza de păianjen și păianjenul o să moară. Ia zi, am schimbat vorba, crezi că termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
parte În alta de parcă dorea să găsească iute de tot un ascunziș. - Cine e Gau ăsta? Barra, nimic. Stătea așa, cu mâinile la gură și, deodată izbucni În râs: - Pfuuh, până vine Scept cu ai lui, noi suntem gata cu luntrele și ne ducem după Gemeni. Avem și blănuri, și carne uscată, și vreascuri pentru foc, și pari pentru case. Am adus cu mine câțiva oameni care trăiesc la Miazănoapte de pământurile noastre, pe un tărâm unde nu e decât zăpadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
oameni să pună mâna pe el, dar ne-a simțit, blestematul, și a fugit de i-au sfârâit călcâiele... Dar, de ce mai Întrebi de el, că nu el e lăsat În legăminte, ci fiu-său? 30. Ne pregăteam să punem luntrele lui Logon pe Marea cea mare când, pândarii răspândiți de Barra pe creasta dealului dădură un fluierat prelung. - Oamenii lui Scept, Îmi zise Tek, care se și apucă să le strige vânătorilor să fie gata. L-am lăsat pe Logon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mare când, pândarii răspândiți de Barra pe creasta dealului dădură un fluierat prelung. - Oamenii lui Scept, Îmi zise Tek, care se și apucă să le strige vânătorilor să fie gata. L-am lăsat pe Logon să aibă grijă ca primele luntre să pornească spre Gemeni, iar eu și Tek am luat-o la goană spre culmea dealului. Când să ajungem sus, Barra ne făcu semn să ne târâm precum pisicile. Strecurându-ne printre pietre, am ajuns Între două stânci ascuțite și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-i spună să grăbească plecarea. Am lăsat pândari sus pe culme, iar câțiva dintre oamenii lui Tek o și luară de-o parte și de alta a țărmului, cu gând să le pice În spate celor patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind și aplecându-se greoi sub bătaia vântului. Copiii mai curajoși chiuiau, mamele lor Îi Înghionteau, vânătorii Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind și aplecându-se greoi sub bătaia vântului. Copiii mai curajoși chiuiau, mamele lor Îi Înghionteau, vânătorii Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni. Era o zi În care norul cel uriaș se spărsese, parcă, În bulgări mulți-mulți. Vântul bătea puternic către Miazăzi iar Gemenii, Îndepărtați deja, luceau palid printre alți munți plutitori de gheață. Dincolo de Gemeni, se Întrezărea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
păruse că ne apropiem tot mai mult de soare? Și pe urmă, ce fel de stele erau astea pe care le vedeam aici, că deloc nu semănau cu ale noastre? Pe la miezul zilei, am urcat și eu Într-una dintre luntrele ce porneau spre Gemeni. Logon și Tek aveau să părăsească ultimii pământul, doar după ce vor fi avut grijă ca toți ai noștri să fi părăsit capătul tuturor tărâmurilor. - Lasă-i tu semn lui Scept, să vadă Încotro am luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]