6,186 matches
-
taina și să o spurce proștii Deștepți din vremi moderne pe plaiuri românești, E-închisă-n focul iernii și-n dorul de izvoare, În doina cea curată doinită-în vântul verii, La stânele străbune de blândele mioare, Balade legănate pe-întinderea înserării, E-închisă-n lutul oalei și-n muma cea bătrână, În stâlpul de la tindă și-n cuiul sfânt din grindă, În dragostea visării dormind pe țol de lână, În tot ce spun copiii când de Crăciun corindă, E-înțelepciunea sacră, un gând prins cu
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
îți suflam în vene misterele divine, Emoțiile mele pictate-n ochi la tine, Te închideam, iubito, cu cheia unui vers, Să rezonezi în mine întregul Univers, Să tremuri de plăcerea eternelor duruturi Când sângele se-ngroașă și cresc în tine luturi, Și se coboară cerul înmiresmând pământul, Luceferii-înserării ne sorb tăcând cuvântul, Ne duc în punctul lumii pe-altarul fericirii Îmbrățișați de-a pururi în visul .. nemuririi ... Dan Borbei Referință Bibliografică: De nu erai, iubito ... / Dan Borbei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DE NU ERAI, IUBITO ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362313_a_363642]
-
peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
lin în lanț de catifea, să nu mai țipe liniștea, în noapte! Singurătate-n visul solitar, te joci cu mine inventând himere, oglinzi de ceață târând în zadar, mii de-agonii pe mâini, cerșind inele! Singurătate m-ai zidit în lut, mi-ai pus corvoadă așteptări rănite, dar, eu zâmbind, mereu m-am prefăcut, că nu mă doare glonțul tău fierbinte! Referință Bibliografică: Singurătate / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815, Anul V, 20 decembrie 2015. Drepturi de Autor
SINGURĂTATE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362370_a_363699]
-
Sunt așteptări ce-ți clocotesc prin vene dar care-ți lasă-n brațe un pustiu și o sărată mare pe sub gene... Sunt așteptări cu cerul plumburiu și-un zbucium surd pe fiecare filă dar și din cele care scriu pe lut cu un condei de secetă febrilă. Sunt așteptări cu raiul descusut ce-și țin întreg cuprinsul la vedere de-atâtea foarfeci-țipăt franjurat dar și din cele ce-mbrăcând durere au reușit un zbor peste hiat și au ajuns să guste din
ÎN EVANTAIUL TRECERII de AURA POPA în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362382_a_363711]
-
de mulți oameni. Presupun că atunci când eram noi la expozițiile amenajate în aer liber, în grădină, doamna Grămadă și ceilalți ai casei (fată, ginere și nepoți) au orânduit totul. Pe fețele de masă albe, curate, erau deja orânduite vasele de lut (străchini), adânci și pline cu bucate, tacâmuri, pâine. Nu lipseau păhărelele pentru băuturi alcoolice fine preparate din fructe de pădure și nici sticlele de vin și de apă. Din respect pentru cititor, nu voi descrie meniul, dar vă asigur că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
îmbrăcată, frumos fardată... ca o fată mare. De i-ar mai fi aprins o lumânare la mormânt, din când în când, citea pe crucea pusă de Augustin ce, poate, n-a învățat la școală. - „Ce-ți pasă ție, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece.” Norocul i-a surâs neașteptat de repede. În perioada sărbătorilor de iarnă și-a găsit perechea
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
supt-o de la mama/cu ochi blânzi/ca Miorița./ Când îmi aplec urechea de sânul pământului/aud lucrând Meșterul Manole/ce, încă, modelează țara/pe care o numim/Limba Română.// De bat la porțile cerului/și iau o cană de lut/cu apă/simt sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile rămân/pe oale de Horez.// De iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
De bat la porțile cerului/și iau o cană de lut/cu apă/simt sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile rămân/pe oale de Horez.// De iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul/cu
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul/cu străluciri solare.// Când mănânc pâinea, urcă până la mine/Neamurile noastre toate,/seva înțelepciunii, adusă până la noi/de limba ce-o vorbesc.// Patria îmi este Limba Română/ În ea bobul de grâu/germinează/Verbele poemelor eminesciene.” Au avut loc lansări
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
cap (presupuse a fi ale lui Mihai Viteazu), îngropate cu sute de ani în urmă în curtea mănăstirii și descoperite întâmplător în 2010; Va urma momentul cu dezvelirea statuii din imagine (n.n.- reprezentând capul lui Mihai Viteazu, tăiat), realizată în lut ars de artistul plastic Aurelian Bădulescu. Soclul statuii este un trunchi de stejar secular tăiat în secțiune oblică, în așa fel încât ochii «voievodului» să privească la privitor; Dezvelirea statuii va fi precedată de «Cântecul lui Mihai Viteazu», interpretat la
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
de Criminalistică din București. Este maior. Rar mi-a fost dat să văd atâta smerită credință în fața unui simbol, așa cum am văzut la tânărul artist. Dania lui, poate, cea mai importantă, reprezintă un cap al lui Mihai Viteazu, realizat în lut ars. Este un cap retezat, care face trimitere la capul Sfântului Ioan Botezătorul. A fost conceput astfel încât să fie așezat înclinat, pe trunchiul unui stejar tăiat în secțiune oblică. În felul acesta, privirea statuii se intersectează, inevitabil, cu cea a
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
masă“, ale lui Damian Ureche, Mircea Dinescu («împachetat miros a zgură / până spre seară / gata plec / prin non local pe scurtătură / și-am să-mi deschid un site / pe net // foarte curând / până spre-o toamnă / cu siguranță voi fi lut...», p. 75), Spiridon Popescu ș. a., nici pentru înrămurările de stih din parnasianismul hermetic al Jocului secund (1930), de Ion Barbu, sau din expresionismul Poemelor luminii (1919) de Lucian Blaga, ori din Plumb (1916), de George Bacovia («verde crud», p. 17
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
și-n lumină rănit al clepsidrei de versuri, suspina la zenit... Eu, în timp ce urcam dând din aripi, spre ea, mi-am pierdut amintirile cărnii pe-o stea și în urmă privind, tulburat, am văzut cum condiția umană se reface în lut. Referință Bibliografică: Timpul / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul VI, 29 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TIMPUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361035_a_362364]
-
SPRE NEMURIRE ... Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1606 din 25 mai 2015 Toate Articolele Autorului Trec anii ... SPRE NEMURIRE ... Eu strâng secunele în mine, ducându-mă tot mai aproape de Cel ce m-a creat. O cărămidă sunt din lut, din apă și din duh, îndumnezeita în sfântă taină a botezului , pentru a fi zidita la facerea lumii. Preotul îmi îndruma pașii gândurilor, prin vijelia ploilor biciuitoare, în vreme ce trupul este spălat, albindu-se de atâta terecere de timp. SPRE NEMURIRE
SPRE NEMURIRE ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361032_a_362361]
-
duce spre Catedrală. Există și o Românie superbă, minunată, perfectă, frumoasă și puternică. E România din mintea unora dintre noi. Nu a subsemnatului în mod special: România din suflet. O țară mai blândă și mai dreaptă decât sora ei de lut. O catedrală din „tavanul” căreia uneori picură silențios lacrimi cerești. Reversul României al cărei ștat de plată îl frecventează patrioții amanți ai urnelor electorale. Cine nu simte că e stăpânul real al unei Românii virtuale, nu dă nicio șansă acestei
SA NU-L UITAM.../ O ANTOLOGIE DE VERSURI IN MEMORIA LUI ADRIAN PAUNESCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361082_a_362411]
-
13 mai 2014. Diluții agregate din gheață și fier se scurg foarte încet pe marginea mesei și amestecătura de amare închipuiri apropie clisa livida de-un lat de palmă într-o chiftea molfăita. Mă uit mai bine-n oală de lut ce zace pe mobilă compactă, roze, și-mi zic că mai bine o arunc. N-am de ce s-o mai țin în adâncitura din maxila căci e otravitătoată de gânduri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/author/artelesistiintelevietii/ Citește mai mult Diluții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
altuia nuntă vom fi și lumină. „Lăsați-vă și brâncile, sub brazii de alături, zise îngerul, rarefiat de unde cristaline. Incercați aceste aripi să vedem dacă-s croite bine. Acum fiind drumului drum, și focului foc , luați cu voi doar modelările lutului. Ultima Poartă de astăzi se va numi după voi Poarta Sărutului”. GHICITUL ÎN FRUNZĂ Se poate ghici și-n ultimele frunze? Am surprins vântul de seară cum a răsucit de vreo câteva ori palma sfielnică a frunzei, întâi pe o
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
realizată direct din bengali); „Dragostea încurcă, dragostea descurcă” (piesă de teatru a lui Tagore), „Soarele din prima zi” (poezii ale lui Tagore); „Radha și Krișna”, de Chandidas. A tradus totodată din sanscrită în română: „Proverbe și cugetări sanscrite”, „Căruța de lut” (în manuscris), de Śudraka. A stabilit textul „Gramaticii sanscrite mici” de Fr. Bopp, tradusă de Eminescu și rămasă în manuscris, însoțindu-l de aparatul critic respectiv. Textul a fost publicat în 1983 în volumul XIV al Operelor lui Eminescu, editate
EMINESCU – PRIMUL TRADUCĂTOR ROMÂN DIN SANSCRITĂ de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361141_a_362470]
-
zare”. În fața acestor superbe tablouri în mișcare, omul, cu privirile pierdute în zare, așteptând în zadar, fericirea care nu se întrezărește: “Dar eu? Vai, dinaintea atâtor dulci tablouri / Zadarnica-mi privire zadarnic mi-o mai port - / Asemeni unei umbre contemplu lut și nouri: / Luminile solare n-animă pe cel mort. / Plimbându-mi fără țintă privirile pustii / Peste coline, până înspre imensa treaptă / A zării, între noapte și între miazăzi, / Niciunde fericirea, îmi zic, nu mă așteaptă . Singurătatea e omniprezentă în poezia
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
din repetare, face parte din tine, înăuntru îl simți, renăscându-te. Da, iubitule! Ține-mă, să nu-mi dai drumul! Dincolo de marginile lumii se revarsă speranțele ei. Noi suntem viața, noi suntem apa vie cu tainele luminii în aventura cunoașterii, lutul facerii fericit în roua iubirii! BLACK OPIUM Între timp și netimp un strigăt, o durere, o speranță. Ca o prelungire a visului, întind mâna, încerc să-ți mângâi chipul de stele irizat, luminându-ne drumul cu visul adânc din noi
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
porumbel, se rotește pe cerul inimii lor. Un gând alb. Un gând alb se rotește. La țărm de mare se opresc ținuturile prin care au traversat încântate cuvinte, ursite cuvinte, înflorite cuvinte, plămădite, în lumina lunii, la revărsatul zorilor, din lut și dintr-un nou pământ, scăldate în apa de izvor și-n roua lacrimilor. La țărm de mare. La țărm de mare se opresc. În căutarea lor, în noapte, șoapte imperceptibile plutesc peste ape, peste ape întinse plutesc în splendoare
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
avut, totuși, „o ... răsplată jertfei sale: cunoașterea. Acum el va afla că îngerul - simbol al desăvârșirii, al purității - nu este în iubită, ci tot în el; că el nu avea nevoie să se înalțe prin ea, ci ea, ființă de lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”. (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
ne vorbească despre geneză și ne invită să intrăm într-o legătură de dragoste cu Creatorul. Simboluri sau metafore În acest sens, în cuprinsul Bibliei sunt folosite mai multe simboluri sau „metafore”, numite de autor astfel: „metafora Olarului și a lutului”, „metafora Păstorului cu oile Sale”, „metafora stăpânului cu robul său”, „metafora tatălui cu fiii săi”, „metafora prieteniei” și „metafora soț - soție.” Toate acestea exprimă oferta de dragoste a lui Dumnezeu pentru umanitate. „Relația adevărată cu Dumnezeu e o relație care
UMBLAREA CU DUMNEZEU, IN UNIRE CU DOMNUL ISUS HRISTOS, SUB CALAUZIREA DUHULUI SFANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361158_a_362487]