8,611 matches
-
județul Dâmbovița, la Simpozionul Internațional de Teologie și Istorie, organizat de către Universitatea « Valahia » din municipiul Târgoviște și Arhiepiscopia Târgoviștei, unde am susținut referatul cu tema: « Valoarea pastorală și duhovnicească a Sfintei Euharistii - Temelie a Bisericii, a unității ei și a mântuirii omului în Iisus Hristos...» 07 Iulie 2014, am participat la Mănăstirea « Sf. Dimitrie » din municipiul Sighișoara, județul Mureș, la Sesiunea de Comunicări Științifice, organizată de către Școala Doctorală a Facultății de Teologie din cadrul Universității « 1 Decembrie » din municipiul Alba Iulia, județul
BIBLIOGRAFICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383168_a_384497]
-
Încă un rod al marelui arbore sădit de Gioacchino da Fiore, călugărul exaltat care, cu mai bine de un secol În urmă, Încercase să Înnoiască Biserica prin profețiile lui. Bruno continua, cu Însuflețire, să Își presară cuvântarea cu imagini ale mântuirii. Cum putea un rafinat maestru de teologie să se piardă Îndărătul acestor viziuni grosolane, pentru mințile simple? Oare niște prostii asemănătoare Îl făcuseră curios pe Veniero? Dante Începuse să se Înstrăineze, urmându-și șirul propriilor gânduri. Asculta din ce În ce mai distras cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și moartea meșterului Antonio ar fi Înscrisă În eterna peregrinare a astrelor, iar mâna care a determinat-o ar deveni un simplu instrument iresponsabil. Ar fi fost inutilă Redempțiunea, Întrucât ar fi fost absentă Vina. Însăși religia noastră, una a mântuirii, ar fi la fel de deșartă precum idolii păgânilor. Cecco d’Ascoli Îi susținu privirea cu răceală. — Poate că a fost deșartă. — Hulești. Nu asta ne Învăța marele Ptolemeu În Almagest! strigă Dante. Nici Sacrobosco. Nici Guido Bonnati, Însuși magistrul dumitale! — Știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
multe duhuri. Dante Îl fixă În tăcere. Apoi Își Înmuie degetul arătător În cupa de vin și trasă pe masă pentagrama scrijelită pe mozaicul lui Ambrogio. Cruciatul păli, dar rămase impasibil, ca și când n-ar fi priceput. — Ți-ai precupețit oare mântuirea trupului cu aceea a sufletului? Îl Întrebă poetul. Baldo nu răspunse. Dante se ridică, Încetișor. — Iar Duhul tău cere În schimb jertfe de sânge? Avu impresia că ciungul Încerca să Îi evite privirea. — Și ceilalți? Căror duhuri și-au consacrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu au născocit niciodată nimic. Nu au fost niciodată medici, nu au făcut decât autopsii, nu au condus nici o bătălie și, mai ales, nu s-au ales cu nimic de pe urma lor. Au primit doar o amânare până la următorul asalt, nu mântuirea. Pentru că războiul e unul singur. El este adevăratul bun al întregului popor și nu se tocește, mai degrabă se cizelează de fiecare dată. Se manifestă prin noi și noi crize, ca nebunia. Tot mai spectaculoase și mai periculoase. Ai noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
voi, noi mai sperăm ceva? Eu cred că El valorează cel mai mult din toată Sfânta Treime. Eu aș sări într-un picior de bucurie dac-am avea și noi ceva asemănător. Ce ai cu el? Nu știu. Nu simt mântuirea. — Dar măcar alții o simt. Dintre noi, nimeni. Asta e vorbă mare. — Aș prefera totuși să mă primești. Lui Baár i-a priit? — Da. Atunci a pictat „Bărbatul care-și cară propriul animal“ și „Isus râde de păsări“. — „Isus râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aducea câte un evanghelist în fiecare an, oamenii veneau și de dincolo de deal, chiar și din zonele rurale. De-a curmezișul străzii principale au atârnat o frânghie între două clădiri. De frânghie era agățată o pânză lungă cu un anunț: MÂNTUIRE! MÂNTUIRE! Vino să primești câte un mesaj zguduitor în fiecare seară. BOBBIE LEE TAYLOR din Memphis, Tennessee DOUĂ SĂPTĂMÂNI! DOUĂ SĂPTĂMÂNI! Cort de 2000 de locuri Terenul viran din capătul străzii principale ÎNCEPÂND CU 23 MARTIE, ORA 7:30 P.M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
câte un evanghelist în fiecare an, oamenii veneau și de dincolo de deal, chiar și din zonele rurale. De-a curmezișul străzii principale au atârnat o frânghie între două clădiri. De frânghie era agățată o pânză lungă cu un anunț: MÂNTUIRE! MÂNTUIRE! Vino să primești câte un mesaj zguduitor în fiecare seară. BOBBIE LEE TAYLOR din Memphis, Tennessee DOUĂ SĂPTĂMÂNI! DOUĂ SĂPTĂMÂNI! Cort de 2000 de locuri Terenul viran din capătul străzii principale ÎNCEPÂND CU 23 MARTIE, ORA 7:30 P.M. Magazinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
traficul pe strada lor. Era atât de liniște în oraș și pe deal încât puteam auzi cântecele din cort, asurzitoare și repezi. Dacă nu știai cântecul, nu-ți dădeai seama ce spun, dar eu îl mai auzisem înainte. „Iisus e Mântuirea mea, Iisus mi-e călăuză, Iisus mă ocrotește, E mereu lângă mine. Mă voi ruga, Iisuse, ruga, Iisuse, ruga, Iisuse, mă voi ruga. O, Doamne, mă voi ruga, Iisuse, ruga, Iisuse, ruga, Iisuse, mă voi ruga.“ Au repetat ultima parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
scot din colb“. Și aici Își ridica mîinile În sus, iar din mînecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mîinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mîntuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vînturau de colo-acolo, cîte unul, cîte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catîrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ei ca martori, te Încredințau că lumina aceea le pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pîine și un urcior de vin viața veșnică și mîntuirea, iar cînd lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind cîinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mîntuirea lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrîn neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mîntuirea? Apoi cîntările și ochii tinerilor care-l purtau și care nu se Încumetau să și-i ridice spre el, le vedea doar sprîncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gîturile țepene și dezgolite, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgîn, iar cei dinspre partea femeiască - sîngele păgîn. Oare asta era mîntuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgîn, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care e astfel milostivit, căruia Îi sînt iertate păcatele? Poate tot așa, cîinele pe care-l duceau pe brațe, ca pe mielul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să-și amintească de iad. O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a bolții cerului, atît cît ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atît cît sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mîntuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care-și ferea ochii pînă n-avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca-ntr-o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfîrșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite-n stînga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mîntuirii trupului său, În mirosul carului din acea zi de vară, Își aminti de dulcele nume al Priskăi, iar trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încît văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
decît orice altă țicneală. Își vor da Însă Întîlnire peste trei luni În aceeași crîșmă, după care Îl va abandona nu Înainte de a-i dicta o listă cu douăzeci și șapte de cărți pe tema minunilor din Canaan și a mîntuirii. La sfîrșitul lui august Jeshua Krohal Își făcu apariția la locul stabilit, aducîndu-și și manuscrisul Drumul În Canaan, cam vreo sută douăzeci de pagini peste care Maestrul va arunca o privire de ansamblu; În afara caligrafiei apăsate va mai sesiza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
libertatea realizării lor. în primul caz, lumea e considerată o iluzie, iar în cel de-al doilea ea trebuie să devină singurul loc al acțiunii și al fericirii. în primul caz se vorbește despre transmigrarea sufletelor, iar în celălalt, despre mântuirea lor. în bazinul mediteranean îunde Roma devine, în 510 î.e.n., republică pentru câțiva cetățeni liberi), spre surpriza generală, minuscula Atenă rezistă asalturilor formidabilelor trupe ale Imperiului Persan, care cucerise totuși, unul după altul, toate cetățile grecești din Asia Mică. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Mesia cel așteptat a sosit, poporul evreu, care-i vestise venirea, nu mai are nici o rațiune de a rămâne la fel și trebuie să se convertească; noul popor ales va fi Biserica; sărăcia și nonviolența vor fi singurele căi către mântuire; condiția eternității e iubirea; acumularea de averi nu mai înseamnă binecuvântare; progresul nu se mai bucură de nici un interes. Așadar idealul iudeo-grecesc este serios modificat. Se conturează un sincretism între gândirile creștină, romană, greacă și evreiască: iubirea de Dumnezeu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
gândirile creștină, romană, greacă și evreiască: iubirea de Dumnezeu este cea mai prețioasă dintre valori; numai Biserica și, prin urmare, principii care i se supun pot acumula bogății, care vor servi la a-i ajuta pe oameni să-și pregătească mântuirea. Creștinismul câștigă în epocă un număr crescând de adepți în Imperiul Roman prin forța unică a filosofiei sale. în acel moment, el ar fi putut provoca un regres al Ordinii economice, al idealului de libertate și al individualismului în profitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ea ar putea conferi putere regilor navigatori portughezi, aflați într-o poziție optimă pentru a iniția explorarea coastelor africane și pentru a lega Flandra de Mediterana; însă regele Henric Navigatorul și succesorii săi sunt mai preocupați de glorie și de mântuire decât de comerț. Și Sevilia ar putea deveni cea de-a treia „inimă”: Castilia și Aragón, unite acum sub aceeași coroană, sunt ideal plasate pentru a putea cutreiera toate mările, din Flandra până în răsăritul Mediteranei. Când, în 1492, genovezul Cristofor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Întrerupere, psalmodierea fusese reluată, condusă de călugărul din frunte. Cortegiul trecu Încet pe sub poartă, fără ca nici unul din străjerii din post să Îi Împiedice. - Cine sunt? Întrebă poetul. - Pelerini pe drumul spre Roma, Îmi Închipui, Îi răspunse bargello. - Cu toții În căutarea mântuirii la curtea lui Bonifaciu? - Se adună În grupuri, sperând astfel să treacă munții fără să fie prădați. De parcă mare lucru li s-ar putea lua acestor zdrențăroși! răspunse șeful străjerilor, aruncând o privire disprețuitoare către mulțimea ce trecuse de poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se repetă, dar, de astă dată, atmosfera de așteptare a auditoriului era mai palpabilă, de-a dreptul frenetică. La nerăbdarea celor care asistaseră deja la miracol se adăuga acum curiozitatea bolnăvicioasă a celor care auziseră de minunăție, precum și nădejdea de mântuire a celor ce credeau că Dumnezeu coborâse de-adevăratelea În mijlocul iadului. Între timp, oamenii eliberaseră torsul fecioarei, oferind din nou dinaintea privirilor mulțimii luciul pielii sale ca de ceară. Într-o clipă, parcă răspunzând la un semn la călugărului, pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și cai au fost adunați pentru Țara Sfântă și asmuțiți În schimb Împotriva Imperiului de Răsărit, pentru a-l jefui. Același proiect era În mințile voastre: să strângeți credincioși, să Îi Îndemnați la luptă, să le Înfierbântați capetele cu visul mântuirii și al prăzii. Să cuceriți mințile simple cu lucirea miracolului. Și, Între timp, să infiltrați ghibelini de Încredere În toate posturile cheie. Iar apoi, În drum spre Țara Sfântă, iată și adevăratul obiectiv: Roma! Să o cuceriți, ca pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]