4,285 matches
-
Acasa > Literatura > Eseuri > VIRGULA Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului VIRGULA Avalanșa de scritori, a intelectualilor, care din lipsă de ocupație își eliberează spiritul măcinat de frustrare, de nemulțumire, dacă nu chiar de angoasa specifică, am putea spune, tumultuoaselor vremi în care trăim este de bun augur. Dar ce ne facem cu Măria Sa VIRGULA...!? Căci se pare că ne invadează pur și simplu. Nu mai
VIRGULA de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354120_a_355449]
-
raza de lumină ce-i mângâie existența, pentru că el nu este altceva decât „un cânt” al cuvintelor măiestrite, poezia - „Pasărea aceasta cu cioc de pământ/ cu-ale cărei pene lacrimile-mi zvânt”... („Pasărea aceasta”). Urmează o avalanșă de întrebări care macină necruțător: „Cine?”, „Oare de ce?” „În fond cine sunt eu?” ce curg în vâltoarea unui suflet care „Și mai mult poate”, rabdă „totul din obișnuință” dar printre suspine răzbate chemarea iubitei, singura care poate să curme durerea „acestui cânt tânguitor”: Vino
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEME DE AL.FLORIN ȚENE Inima mamei Luna ca un sloi de gheață în topire Tristă aluneca pe cerul însorit, Era vremea morilor ce măcinau iubire Și-a Cuvântului din sinele dorit. Dar în lumea asta pe dos întoasă Băiatul ce-și bea ziua în paharul cu vin Își bătea adesea mama c-o palmă nervoasă, Apoi își îneca răutatea-n pelin. Într-o clipă
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354215_a_355544]
-
orice ceai cu gust amar”...) -Ceai pentru temători, pentru cei ce n-au încredere, n-au curaj, sunt neliniștiți. Ingrediente: trifoi roșu, știr de apă, osul iepurelui. Pentru masaj. -Ceai pentru tensiune mare Se iau 6 boabe de fasole, se macină și se amestecă cu apă, formând un fel de pastă. Se bea o lingură la fiecare 4 ore. -Ceai pentru constipație (din 34 plante!). Un ceai „neagitant”... -Ceai pentru memorie Ingrediente: soc, mușețel, pătrunjel, cimbrișor, albăstrele, narcise-flori. Ceaiul se bagă
FOREVER de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354552_a_355881]
-
acoperite cu macaturi țesute în război, obiecte de tors și țesut, ștergare și costume populare. În curte, săpată în stâncă este „bașca”, adică locuința de vară. Gospodăria familiei este prevăzută și cu lozniță „cuptor pentru uscarea fructelor” și râșniță pentru măcinat grâne. Situl arheologic de la Orheiul Vechi ne-a creat impresia unui Kogaion moldovenesc, a unui spațiu în care energiile cerului se unesc cu cele ale pământului, în care forme ale vieții minerale conviețuiesc cu cele ale vieții acvatice și umane
REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354554_a_355883]
-
alta e mult mai bună, pitim ochii în pietre considerând, mai presus de orice adevăr, binele din descătușare, fum și haos, tăișul libertății de a tace iluzia de om. Am revenit la nevoia de sine, departe de golul care ne macină pașii, departe de cenușa care așteaptă la rândul vieții, departe de acest prea devreme nelămurit din noi cu prea multe calcule preconcepute cum numai ochiul știe să privească, popas inutil la speranță, am revenit tăcerilor. Aceasta e orânduirea noastră. Scoaterea
TRATAT DE SINGURĂTATE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354672_a_356001]
-
ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu răbdare Irevocabilul Dar. Bizara procesiune compusă din proteze din material sintetic, metalice sau din lemn, plăci dentare, peruci, vase sanguine artificiale, ochi de sticlă și alte organe aparținând cândva - sau trebuind să aparțină - ființelor umane
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
Vâlcea, dar boala se agravează și este transferat la Spitalul „Filantropia„ din Craiova. După câtva timp, cu sufletul și aripile frânte ca un albatros, se întoarce în Budele. Încearcă să termine Monografia Craiovei, dar boala nu-l slăbește și-l macină fizic și psihic. Într-o scrisoare se destăinuie: „Nici puterea de a visa nu o mai am. Acum gândul meu nu mai zboară spre viitor!„ Dă în tuberculoză. Suferă mult. Nu are nici posibilitatea ținerii unui regim sever și, în
78 ANI DE LA MOARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347061_a_348390]
-
îmi va deschide calea spre o nouă speranță!” Dincolo de inerentele zbateri omenești, în evoluția lirică a lui Miradie Maliqi văd o putere de invidiat și demnă de a fi de luat în seamă atunci când încercările vieții te surprind și te macină... „Mă voi întoarce într-o zi,/ chiar atunci când drumurile tale/ nu le vor putea ajunge pașii mei mici,/ crede-mă!// Când lamentările vor lipsi/ când oboseala căutării va dispărea// Nu-i crede pe cei ce spun/ că speranțele sunt înșelătoare
DANIEL MARIAN DESPRE MIRADIE MALIQI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347147_a_348476]
-
dar ea a insistat s-o asculte, mai hotărâtă ca oricând. - Vezi tu?... De atunci eu nu am mai avut prieteni. Tu ești primul și te apreciez în mod deosebit. Nu am povestit nimănui prin ce am trecut și mă macină încă unele amintiri pe care sunt conștientă că trebuie să le arunc la groapa de gunoi. În plus, este foarte important dacă, după ce vei afla tot ce doresc să știi, mai poți rămâne prietenul meu sau nu. - Pentru mine nu
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
Acasa > Strofe > Timp > GÂNDUL, SLOVA, PALIMPSESTUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului cascadă măcinând întruna și torsul din fragede fire cocorii când prind să înșire în coloane albe runa mirabilă moara de vise, fantastă și haina sonoră emoția fanii-și devoră orgolios peste abise și lanțul de sterpe imagini, vârtejul din care distilă o
GÂNDUL, SLOVA, PALIMPSESTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357133_a_358462]
-
vorbire SUGHIȚUL.Ignoranța, cât îi pohtește ambițul, pune-n delir, bir pe metafore îndrăznețe, premiind gângurit mișto de muște țețe, de berze nagâțe și porumbei de tuș.Căzută din mână, Poeziei i-a sărit smalțul.Sublimul, tocindu-i-se valțul, macină întruna tărâțe și rumeguș. Euclidiana noastră speranță, deși cu plete cărunte, stă de veghe să nu cadă CERUL în amănunte ... Dă-ne nouă, DOAMNE, Gluma noastră cea de toate zilele și ne iartă nouă poantele noastre, precum și noi iertăm pontoșilor
ODĂ,VODĂ, MODĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357202_a_358531]
-
observator sau actor- jucător, dar totul devine banal la un moment dat. Ori, dragostea e bine să fie învăluită în mister, numai să intuiești momentul fără să-l vezi, să poți dezbrăca idolul din priviri, să lași dorința să te macine în adâncimi, ca să te bucuri de aventura degetelor venită din decor. -Haideți și voi la baie! -Unde? -La Sărata. -Și mai vine cineva? -Sigur. Prietenii noștri. -Echipa de nudiști? -Da. Dar sunt foarte de treabă. -A, nu, nu. -Dar nu
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
dansul pe care îl aveam să-l prezentăm, noi, fetele, eram “maci roșii”, iar băieții erau “bondari”, decorați cu niște aripi galbene din hârtie lipită de sârmă și cu niște antene mari, răsucite, prinse pe creștetul capului cu o bentiță. “Macii” dansam grațios, iar “bondarii” trebuiau să vină încet, într-un zbor lin, să se așeze lângă fiecare mac, să-i prindă mâna și să valseze împreună. La sfârșit “macii” se ofileau, iar “bondarii” deasupra noastră, ne acopereau protector. Dansul era
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
cântec trist, cum altul nu-i- „ Țară avem și noi sub soare Și o râvnesc dușmani destui...” Și astăzi tot mai stăm la pândă, Graiul cel vechi să-l apărăm- De grâu e pâinea mai flămândă, Am și uitat să-l măcinăm... Ne plânge Doina în izvoare Și-n clopotele din Râmeți! Eu știu că adevărul doare, Cine-i ascultă pe poeți, Cine mai cântă în Balade Trecutul unui neam român? Atâtea versuri cumsecade La vama somnului rămân! Pe drumul ce ducea
PE DRUMUL CE DUCEA LA MOARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357264_a_358593]
-
Colții: săgeți de cremene. Ghearele: vârfuri de suliță cioplite în bazalt... Se adăpostiseră între pereții stâncoși, în scobitura muntelui. Din depărtările savanei asaltau țipetele sălbatice, mirosul de sânge... Cu o zi înainte frământase argilă și humă, mpjarase coji de copaci, măcinase rocă, strivise ierburi și frunze uscate și verzi... Hipnotizat de forța și suplețea fiarei, începuse să o închege din culori pe peretele adăpostului: ochii, labele, colții, blana... Era în zori... Îl priveau înfricoșați. Fiara prinsese contur. L-au înșfăcat de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CREUZET Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 326 din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Creuzet Momentele istoriei, încet Topite într-un mare creuzet. Incandescentele diamantine - Încrâncenarea marilor destine. Se macină, se cern și se topesc, O atmosferă de infern dantesc. Mulțime amănunte de se șterg, Rămâne numai vârful de aisberg. Un gânditor, o piramidă, ori Gorgane semănate și comori, Un far și o celebră bibliotecă Și o civilizație aztecă. Columb
CREUZET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357397_a_358726]
-
vămilor despărțirii! Cursa împotriva anonimatului pământean urcă celebritățile atât de departe, cu prețul coborârii asupră-le a perdelei ce-i face rar văzuți și înstrăinați, îngreunând și făcând dureroasă întoarcerea la sine și în sine. Dezolarea începuse în aceste vremuri măcinate de discordie, să încalce legile pământești, începuse să se împietrească insondabil sufletele goale. În țară începuse a fi tot mai greu, iar dragostea devenise stare imaginativă impulsionată de nebinele multora. Neverticalitatea devenea aspirație, împătimitul, mit și destin ! Într-o risipire
VIRGINIA ZEANI. O VOCE LUMINOASĂ, DE APROAPE TREI SFERTURI DE VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357438_a_358767]
-
mers la sufletul, dezvăluindu-ne miezul îndurerat, „incandescent”, al adâncului sufletesc, de aceea o vom reda în întregime: „M-am născut acol' departe/ Într-un oraș din Ardeal/ Și-am să mor printre străini/ Pe-al Pacificului mal.// Dorul mă macină-ncet/ Și-mi aduc cu drag aminte/ De strada copilăriei/ Și de-o vorbă de părinte.// Am lăsat acolo totul/ Cu durere și regret/ Și-acum simt că amintirea/ Se șterge încet-încet!// Inima îmi plânge tare/ După sfânta Românie / Nu
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
învinge depărtarea/ Și puterile mă lasă/ Căci se stinge lumânarea.// Dacă o fi să mor aici/ Pe-al Pacificului mal/ Sufletul meu să se-ntoarcă/ Tot acolo în Ardeal...//” (poezia „Ardeal”) Versurile „Și-am să mor printre străini”, „Dorul mă macină-ncet”, „Am lăsat acolo totul”, „Inima îmi plânge tare/ După sfânta Românie”, „Aș vrea să mă-ntorc acasă/ Să găsesc ce am pierdut/ Dulcea mea copilărie”. „Mă învinge depărtarea!/ Și puterile mă lasă/ Căci se stinge lumânarea”, sunt „versuri puternice
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
municipiu. -S-a descurcat ... „săracul” Liviu! -Ce mai ști de Gabi, de Radu...? -Gabi a lucrat o perioadă ca inginer contructor în Germania, căsătorit fiind, după cum știi, cu fața unui avocat de aici. Iar Radu e c-am bolnav. L-a măcinat responsabilitatea pe care a avut-o ca prim-ministru pe timpul Convenției. -Eee ... cum trece timpul! Am îmbătrânit și noi! -A trecut ... și nu știu dacă am gustat din fericire ... -Dragă Mircea, iti răspund cu ce zicea Blaga: „Dacă vrei să
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
și dialoghează cu autorul. Ba chiar devine co-autor, ceea ce este nemaipomenit. Daniela Firicel are darul, de asemenea, de a se transpune în mintea animăluțului Sașa atunci când îl vede pe măgăruș: „Ce creatură, cu patru picioare țepene!” se gândea ea”; „o măcinau (pe cățelușă - n.n.) - tot felul de gânduri negre”; „Sașa a încercat să depășească momentul cu înțelepciune” ș.a. Până și cățelușa Sașa se întreabă atunci când fuge de la noii ei stăpâni: „Și oare de ce unii oameni sunt buni, iar alții răi?” perfect
O POVESTE MINUNATĂ, DESENATĂ ŞI PICTATĂ. DANIELA IONELA FIRICEL, CĂŢELUŞA SAŞA, EDITURA SF. IERARH NICOLAE, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357455_a_358784]
-
în fața nenumăratelor necazuri în anul 1876. Avea insomnii atroce și rebele, îngrijorată de dezastrul familiei. Cu un soț ruinat materialicește, cu odraslele morți de mici, sinucigași, inadaptabili, risipiți în cele patru vânturi, cu fetele bolnăvicioase, Raluca s-a îmbolnăvit grav, măcinată de cancer. Văzându-și sfârșitul, la începutul lui iunie 1876, inspirată de soț, a chemat la Ipotești un împuternicit al Tribunalului de Botoșani, pentru a-și face testamentul care lăsa toată averea soțului. La 13 august 1876, „la ora 12
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
anul 1948 se poate vorbi de o structură care începe să funcționeze pe coordonatele firești ale unei parohii. Între anii 1857 și 1858, Eforia Spitalelor Civile ridică un nou lăcaș, care l-a înlocuit pe cel ridicat de călugărul grec, măcinat de numeroasele cutremure din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În anul 1861, pictorul Pârvulescu îl zugrăvește, iar în anul 1915 profesorul ploieștean Thomescu îi reface în ulei pictura murală. La începutul anilor ‘90, biserica veche devenind neîncăpătoare, s-
PĂRINTELE PETRU MOGA – VREDNIC SLUJITOR AL LUI IISUS HRISTOS, AUTENTIC PROMOTOR AL FRUMOSULUI ŞI HARNIC SACERDOT AL CUVÂNTULUI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357710_a_359039]
-
pân` la urmă, e doar scrum,/ E-un coșmar sau albă nălucire.../ Poți păși pe drept sau silnic drum/ Dar nu poți trăi fără iubire”. (Imn iubirii) Frământări și emoții se împletesc în ramuri de toamnă, scuturând aleanul care-i macină sufletul. Însetat de liniște, poetul caută alinarea în iubire. E singurul său refugiu într-un anotimp care îi stârnește temeri și tristețe. E unicul adăpost în care se risipesc neliniștile, care are puterea de a-i șterge lacrimile suferinței: „În
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]