KorAP: Find »[drukola/base=măgar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...116 >

2,890 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

părăsesc această țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat se înfățișă cu măgarul în fața porții, ca de obicei, ca să mă ducă în oraș. Băiatul îmi povesti hlizindu-se că, venind spre mine, se poticnise de capul tăiat al unui ofițer mameluk. Cum eu nu râdeam deloc, și-a îngăduit să spună că luam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
atunci, măcelurile și jafurile se țineau lanț, uneori la doar câțiva pași de alaiul sultanului. Circazienii erau primele victime. Mameluci sau urmași ai acestora, erau necontenit urmăriți. Când un înalt dregător al fostului regim era prins, era cocoțat pe un măgar, cu fața întoarsă spre coada animalului, i se punea pe cap un turban albastru, iar în jurul gâtului îi erau legați clopoței. Astfel împopoțonat, era plimbat pe străzi, după care i se tăia capul. Capul era apoi înfipt într-o prăjină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
așteptând să treacă uraganul. Se pare că au fost în ziua aceea, din zori și până în ultimul pătrar al nopții, mai mult de opt mii de morți. Străzile erau acoperite de cadavre de bărbați, femei, copii, de cai și de măgari, amestecate într-un nesfârșit cortegiu însângerat. A doua zi, Selim a pus să fie înălțate deasupra taberei sale două stindarde, unul alb, celălalt roșu, făcând astfel cunoscut oamenilor săi că răzbunarea era de acum împlinită și că măcelul trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

ci cetățeni particulari, nu apar niciodată cu bustul gol, fiind obligați să poarte tunică. Expeditum: literal, „cel care lasă încărcătura grea pe câmp“. Termenul îi desemnează pe soldații geniști despre care autorul latin Josephus Flavius spune că sunt „încărcați precum măgarii, cu cazmale, maiuri, sape“ și toate câte îi trebuie unui soldat pentru operațiunile de construire sau de fortificare. Întrucât pentru aceste operațiuni este necesară lorica făcută din bucăți de piele, mai ușoară decât o armură de zale (prima are 5

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

de hârtie, Maimuța își îndreptă atenția către ea, puse laba pe cornetul cu proteză și se grăbi spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea, măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse Hungry Hop, oprindu-se la jumătatea drumului, uimit că încurcase niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi, nu măgar. — Maimuțoi-măgar, țipă Ammaji. Nu mai sta acolo ca prostul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
ea, puse laba pe cornetul cu proteză și se grăbi spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea, măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse Hungry Hop, oprindu-se la jumătatea drumului, uimit că încurcase niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi, nu măgar. — Maimuțoi-măgar, țipă Ammaji. Nu mai sta acolo ca prostul, fugi după el. Și, amintindu-și îndatoririle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea, măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse Hungry Hop, oprindu-se la jumătatea drumului, uimit că încurcase niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi, nu măgar. — Maimuțoi-măgar, țipă Ammaji. Nu mai sta acolo ca prostul, fugi după el. Și, amintindu-și îndatoririle sale, băiatul de la Hungry Hop se repezi după creatură, urlând și răcnind, agitând prin aer două bețe într-un fel atât de alarmant că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
nu răspunde, spuse cu voce tare. Rămâi în copac. Ce știu ei despre... despre... De ce? Ce știu ei despre... despre soare? Ce știu ei despre copacul meu? Despre problema cu maimuțele? nu... nu suna bine. Ce știu ei despre... un măgar gri care se duce la piață? Nu, nici ăsta nu era un vers bun. Ce știu ei despre... Oh, vai. Încerca să găsească niște gânduri demne de a fi puse în poemul său. Se gândi cum Luna se învârte în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
fiecare birou, în fiecare familie, părerile asupra acestei probleme erau împărțite. Afacerile aproape că stagnau, căci vânzătorii și clienții refuzau să mai vândă și să mai cumpere unii de la alții. — Să vezi dacă mai cumpăr eu ceva din magazinul tău, măgarule! Și ce te face să crezi că-ți mai vând eu ție, fiu de scroafă ce ești? Șeful poliției își petrecea zile întregi alergând încoace și încolo cu bastonul încercând să pună capăt bătăilor grozave care aveau loc. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră-n oră! N-o să îngăduim așa ceva. Fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte... Măcar ați... se bâlbâi brigadierul în chip de răspuns. Măgari analfabeți! N-o să îngăduim așa ceva, îl întrerupse o femeie dură de la Societatea pentru Protejarea Maimuțelor și-și strecură capul lunguieț în încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să înghițim așa ceva. Serios, domnule, șopti domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
confuzia citindu-li-se pe fețe. — Respectați planul, spuse brigadierul. Pe locuri... Fiți gata... Dați-i drumul! Clar, primatele erau treze de-a binelea și era posibil să scape în orice clipă. Oamenii își ocupară pozițiile de luptă. — Și plasele, măgarilor? Trebuie să aveți plasele cu voi, urlă brigadierul. Ar fi trebuit să fie deja descărcate. Dar plasele care ar fi trebuit să țină maimuțele îl țineau în clipa aceea pe băiatul Hungry Hop în loc, și, când soldații se duseră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

gustul meu, poate că aș mai fi întârziat acolo. În cabina următoare, am avut parte de un sfert dintr-un film a cărui acțiune se derula în pădure: fragmentul se concentra asupra dragostei care înmugurea între o fată și un măgar. Iat-o zâmbitoare, chiar în clipa când se pregătește să ia în gură scula babană a animalului. Ai! Măgarul nu părea prea înnebunit. — Sper să-ți iasă bani buni din afacerea asta, surioară, am murmurat eu în timp ce ieșeam. Nu arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
un film a cărui acțiune se derula în pădure: fragmentul se concentra asupra dragostei care înmugurea între o fată și un măgar. Iat-o zâmbitoare, chiar în clipa când se pregătește să ia în gură scula babană a animalului. Ai! Măgarul nu părea prea înnebunit. — Sper să-ți iasă bani buni din afacerea asta, surioară, am murmurat eu în timp ce ieșeam. Nu arăta rău... În final mi-am rupt 28 de minute prețioase din timpul meu pentru o producție oarecum clasică, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

moment la intrarea în Elbaroom stătea un cvartet ciudat: Virgil Jones, prăpădit rău de tot, târându-se pe urmele lui Vultur-în-Zbor, care-și mijea ochii prin ceață, bărbatul numit Piatră, ghemuit pe drumul pietruit, și femeia cea palidă, călare pe măgarul ei ascultător. Ochii Elfridei îi întâlniră pe cei ai lui Vultur-în-Zbor. își trase sufletul. Stop. TREIZECI ȘI TREI Cât durează un interludiu al ființării? Sincopa temporală trecuse - sau așa li s-a părut celor care au trăit-o - parcă înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
de epuizare fizică și mentală. Și, în plus, atât de prost îmbrăcat, se gândi Elfrida. Atât de murdar. — Domnule, rosti ea cât de ferm reuși. Capul lui Vultur-în-Zbor se întoarse în direcția ei. Femeia... era femeia aceea frumoasă... da, uite măgarul... Nu înțelegea însă ce voia de la el. Domnule, insistă Elfrida, nu poți să rămâi aici. — Ha? întrebă el. — Trebuie să vii cu mine, spuse decisă femeia. Dacă ești într-adevăr de bună-credință atunci când spui că vrei să te stabilești în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
dată fiind condiția dumitale, nu ești în stare decât să transformi metale obișnuite în aurul prostului. Acum hai, grăbește-te! — Eu... o să am nevoie de ajutorul dumitale. Pe jumătate sprijinindu-se de ea, Vultur-în-Zbor reuși să ajungă acolo unde aștepta măgarul. După încă alte cîteva încercări, erau amândoi călare, cu doamna Gribb în față; și o porniră pe Drumul Pietruit către locul care-l bântuise pe Vultur-în-Zbor ceva mai devreme în seara aceea: acasă. Atunci când au trecut pe lângă Casa Fiului Răsare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
drumul către casă. Vultur-în-Zbor s-a simțit aproape la fel de epuizat de cea de-a doua noapte petrecută în K cum fusese și după cea dintâi. Insecte mici, creaturi ale nopții, le zburătăceau prin față. Scena era pregătită. TREIZECI ȘI NOUĂ Măgarul familiei Gribb, poate cel mai ascultător și cel mai puțin încăpățânat măgar din câți au existat vreodată, mergea serios de-a lungul Drumului Pietruit, în spinare un Vultur-în-Zbor măcinat de îndoieli. Indianul își petrecuse cea mai mare parte a zilei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
de-a doua noapte petrecută în K cum fusese și după cea dintâi. Insecte mici, creaturi ale nopții, le zburătăceau prin față. Scena era pregătită. TREIZECI ȘI NOUĂ Măgarul familiei Gribb, poate cel mai ascultător și cel mai puțin încăpățânat măgar din câți au existat vreodată, mergea serios de-a lungul Drumului Pietruit, în spinare un Vultur-în-Zbor măcinat de îndoieli. Indianul își petrecuse cea mai mare parte a zilei explorându-și noul cămin, iar mintea îi era acaparată de lupta dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
interioară. Poate cu vreun drog? Dar atunci cum se explica viziunea aceea cu Prepelicarul? Oare pusese Cerkasov vreun narcotic în vin? Bătălia se desfășura zgomotos și fluctua înăuntrul lui, iar el se simțea la fel de neștiutor și de prost ca și măgarul său, care nu se plângea de nimic, și și-ar fi dorit ca și orizontul lui să fie la fel de îngust ca al măgarului. — Cum demolezi mitul lui Grimus? îl întrebase el pe Gribb. — Nț, venise răspunsul. N-am timp de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
desfășura zgomotos și fluctua înăuntrul lui, iar el se simțea la fel de neștiutor și de prost ca și măgarul său, care nu se plângea de nimic, și și-ar fi dorit ca și orizontul lui să fie la fel de îngust ca al măgarului. — Cum demolezi mitul lui Grimus? îl întrebase el pe Gribb. — Nț, venise răspunsul. N-am timp de mituri creaționiste. Trebuie să te conving că o asemenea preocupare pentru explicațiile simpliste ale originilor - adică subiectul tuturor miturilor creaționiste - este o treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
în care trăim. E-n regulă. Dar, pentru Dumnezeu, renunță la această obsesie a pântecului, la investigarea nașterii! Oare maturitatea nu prezintă mai mult interes decât nașterea? Acum scuză-mă, te rog: trebuie să mai verific câteva clișee înainte de prânz. Măgarul își continua mersul pe Drumul Pietruit. în mintea gata să plesnească a lui Vultur-în-Zbor au răsărit și alte enigme. Pe platoul Axona nu existase o valoare de schimb comună; dar aceea fusese o societate născută și educată pe principiile traiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
făcut față de sine. Da, probabil că da. Dar în timp ce se liniștea singur, chipul Prepelicarului i se strecură iar în minte și refuză să mai plece. Nu era ușor să fii struț. Nici măcar într-un oraș plin de ei. Din obișnuință, măgarul s-a oprit în fața magazinelor lui Moonshy. P.S. Moonshy i se păruse lui Vultur-în-Zbor un om cu care merita să stai de vorbă, chiar și numai pentru că pusese la îndoială suveranitatea ideilor lui Gribb. Dar când s-au așezat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
substitut, Prepelicarul însăși, în mărime naturală și tot pe-atât de naturală și ea. Nimic nu era ieșit din comun în K. Domnul Piatră era ocupat cu număratul, norul învăluia piscul muntelui, iar ceața învăluia câmpia. Vultur-în-Zbor a coborât de pe măgar lângă Casa Fiului Răsare. Voia iar să-l vadă pe Virgil. Lăsă măgarul priponit acolo, la marginea Drumului Pietruit, și se duse spre intrarea din față. Acolo stătea o femeie care se sprijinea de ușă, cu fața ascunsă-n umbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ea. Nimic nu era ieșit din comun în K. Domnul Piatră era ocupat cu număratul, norul învăluia piscul muntelui, iar ceața învăluia câmpia. Vultur-în-Zbor a coborât de pe măgar lângă Casa Fiului Răsare. Voia iar să-l vadă pe Virgil. Lăsă măgarul priponit acolo, la marginea Drumului Pietruit, și se duse spre intrarea din față. Acolo stătea o femeie care se sprijinea de ușă, cu fața ascunsă-n umbră. A strigat la ea: — Virgil Jones e înăuntru? Femeia a ieșit în stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
A strigat la ea: — Virgil Jones e înăuntru? Femeia a ieșit în stradă! — Vino, frățioare, a spus ea. Vino și prinde-mă. Și a luat-o la sănătoasa mai repede decât o făcuse vreodată, gonind pe lângă bordel și trecând de măgarul priponit. Pe Vultur-în-Zbor surpriza l-a țintuit locului un moment și apoi a luat-o și el la fugă pe urmele ei. Dar ea dispărea după un colț până ca el să ajungă la colțul de dinainte, păstrându-și tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]