18,914 matches
-
Ileana Mihnea, Vadu Izei, Maramureș, pp. 23-24). Straniu răsună alături de aceste pagini sumbre, demne de a fi preluate de un alt Gala Galaction sau un Ion Agârbiceanu, și altfel de mărturii, căci autoarele - audiatur et altera pars - au avut ideea, mărturisită într-un preambul, de a lăsa să vorbească unii lîngă alții, așa cum au trăit atunci: demni și lași, curajoși cu oportuniști, cinici cu resemnați, brute cu neîntinați, profitori cu victime (p. 5). Nu reproduc decît una: În comuna Cefa - era
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
cine cu cine, de ce și cînd. Dar să aflăm cum se naște o asemenea drăgălașă vacanță intelectuală. Cu surpriză și emoție aflăm că lucrul la scenariu a durat, nici mai mult nici mai puțin, decît patru ani. Scenaristul Richard Curtis mărturisește: "Cred că nu e deloc o idee rea să faci filme romantice după scenarii visate. În unele nopți de insomnie mă întrebam cum ar fi să apar la cina săptămânală din casa prietenilor mei la braț cu cea mai faimoasă
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
de stână, Filosofia ciorbei, Ardealul slăninii cel gustos, La chef cu secuii ș.a. Pantagruelul de la Paideia nu se mulțumește însă doar cu o sumă de rostiri înecate în cerneală: ambițiile sale se ridică la nivelul unei strategii universale. După cum singur mărturisește, trimite scrisori la Biblioteca Acadmiei Române și la Arhivele Statului în care solicită "informații și documente oficiale legate de inventarea și dezvoltarea tehnologiei umplerii unor cilindri moi, de origine organică - mațe în limbaj curent - cu alte componente tot animale, tehnologie
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
atenției generale. Era momentul prezentărilor și Grigore Cugler, "Riri" pentru cei apropiați, a fost recunoscut de către unul dintre compatrioți: "Nu sînteți cumva rudă cu acel Cugler care a scris celebrul Apunake?" "Autorul nu e ruda mea. Autorul sînt eu însumi", mărturisi el. Așa, acest obișnuit funcționar al unei companii de asigurări pe care unii îl cunoșteau din reprezentațiile sale ca violonist în Orchestra Simfonică Națională, apărea, după doisprezece ani de uitare prăfuită, în adevăratele lui dimensiuni". Autoarea pare să distingă o
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
provine din ceea ce un prieten al meu, strălucit avocat, numea "dezinhibarea mahalalei". Ce vedem astăzi la televizor și citim în ziare a existat dintotdeauna în societatea românească. Doar că malformațiile erau cu grijă camuflate. Discutând cu un alt prieten și mărturisindu-i că nu-mi explic avalanșa de violențe și perversiuni descoperite acum în mediul rural, mi-a retezat-o ferm: "Toate atrocitățile și bestialitățile erau acolo! N-am citit, după 1990, despre nici o oroare pe care să n-o fi
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
că originea inițială a scriitorului ar fi din munții Maramureșului, pe care cam toți exegeții au afirmat-o. Autorul nostru, după multe căutări prin arhivele Bistriței, unde s-au mai păstrat copii sau alte acte întocmite de Centrul ținutului (ideal, mărturisește cercetătorul nostru, ar fi cotrobăirea prin arhivele budapestane), a făcut o descoperire fericită, găsind niște originale ale unor conscripții alcătuite la dispoziția autorităților fiscale imperiale în limba latină. Ele atestă originea familiei Creangă în zona Ilva Mare, deci în despărțămîntul
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
Z. Ornea Mi-am intitulat cronicile mele la primele două volume din Caietele lui Emil Cioran ? Acum interogația mi se pare de prisos pentru că, în sfîrșit, prin 1971, într-o notație nedatată, în timp ce citea un jurnal al lui Vlasiu mărturisea: "Jurnalul lui Vlasiu ar trebui să mă dezguste pe vecie să țin eu însumi un jurnal. Genul este într-adevăr odios: aproape întotdeauna, o adunătură de bîrfe. Dacă și eu notez aici cîteva asemenea bîrfe, e numai ca să-mi întrețin
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
în Caietele sale făcea însemnări jurnaliere. Și aceste Caiete au fost multe, 34 (treizeci și patru) la număr, ținute din 1957 pînă în 1972, unul dintre ele aflîndu-se mereu pe masa lui de lucru. Cum nu se îndesa deloc să scrie, cum mărturisește, nota în Caiet, mîngîindu-se cu ideea că, în realitate, lucrează. Totuși anumite însemnări erau datate, semn sigur că le conferea un caracter jurnalier. Dar altele, cele mai multe, seamănă enorm cu cărțile sale care i-au adus faima și gloria. Ba, pe la
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
vremea cînd mă chinuiau cel mai rău insomniile (trecusem de douăzeci de ani), mama a plătit, dacă-mi aduc bine aminte, o slujbă pentru mine. Nu una, ci treizeci de mii ar fi trebuit". La 30 mai 1969 (însemnare datată) mărturisea: "La ora 5 dimineața, trezit de misterioasele dureri de picioare care mă chinuie de vreo treizeci de ani, la orice schimbare a vremii". În iulie 1970 se autocompătimea: "Și m-am gîndit cît sînt de mizerabil, eu, care în loc să mă
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
pentru un reportaj senzațional sau pentru a da în vileag un secret tulburător, cinică pentru aceleași motive, pervertite însă prin prăbușirea celor descoperite în derizoriu. În scurta sa prefață la acest gigantic volum (900 de pagini în format măricel), Updike mărturisește senin că a adunat toate (n-or fi toate, dar sînt cu siguranță multe!) textele pe care le-a produs în ultimii ani, din narcisismul pe care orice activitate auctorială îl presupune inevitabil, dar și în nădejdea că ele vor
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
ultimul deceniu? Răspund întîi la cea de-a doua întrebare: am apreciat mult romanele lui Mircea Cărtărescu, mai ales cel tradus de Bruno Mazzoni, Travesti. Aș fi vrut să traduc eu cartea asta, dar Bruno mi-a luat-o înainte. Mărturisesc însă că știu prea puțini scriitori tineri, am rămas la cei din generația mea, dintre care îmi place mult de tot în primul rînd Ileana Mălăncioiu, o mare poetă cu care mă aflu totdeauna pe aceeași lungime de undă. O
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
descrieri jurnalistice ale unei realități morale dezgustătoare. Ar fi păcat ca emoția plecării intempestive să se risipească mai ușor decât fumurile întregii clase politice românești. Ca unul care aproape săptămână de săptămână am avut să-i reproșez ceva domnului Constantinescu, mărturisesc că n-am încercat nici un dram de satisfacție pictându-l doar în nuanțe de negru și cenușiu. N-am cum să nu percep eșecul domniei sale și ca pe-un eșec al meu. Dacă aș fi întrebat care e morala acestor
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
ea pe George al Greciei cu cele două surori ale sale (Elena și Irina), Carol alăturîn-du-se și el "expediției" în trenul regal. Apoi, la Zürich, unde au poposit cu toții, Carol i-a cerut încă abdicatului rege Constantin mîna Elenei. Aceasta mărturisește în jurnal că "mă simțeam atrasă de el și, în timp, eram sigură că m-aș fi putut îndrăgosti de el." Mama ei s-a împotrivit acestei căsătorii. N-a fost ascultată. Dacă aș fi ascultat-o pe mama, aș
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
Editura Dacia, colecția Discobolul, 1999) care reunește câteva dintre eseurile lui Ștefan Borbely. De ele trebuie să te apropii pe furiș, cu reverență, căci altfel nu poți pătrunde în misterul interdisciplinar al fiziologiei lor. Lupul de stepă ratat care se mărturisește a fi Ștefan Borbely "visează" însă ordonat: când despre istoria culturală a zarurilor, când despre psihanaliză, când despre psihoistorie; când comparatist, când hermetic, iar alte ori chiar filosofic. Puținele elemente recurente se convertesc în chei de boltă ce încheagă - arhitectonic
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
veni. - Nu se poate să nu vină. Sîntem o țară ocrotită. Sîntem o țară apărată și misiunea noastră nu e în nici un fel sfîrșită, îmi place să cred. - Dumneavoastră, din cîte am aflat, sînteți în căutarea tihnei. Așa cum mi-ați mărturisit, aveți intenția într-un viitor să părăsiți orașul București și să vă așezați într-un loc ca acesta, într-o mînăstire precum Văratecul. Care sînt motivațiile acestei hotărîri, nu ușor de luat, să vă statorniciți într-un astfel de loc
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
într-un act, au calități certe, în primul rând coerență scenică și o construcție bine articulată, la care se adaugă unele, să le spunem, "întorsături de condei" în alegerea subiectului: în Ce știa satul, soțul își face soția să-și mărturisească singură adulterul mințind-o în legătură cu transcrierea divorțului, în Nodul gordian comisarul căruia i se oferă mită își împacă și iubita, și conștiința trimițând la prefectură jumătate din bani și acceptând restul în schimbul judecării în stare de libertate a acuzatului, în timp ce
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
de Ion Simuț. Autorul este plin de solicitudine față de cititor. îi pune la dispoziție toate datele necesare pentru înțelegerea "discuției", schițându-i aproape de fiecare dată și un istoric al problemei, îi explică sincer ce anume rămâne greu de clarificat, îi mărturisește cum a ezitat el însuși înainte de a ajunge la o concluzie pe care să o facă publică. Practic, din momentul în care deschizi cartea, devii oaspetele lui Ion Simuț, care se dovedește a fi un amfitrion generos și atent. în afară de
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
interesanți, alții doar scandalagii") nu este pentru Gelu Ionescu lipsită de semnificație, iar reacțiile vehemente, "de țațe care țipă ca înjunghiate cînd văd un gest mai șocant", sînt tipice pentru mentalitatea provincială. În fine, colegul nostru nu se sfiește să mărturisească: "pentru noi, români care trăim în străinătate, lectura unei poezii de Eminescu poate declanșa emoția dorului. E normal, și nu avem de ce ne rușina pentru o lacrimă a desfătării. Dar, să nu uităm, noi trăim într-o lume care nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
Z. Ornea (care va împlini, la 27 august, 70 de ani), aflăm cîteva amănunte surprinzătoare din biografia prietenului și statornicului nostru colaborator: în copilăria petrecută la Frumușica, o localitate de lîngă Botoșani, a dus vacile la păscut, le-a muls ("mărturisesc că am făcut asta, cu delicii, pînă pe la 16 ani"), a avut cai și știa să călărească! Biblioteca Academiei a venit puțin mai tîrziu, dar i-a acaparat, de o jumătate de secol, existența: "Mă pasiona, pînă la uitare de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
cărturar, pentru care originea evreiască a fost un constant handicap: Îi irita nespus pe naționaliștii ceaușiști că, deși evreu fiind, nu plec și refuz să plec în Israel. Nu-mi plac vorbele late și umflate. Interviul acesta mă obligă să mărturisesc că patria mea e literatura și cultura română.[...] Am rămas aici din dragoste pasionată pentru literatura și cultura românească, știind bine că vocația de istoric al acestora nu o pot exercita altundeva decît aici, la Biblioteca Academiei, unde mi-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
de lectură, de o expoziție de subiectivități, oricît de acute. Ea se naște din documente, din exactitatea dibuirii, asamblării și examinării lor, sugerînd ficțiunea prin intermediul vieții în realul său asumat pînă-n amănunt. De unde un fel de "invidie" pe care o mărturisește Constantin Călin față de "anumite lucrări biografice", caracterizate de o pletoră de detalii încastrate în zidul lor solid, precum George D. Painter, Marcel Proust (1956), și Pierre Petitfils, Verlaine (1981). Dacă în cea dintîi, "zilele, lunile, anii sînt indicate ori de
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
află aci o recunoaștere a rolului de spovedanie pe care-l împlinește scrisul, așadar o perspectivă spirituală asupra literaturii: "S-ar putea spune că o mare parte a literaturii universale este o formă de spovedanie prin care scriitorul, marele păcătos, mărturisește instanței nevăzute. Psihanaliza a încercat să explice procesul creației prin existența unor complexe cenzurate în plan diurn, dar vulcanice în planul nocturn al inconștientului. Numai că vindecarea propriu-zisă nu se poate realiza printr-un asemenea catharsis profan. Prin faptul că
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
mele, am stat de vorbă cu ea, pe urmă m-am dus la Iași, că mama mea e din Iași și familia mea, tot din Iași... R.B.: Spuneați că sunteți o autodidactă. Care este primul dumneavoastră contact cu literatura? Ați mărturisit la talk-show-ul "Bulevard Bio" că atunci cînd stați de vorbă cu prietenii de aici, ei spun că nu comunicați, ci pur și simplu "povestiți". Credeți că acest har de a povesti despre care ați afirmat că și mama dumneavoastră îl
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
Z. Ornea N.I orga - se știa îndeobște - nu agrea teoretizările filosofice în materie de istoriografie. În 1928 nu s-a sfiit să mărturisească cu franchețea care îl caracteriza: "eu nu pot vorbi abstract, este o incapacitate din naștere", semnalînd "timiditatea mea, de cîte ori mă apropiu de mari probleme abstracte pentru care nu sînt făcut". Altădată (în 1933), referindu-se la opera fostului
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
de percutanța unor enunțuri stridente, pe alocuri chiar lacunare. Iată din Sine die și Vizită o mostră de de-poetizare: "Nu zile șirag./ Orizont suspect,/ Și metafizic prag". Sau: " S-ar putea face/ Multe reforme./ Mă gîndeam singur". Accentuarea depoetizării mărturisește un scurt circuit stilistic de care simbolismul este străin. În celălalt eseu, (Bacovianismul) regretatul Mircea Scarlat avansează ipostaza subtilă a unui posibil neoromantism. Încă o dată poetul iese din convențiile tradiționalismului romantic și decadentismului mult hulit. Profilul său liric atît de
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]