6,722 matches
-
sobă era un loc râvnit de oricare dintre noi dar pe care nu l-am stăpânit niciodată. Acolo era pusă o saltea mică pe care putea dormi o singură persoană și mai multe pisici. Pe unul dintre paturi era zestre mătușii așezată frumos până în tavan alcătuită din covoare și coverturi țesute în război, presuri multicolore din coade și perne de puf noi înfățate în fete albe cu colturei. Bucătăria era încăpătoare iar sobă de lut cu plita ocupă un sfert din
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
merele când loveau tablă, la cea mai mica suflare de vânt. Părinții ne duceau acolo în toiul verii și ne lăsau până în septembrie, cănd începea școală. Aduceau de-ale gurii, dar, odată terminate proviziile, masa se simplifica. În timp ce bunica și mătușa erau plecate la câmp ziua întreaga, mâncarea noastră era o bucată de mămăligă rece într-o mână, sarea în cealaltă. Cu acestea alergăm în leasa de usturoi, de unde culegeam foi fragede, pe care le întingeam în sare. Ne plăceau mult
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
și, înainte de marea sărbătoare, trebuia să se împărtășească. Liniștea satului era atât de adâncă, încât auzea foșnetul fulgilor zdrobiți sub galoșii ei. Zări după un gard o cușmă brumărie, tremurând parcă într-un dans ciudat. - Ce faci, Petrică? - Ziua bună, mătușă! Iaca, înghit niște motorină cu zahăr, poate-mi mai trece durerea asta de gât, că mă omoară cu zile și-mi vine să-mi iau gâtul cu brișca. Dădu din cap, cu milă pentru omul care mai venea din când
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
semideschisă și făcu câțiva pași în față. Îngheță, cu ochii măriți. Părintele, preoteasa și încă doi oameni stăteau în jurul mesei, închinând cupe cu vin și cinstind din pomana unui porc. Preoteasa sări în picioare, ca și când ar fi văzut o nălucă: - Mătușă Saveta! Femeia se întoarse anevoios pe călcâie și ieși cu sufletul greu. Erau în Postul Mare, era Ajunul Crăciunului! Părintele mânca de dulce! „Să faci ce zice popa, nu ce face popa” îi trecu prin minte rapid. Își făcu o
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
Mare, era Ajunul Crăciunului! Părintele mânca de dulce! „Să faci ce zice popa, nu ce face popa” îi trecu prin minte rapid. Își făcu o cruce în sân și coborî scările pe care tocmai le urcase. Preoteasa ieși după ea: - Mătușă... - Ai lăsat luminile aprinse, spuse cu glas mic, fără a întoarce capul. - Avem musafiri... din capitală... de la ... Vorbele nu mai ajunseră la ea. Scârțâitul pașilor care făceau cale întoarsă se întinse pe toată strada, de la preoteasă până la căsuța ei liniștită
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
vorbi de o dragoste adevărată. Când vorbim de familie, înțelegem relația soț-soție, părinți-copii, dar și relația cu ceilalți membri ai familiei, mai cu seamă dacă locuiesc împreună și își organizează viața în directă legătură cu gradul de rudenie (bunici, unchi, mătuși, socri etc.). Aici, în acest cadru, se manifestă sentimentul de afecțiune foarte puternic încă de la naștere pentru că, iată, privind la viața omului, putem observa și înțelege o serie de realități care justifică afirmația făcută: - suntem concepuți din iubire (iubirea dintre
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
mici a III a și a IV a, din cauză că tatăl meu nu era colectivist și era fost simpatizant al partidului “Frontul Plugarilor” iar fratele tatălui meu și nașii de cununie ai părinților (nașa lor era sora lui mama mare, deci mătușă) erau declarați chiaburi, cu peste 30 hectare de pământ arabil. Pe nași de fapt i-au și deportat pe la Râmnicu Sărat iar toată averea le-au confiscat-o, în curtea lor înființându-se o brigadă zootehnică a ceapeului. Era culmea
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
după... până-n ’89. Acum, elevii de liceu, în majoritate, se legitimează prin vestimentație insolită, prin limbaj și comportament frivole! Ei, ce gânduri o electrizau cu repeziciune pe Mira în această dimineață! Ajunsă la Mira-Mică, reintră în rolul de recuperator al mătușii. Debută în monologul din acea zi cu rememorarea activității școlare a Marietei. Pomeni de norocul de a fi funcționat într-o școală foarte bună, cu o conducere exigentă care își stimulase cadrele didactice în autoperfecționare, făcând să le crească performanțele
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
Fiecare își survola reperele. Se pomeniră oftând în același timp, fapt ce le stârni râsul. Marieta râdea și râdea, bucuroasă de articularea acelui ah! puțin mai gros decât își știa ea vocea. Mira nu făcu vorbire despre manifestarea sonoră a mătușii. Cu atât mai puțin se va referi la asta către verișoară-sa. Soneria de la intrare îi stopă gândurile. Se îndreptă agale să deschidă, nedumerită de discreția Mirei-Mici. Privirea-i verifică prin vizor solicitarea. Erau amândoi verii. Le deschise neafișându-și
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
suișurile și coborâșurile vieții. Părinții mei, cu care m-a binecuvântat Dumnezeu, absolut minunați, frățiorul meu genial(!) și protector, așa cum mulți și-ar dori să aibă, o bunicuță care e ca un înger păzitor plin de înțelepciune și iubire, unchi, mătușă, verișori, pisicuțele mele lăsate acasă... cu toții au fost în gândul meu, veșnic alături de mine... Și astfel că mi-a fost mai ușor să mă simt ocrotită și iubită, să simt că aparțin de cineva, să simt că nu sunt singură
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]
-
operele lor. Vacanțele le petreceam citind la umbra salcamilor, lângă pârâiașul din spatele grădinii de legume a curții părintești. Primele poezii au apărut în revistele școlare dar, debutul meu a fost făcut după revoluție, în revista „Formula AS”, cu proza scurtă „Mătușa Anica și plăcinta cu mere” (2002), o proză scurtă, scrisă în memoria mătușii mele Anica, sora cea mică a mamei, pe care am iubit-o foarte mult. Deși profesia mea este tehnică, de proiectant, instalații pentru construcții civile, legătura cu
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
de legume a curții părintești. Primele poezii au apărut în revistele școlare dar, debutul meu a fost făcut după revoluție, în revista „Formula AS”, cu proza scurtă „Mătușa Anica și plăcinta cu mere” (2002), o proză scurtă, scrisă în memoria mătușii mele Anica, sora cea mică a mamei, pe care am iubit-o foarte mult. Deși profesia mea este tehnică, de proiectant, instalații pentru construcții civile, legătura cu scrisul nu s-a pierdut și, după 2006 am descoperit site-urile literare
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
veșnicia se naște la sat, cântecul popular rămâne veșnic. Folclorul este adevărata carte de identitate a poporului nostru, pașaportul românului. De când am deschis ochii și am început să ascult cântecul dulce a mamei, tatei, fiindcă aproape toată famila noastră (unchi, mătuși, frați) erau "artiști", ca tot românul "poet" , iar acest sentiment de iubire pentru melodiile auzite s-a sedimentat în sufletul meu, că drept să vă spun, m-am pomenint fredonând pe limba mea, apoi cântam (cât era ziulica de mare
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
sînteți niște străini pentru mine, cu toate că îmi purtați numele. Nu credeți că ar fi cazul să vi-l schimbați? Și mă miram eu de ce nu vă iubea nimeni din rudele mele, nici Lică, nici Dia și nici măcar Măriuța din Sîrbești, mătușa mea, soția unchiului Miron. Dar nici măcar nu trebuia să vă pomenesc aici. Nu știu de ce am făcut-o. Probabil că am nevoie să-mi amintesc de toate aceste amănunte mizerabile, ca să mă eliberez de ele și să-mi construiesc o
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
populară ne scoate din impas. Asta a făcut din noi civilizația, niște naturi complicate, care se împiedică de reticențe la tot pasul. Bineînțeles, nu era unicul moștenitor. Îi mai trăia un unchi, fratele mai mic al tatălui său și al mătușii tocmai plecată dintre cei vii. Dar n-avea nici el cum s-o ducă prea mult. Se îmbolnăvise, încă tânăr fiind, de o tuberculoză extrem de rezistentă oricăror tratamente, și toată viața și-o târâse prin sanatorii. Nici nu se însurase
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
Mozart. Uitase să-l repună la locul său, ceea ce nu-i prea stătea în obicei. Ciudat, spusese după această constatare. Dar mai ciudate fuseseră altele. Prezența străinului aceluia, muzica funebră care îl obsedase întreaga noapte, și apoi subita moarte a mătușii Augusta... Toate păreau că se leagă între ele. Aiurea, pufnise în cele din urmă nemulțumit. Simple coincidențe, naiba să le ia! Uite cu ce-și pierdea vremea. Iar pentru ziua următoare avea programate două operații. Plătite gras dinainte. Și ce
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
Ne-ncălzim cu un covrig. Un ponei, dragii mei, E- un cal pentru prichindei Care-aleargă tropa-trop, Când la trap când la galop. Oachi este un brotac, Cleștișor este un rac, Oachi cânta oac, oac, oac Racul face clap, clap, clap. Mătușa Varvara Ascultă fanfara Și cântă pe nas Ca un contrabas. Am primit un dar Foarte special: Rochie cu șal De la moș Bizar. Referință Bibliografică: Frământări de limbă / Adriana Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1138, Anul IV, 11 februarie
FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364110_a_365439]
-
secolul al XIX-lea unele mori îndeplineau și alte funcții: loc de popas și aprovizionare pentru drumeți sau păstori, cârciumă sau loc de găzduire, etc. Astfel de cazuri sunt menționate în morilor de la Cireșu, Vârciorova și mai ales la Moara Mătușii , de pe râul Hușnița de lângă Strehaia.49În cazul acesteia din urmă, construită de o descendentă a marilor boieri Filișanu, se dusese vestea, păstrată până azi în tradiția populară, în satele din tot bazinul Hușniței, precum și în așezările dinspre sudul Mehedințiului din
DR.MITE MĂNEANU, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(II) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364203_a_365532]
-
din tot bazinul Hușniței, precum și în așezările dinspre sudul Mehedințiului din zona Bălăcița, regiune spre care se îndreptau, din vechime păstorii transilvăneni în transhumasnța lor către bălțile Dunării. Ei făceau popas de aprovizionare cu făină, sare și altele la Moara Mătușii, de lângă Strehaia. În ansamblu, secolul al XIX lea constituie și pentru tradiționalul sector al morăritului perioada unor evoluții semnificative care îl plasează într-o poziție importantă pentru viața economică a unei societăți aflată în schimbare și modernizare. Note 23. Ibidem
DR.MITE MĂNEANU, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(II) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364203_a_365532]
-
mă simțeam un pic vinovată, ca și cum cartea aceea sfântă ar fi trebuit desfăcută pagină, cu pagină și împărțită tuturor urmașilor lui Mihailă și ai Anicăi, străbunii pe care eu nu-i cunoșteam decât din ce-mi povestise, demult, o oarecare mătușă”. ... În micul cimitir din jurul bisericii mele, tocmai se culegeau fructele ce urmau a fi fermentate, distilate în țuică de 40 grade. Se băteau bine de tot crengile pomului plantat și altoit de bunicul, acolo, la căpătâiul mormintelor părinților lui, străbunicii
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
Citindu-le, mi-au fost mai aproape de suflet decât sfârșitul lui Jean Valjean, din “Mizerabilii” lui Victor Hugo. “Tata nu a fost un Iisus, dar s-a dus cu capul sus, pe crucea personală”. În “Mireasă pentru Iisus”, este rândul mătușii Melaniei să trăiască prin cuvintele autoarei, și să moară. “Se numea Maria, acasă, și Marta, la Mănăstirea de la Blaj, de unde, după trecerea Bisericii Greco-catolice la cea Ortodoxă,a fost expediată în civilie fără să i se recomande pe ce cărări
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
e perina diavolului. Tot călugărița i-a dat numele de Cecilia, nume de sfântă, păpușii mele din cârpe, ba i-a și cusut cu mâinile ei palide ochi și gură cu ibrișin vopsit în coji de ceapă uscată. Avea nu știu ce mătușa asta, care atrăgea toți copiii la ea în ogradă, tot țânci unu și unu pe care sigur și i-ar fi dorit să-i fi avut prin rodul pântecelui ei de femeie și nu doar din milă creștină” ... “Văzusem iepele
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
se face un copil era mult mai complicat de explicat, cel puțin, așa mă lăsau să înțeleg toți, obligându-mă să-mi pun la lucru imaginația. Și ea, imaginația, lucra nu glumă, ba se mai și întrecea cu măsura.Tot mătușa, călugărița, mi-a fost salvarea. De la Iisus vin copiii, de acolo, de Sus!, mi-a zis și mi-a arătat icoana de care nu se despărțea numai când mergea cu mâncare la câte un bolnav, sau să se roage la
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
mi-a arătat icoana de care nu se despărțea numai când mergea cu mâncare la câte un bolnav, sau să se roage la una din cele trei biserici din sat, fără să aleagă între ortodocși, romano-catolici, sau luterani”. Pe Iisus, mătușa “L-a iubit și servit. L-a lăudat și slăvit. Într-o vreme pentru El ar fi și murit. L-a așteptat o viață să i se arate, să preia El din grijile ei pentru alții, măcar pe jumătate. Îl
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
culoare grena, pictată cu desene de culoare albă, reprezentând o scenă chinezească, o femeie servind ceai unei alteia, ce avea un evantai deschis. Era un serviciu de lichior destul de vechi, din perioada antebelică, pe care i-l făcuse cadou o mătușă când împlinise el treizeci de ani. Era sora mamei, care nu avea copii și ținea foarte mult la el. Spera s-o moștenească la trecerea în lumea liniștii veșnice, fiind o persoană foarte bogată, bogăție ce venea din vremuri trecute
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]