1,476 matches
-
deloc rușinoase cînd le fusese oaspete, ba chiar impudice de tot; violonistele ar fi adus În fața lumii o Întreagă mizerie, iar Ann, cu mărturia ei, ar fi pus capac. Mergi, pe urmă, Thomas, și vorbește le studenților despre etică! Despre magiștrii care proclamaseră norme morale aproape impo sibil de urmat! Ce aiurea era totul așezat În lume! Mai nimic, așa cum părea să fie! Ce morală, ce echitate, ce drepturi cetățenești? Totul era formal; cum să le spună asta celor ce umpleau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
eternă a individualității. Chiar și dacă s-ar numi socialiști, și poate tocmai pentru că se numesc astfel. Da, trebuie să intri pentru totdeauna - à jamais - în istorie. Pentru totdeauna! Adevăratul părinte al istoriei istorice, al istoriei politice, profundul Tucidide - adevăratul magistru al lui Machiavelli - spunea că scria istorie „pentru totdeauna“, eis aei. Și a scrie istorie pentru totdeauna este unul din modurile, pesemne cel mai eficace, de-a intra pentru totdeauna în istorie, de-a face istorie pentru totdeauna. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
place hazardul lecturilor, îmi plac cele ce cad în drum, așa cum îmi place să-mi sorb, în fiecare după-amiază, după dejun, cafeaua, aici, la Grand Café din Hendaya, cu alți trei amici, și să joc o partidă de tute. Mare magistru în ale vieții gândirii acest tute! Căci problema vieții constă în a ști să profiți de hazard, în a ști cum să faci pentru a nu ți se „cânta cele patruzeci de puncte“, dacă n-ai careu de regi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic, pe culoarul lui văzându-ne ca doi călători plecați pentru totdeauna din orașul în care legați de trecut trăiam în viitor. Bănuiam că Dincolo ne așteaptă un alt Mihai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ce stare crezi că trebuia să-mi modelez pentru a respira această teză? Ai ghicit! Starea acelei gângănii privită de profesori și sentimentul zdrenței ignorate de aceleași auguste priviri. Dar pe atunci noi zburdam pe pagini cu libertatea neîngăduită de magiștri, hălăduiam printre LEGI cu nonșalanța neadmisă de rigorile școlare. La Facerea Lumii noastre, cuvântul lui Dumnezeu a fost: TEZĂ. Dar ce trebuia să scriem habar nu aveam. Încă nu ni se făcuse Lumea și capul nostru era moale. Ca să bolborosim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
independente una de alta este congruent scopului ideal pe care îl înglobează? Și dacă totul e congruent cu nașterea unei alte ecuații, iar matematicile superioare nu au găsit răspunsul? Și alte tocane din astea. Ciorile au dus întrebările tale infantile Magiștrilor mascați, care, firește, au scos fulgere din ochi atunci când îți citeau inepțiile. Se pare că la ceva tot ai fost bun, cu gafa ta de elev începător. Fulgerele au speriat pe magistrul de fizică și pe asistenții săi, profesori tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din astea. Ciorile au dus întrebările tale infantile Magiștrilor mascați, care, firește, au scos fulgere din ochi atunci când îți citeau inepțiile. Se pare că la ceva tot ai fost bun, cu gafa ta de elev începător. Fulgerele au speriat pe magistrul de fizică și pe asistenții săi, profesori tot de fizică, invitați din alte licee ale LUMII. S-au adunat și au început să dea cu banul, ca să hotărască arbitrul continuitatea examinării sau întreruperea ei. Și, încet-încet, profesoarele au încins un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îmi umplea timpul care și așa trecea degeaba. Deși convins, de fapt clădesc ceva mai etern decât piramidele! În substanța invizibilă a pasiunii care nu poate fi imortalizată de nicio peliculă. Grimasele pe care le creează sunt însă hidoase. Și Magiștrii cu măști de lup pe cap mi-arătau fotogramele statice ale chipului, infinitatea hidoșeniei umane. Ce mimică urâtă are dragostea! Pasiunea n-are nimic frumos pentru că doare. O durere surdă, grea cât globul pământesc, apăsătoare cât un ocean. Te doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
admiratorii mei, colegii aceleiași clase de liceu. Era o singură zi și o singură noapte. Ziua de școală, lungă cât școala, noaptea visărilor, lungă cât neantul în care s-au dus și pe care acum le vedem reîncarnate pe filmul Magiștrilor cu măști de lup. Nu era necesar ca noi să înțelegem, era destul că puteam recepta, pentru ca aceste ecuații să nu fie rezolvabile niciodată. Mereu calculate într-un coșmar al revenirii, iar și iar. Sigur că mereu se iveau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deveni ascet. Chiar dacă va scrie un cuvânt pe zi, va lucra asiduu pentru a-l duce la final, chiar dacă va trebui să moară în clipa aceea. Măreț gând! Se vedea tradus în toate limbile cu litere mari pe ecranul nopții. Magiștrii își scriau gândurile viitorului prezent în care ne vedeam trăind în trecut. Numai că eu și Mihai Dinu, elevii de atunci, vedeam ce se întâmplă acum, când noi ne priveam odată cu Magiștrii Mascați. Dacă Moise despărțise Marea Roșie, noi dislocasem apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate limbile cu litere mari pe ecranul nopții. Magiștrii își scriau gândurile viitorului prezent în care ne vedeam trăind în trecut. Numai că eu și Mihai Dinu, elevii de atunci, vedeam ce se întâmplă acum, când noi ne priveam odată cu Magiștrii Mascați. Dacă Moise despărțise Marea Roșie, noi dislocasem apele timpului de-a stânga și de-a dreapta prăpastiei, Oceanul Cerului. Pe fundul canionului cu pereți netezi, timpul, ca un rău de munte. Prin apele limpezi ne vedeam mormolocii de atunci privind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dislocasem apele timpului de-a stânga și de-a dreapta prăpastiei, Oceanul Cerului. Pe fundul canionului cu pereți netezi, timpul, ca un rău de munte. Prin apele limpezi ne vedeam mormolocii de atunci privind spre păsările de acum, obosite de zbor. Magiștrii mascați n-aveau cum să afle că, deja elevi, noi ne vedeam acum, privindu-ne cum încurajăm pe Hugo Mărăcineanu să-i acopere pe Năsuc și Samaliot de ochii profesorilor. Și Hugo picta invizibilul, la adăpostul căruia cei doi scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deontologia profesională. Ea neagră, el negru, s-ar fi căutat noaptea în pat, două bucăți de beznă putredă, fără să se găsească decât după scânteile iubirii gândea Gustav cu glas tare, fapt ce trezi la realitate prin vibrațiile vocale pe Magiștri, declanșând pe loc Propoziția 4: fie E, F, G, trei spații vectoriale normate f0, funcție definită într-o vecinătate a punctului x Є E și cu valori în F, iar g o funcție definită într-o vecinătate a punctului y
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de sexy din vitrine. Reflexul pavlovian avea să-i subjuge până în clipa în care, ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și acum veți vedea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre voi, după filmare, se auzi o voce din rândul Magiștrilor. Văzută de sus, imaginea neclară înfățișa un ocean învolburat care țâșni prin ecranul spărgându-se de zidurile școlii. Noi, alături de Magiștri, priveam pe Gustav înotând alături de Mihai Dinu și ținând de subțiori pe Any Palade. Stoian și Teodor înotau umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acum veți vedea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre voi, după filmare, se auzi o voce din rândul Magiștrilor. Văzută de sus, imaginea neclară înfățișa un ocean învolburat care țâșni prin ecranul spărgându-se de zidurile școlii. Noi, alături de Magiștri, priveam pe Gustav înotând alături de Mihai Dinu și ținând de subțiori pe Any Palade. Stoian și Teodor înotau umăr lângă umăr, la fel frații lipoveni, Chirilă și Halipa, Nilă și Prunilă urmați de Moș Eveniment profesorul. Năsuc și Samaliot deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Negru, ajuns după 50 de ani la pagina 31. Moș Eveniment dat lipsă la apelul de seară. Mioara Alimentară a fost singura care a răspuns Prezent. Vrem filmul înapoi! se auzi o voce, atât de puternică era vraja, încât un magistru, lovit de șoc, leșină. După o clipă se lumină încet, fixându-și masca răsucită caraghios, cu botul la spate. O apăsare de buton, pete albe pe cer, fulgere roșii, galaxii rotindu-se în sensul invers al acelor de ceasornic, stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Eu, eu sunt cea care a trebuit să mă întorc, eu v-am adus ca să-l văd pe Mitică, la el mă duc, am să plec, vă las, eu sunt în trecere, dar nu mai, nu mai pot ... și leșină. Magiștrii au înțeles că al ei fusese strigătul și o aduseră în simțiri fixând-o pe babornița nărăvașă între scaunele lor, obligând-o să-și ațintească trecutul pentru ultima dată. Forme diferențiale: am văzut că spațiul funcționalelor liniare pe Kn este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din acele veacuri s-au topit ca picăturile de ploaie în vârtejurile Dunării, el așezând deasupra matematicii universale necunoscutele, ecuația existențială a ființelor din clasa insectelor, Ordinul Himenoptere, familia Apide, genul Apia, specia Mellifica. CERERE Doresc ca în urma evaluării de către Magiștrii Profesori din Consiliul Director, împreună cu Înalții Venerabili Colegi, asupra activității mele de Profesor al Catedrei de Matematici din Liceul Adunăturilor Orașului Brăila și anume: Catifele, tinichele și baizdrugi, deșeuri la axioma educației, postulatul disciplinei și teoremelor eticii morale, cer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care știa să citească într-un text dramatic subtila pauză, punctuația cu sens, gândul dintre cuvinte, ne călătorirăm într-o seară în spatele existenței acestora înainte de începerea ei, undeva între Baldovinești și Vădeni, pe câmp, unde asistarăm la facerea acestor iluștri magiștri din lemnul plopilor rupți de ploile diluviene care abundau pe câmpiile Brăilei de la începuturile acelui Din totdeauna al Poveștilor din trecut. Ființe eterice se materializau și, luând chip de lucrător, ciopleau, ca Geppetto pe Pinocchio, profesorii. Ei, în mărime naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vagabond între gândurile vieții. Așa meditam când m-am urcat cu scrisoarea în tren. Pe care și acum o citesc, așteptând să fiu iar chemat, să mă întâlnesc cu toți ceilalți, marionete-vii sau marionete-moarte, privindu-ne filmul existenței proiectat de Magiștri. Care au scos măștile, lăsând să li se vadă fețele neschimbate de zecile, sutele, miile de zile scurse. Și privind imaginea unor albine zumzăind pe ecran. ÎN PRIM PLAN, PE PĂMÂNTUL CU SMOCURI DE IARBĂ ȘI TUFE DE IASOMIE, ZĂCEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un butoi cu whisky, eu am ieșit din mâna Maestrului meu, el m-a învățat tot ce știu, odată, la începuturi, el a fost Pygmalionul meu, m-a înnebunit cu mitologia asta a lui. Am fost sau n-am fost Magistrul tău?, se întreabă el acuma, îmi zice că atunci, în primii ani, am fost un discipol care și-a ales greșit Magistrul, că între cei doi trebuia să existe o potrivire și, artistic vorbind, între noi nu există această potrivire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a fost Pygmalionul meu, m-a înnebunit cu mitologia asta a lui. Am fost sau n-am fost Magistrul tău?, se întreabă el acuma, îmi zice că atunci, în primii ani, am fost un discipol care și-a ales greșit Magistrul, că între cei doi trebuia să existe o potrivire și, artistic vorbind, între noi nu există această potrivire, că atunci mă așezasem în iubire și acum am trecut la ireverență. Eu, dragule? Asta nu se poate, măi fato, Discipolul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu aș vrea, aș arăta cu asta că sunt mare profesor, dar nu se poate, nu poți, nu există în tine ceva... îți respect libertatea... aici e problema noastră, în alegerea greșită, de-aia spun că ți-ai ales greșit Magistrul... sau eu te-am ales greșit pe tine, nu mai contează. Îl apucă filozofiile de doi bani tocmai acuma, după atâția ani de căsnicie și de profesie, eu îl atenționez de-adevăratelea însă: vezi, poate mai spui asta cu Magistrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Magistrul... sau eu te-am ales greșit pe tine, nu mai contează. Îl apucă filozofiile de doi bani tocmai acuma, după atâția ani de căsnicie și de profesie, eu îl atenționez de-adevăratelea însă: vezi, poate mai spui asta cu Magistrul și Discipolul și la alții!, ai grijă ce spui, că stricăm coșmelia, eu trebuie să fiu prima, să fiu cea mai mare!!!... Vă spuneam, doamna Neli, că orele de pregătire erau la ei acasă, Maestrul mă forma atent și tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu făcea bășcălie. Învățământul teatral românesc s-a distrus, tu dai pe piață, de la școala aia particulară, niște Iacobeți - și se uită lung, cu reproș, la Maestru. Democrație?, păi, învățământul nu se democratizează, profesorul e profesor, îl asculți, el e magistrul tău, politica de a democratiza școala e sinistră. Dascălul trebuie plătit ca lumea, că nu are bani de mâncare, darmite de cărți. Am văzut, totuși, la un mare profesor de română, care predă de o viață la un celebru liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]