1,979 matches
-
acea stare de grație care este „urmărirea continuă a mingii“. Uneori, o miraculoasă spargere de nori ne obliga să ne Înghesuim sub un adăpost dintr-un colț al terenului, În timp ce bătrânul Dmitri era trimis să aducă din casă umbrele și mantale de ploaie. După un sfert de ceas, reapărea sub un maldăr de haine pe lunga alee și, pe măsură ce Înainta, Își recăpăta petele de leopard, căci soarele strălucea din nou și imensa lui povară nu mai făcea trebuință. Mamei Îi plăceau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mamei. Venise din Rusia la Începutul anilor nouăzeci În calitate de corespondent străin și ilustrator al revistei londoneze Graphic. Se zvonea că viața Îi fusese Întunecată de oarecari nefericiri În căsătorie. Blândețea melancolică a firii compensa la el precaritatea talentului. Purta o manta lungă și pe vreme rea, iar pe vreme mai bună nu se despărțea de acel gen de pardesiu din lână maron-verzuie, numit loden. Eram captivat de modul În care folosea radiera specială pe care o ținea În buzunarul de la vestă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Dar ce caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii au dispărut În zare, lăsând În urmă o iscoadă fără pașaport care stă pe drumul alb-albăstrui din New England, În cizme și manta pentru viscol. În urechi nu-mi mai sbârnâie zurgălăii care se Îndepărtează, ci doar șipotul propriului meu sânge. Totul este nemișcat, Încremenit, vrăjit de lună, oglinda retrovizoare a imaginației. Zăpada este Însă reală și când mă aplec și iau un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Revoluție (1905-1906). Multe asemenea povestioare erau legate de piețele și străzile St. Petersburgului. După ce ajungeai pe bulevardul Nevski, mergeai pe el o lungă bucată de drum, pe parcursul căreia era o plăcere să depășești fără nici un efort un gardian Înfășurat În manta, În sania lui ușoară trasă de o pereche de armăsari negri care fornăiau gonind pe sub rețeaua de sârmă albastră strălucitoare ce ocrotea fața pasagerului de bucățile de zăpadă. Pe stânga, o stradă cu un nume frumos - Karavanaia (Strada Caravanelor) - te
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
m-am născut eu și la nișa din zid, la diademele cu scânteieri colorate, care constituiseră o recompensă adecvată pentru fluturele Swallowtail pe care-l prinsese odată pentru mine. În jur de ora opt seara, holul adăpostea o grămadă de mantale și galoși. În sala de ședințe a comitetului, de lângă bibliotecă, la o masă lungă acoperită cu postav (pe care fuseseră așezate acele creioane frumos ascuțite), tata și colegii lui se adunau pentru a discuta o anumită etapă a opoziției lor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
blană de tigru cu dungi negre și gol alb luminat de vidul sticlei care se golește pe măsură ce inspirația mea e de nestăvilit. Mă îmbrac pe dinăuntru și pe dinafară cu Panthera tigris și mă simt la fel de bine ca și în mantaua de nori a fumului. Alb-azuriu de nimic schimbat cu arămiu de foc! Cineva mă privește din patriile acelei Panthera tigris (originară din Siberia, Ranthambore și chiar Kolmården, în Suedia, unde s-au aclimatizat doi tigri!) metamorfozată în lichid arămiu prizonier
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
celor doi flăcăi de clasa a treia și a cincea, Coca și Petrișor, a învățătorului Alexandru Starșii, refugiat basarabean din 1940 am reușit să refacem clădirea. Eu nu aveam pe mine decât hainele militare cărora le-am scos epoleții iar mantaua am vopsit-o în negru. Soțul Anișoarei Trofin, fostă Brumă, verișoară, mi-a dat un surtuc de primăvară. Tot ea și soțul său, Vasile Trofin, ne-au mai ajutat cu de-ale gurii fiindcă salariul de milionari pe care îl
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
volume. Am stat mult, patronul sfătuindu-ne să fim serioși și să deprindem tainele filozofiei. Mai era și o istorie a matematicii: Celelalte, de literatură, erau foarte scumpe. Problema a fost rezolvată, însă, în stil gordian. Panaitescu a strecurat sub manta, cu tupeu, o minune de carte roșie, lucioasă, tipărită în condiții excelente: "Ce-a văzut Ilie Pânișoară", de inepuizabilul nostru idol, Teodoreanu. În timp ce eu mă prefăceam foarte interesat de o "Introducere în astronomie", o popularizare a lui Flamarion, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
coatele, pe lângă el strecurându-mă și eu din mulțime, îmbrâncit, ghiontit și nu odată aproape strivit și cu sufletul la gură. Cele două „duble” fiind fierbinți, nu le puteam ține în mână și nici chiar subțioară; de aceea ridicam poalele mantalei și așa, rupând mereu câte o bucățică de coajă, să-mi astâmpăr foamea și să mai uit de frig, ajungeam în sfârșit triumfător acasă. Nici povestea lemnelor nu era mai surâzătoare. În prima iarnă s-au mai găsit pe ici
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
singură femeie este alintată. E mai bine să fie două. Se ceartă și îi lasă pe bărbații să lucreze. „Să nu mai conduceți PNL-ul doar prin soți.” „Să nu urmați stilul de carieră politică al lui Raluca Turcan, Mioara Mantale, Elena Udrea. Nu trebuie să treceți prin patul nici unui șef dacă vreți să ajungeți în funcții publice.” (Aplauze); „Chiar dacă în relațiile normale de zi cu zi întotdeauna privesc o femeie așa cum este ea, în politică încerc să n-o privesc
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
întreprinzătoare a lui don Calabria, care nu face decât să irosească toată avuția sa pentru alții; noi, totdeauna corecți și imparțiali, mai ales cu adversarii, îi revendicăm lui don Calabria meritul, și afirmăm că el, a fost totdeauna negru ca mantaua diavolului [în jargonul popular indica un sărăcăcios], și numai lui și ingeniozității sale și inițiativei sale i se datorează formarea unei puternice și invidiabile situații economice prin industria copiilor pierduți... Știm că don Calabria s-a agregat ca asociat unui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
făcut să sufere mult pe don Calabria, care nu ar fi intentat niciodată vreo cauză oricui ar fi fost, având încredere în sfatul evanghelic: «celui care vrea să te cheme la judecată ca să-ți ia cămașa, tu lasă-i și mantaua...». Don Calabria s-a supus dispozițiilor Romei. I-a scris episcopului de Padova: «Domnul mi-a dat, Domnul mi-a luat. Fie numele Domnului binecuvântat! Dar în jurnalul său personal, s-a răsuflat: Prin harul lui Dumnezeu am acționat totdeauna
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fi grijile dumneavoastră personale, la care nu ați ceda cu siguranță pe cîmpul de luptă, la comanda tunurilor, nu trebuia să vă eschivați în felul acesta. Desigur că la plecare ați înmînat documentele supraveghetorului." Dreyfus, descumpănit, le-a scos din manta, scuzîndu-se că a uitat. M-am simțit obligat să ridic și mai mult tonul și să-i spun că din vina sa, în urma raportului pe care îl voi întocmi, ofițerul supraveghetor va primi o pedeapsă proporțională cu gravitatea acestei scoateri
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Torino și care vorbeau dialectul piemontez, comandantul german, stăpîn pe linia telefonică cu brigada alpină ce ocupa Monte Santo, cheie a aliniamentului italian, ordona acestei brigăzi să coboare în vale și să bată în retragere. Aceiași ofițeri bulgari, îmbrăcați în mantale italiene, stînd în picioare în mașini, se infiltrau în șuvoiul de soldați ce se retrăgeau în dezordine, incitîndu-i la acea fugă disperată, strigînd: "Scapă cine poate pînă la Mincio!". În acest vîrtej de trupe și de țărani, criticile pe care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
berbeciului clopot și oile zbierând. C. A. ROSETTI Cunoscutul pașoptist C. A. Rosetti (1816-1885), ilustrul Berlicoco care în tinereță ar fi încălecat de-a-ndaratele pe saca, purtător mai târziu al unor mari plete în genul Th. Gautier și a unei tenebroase mantale de carbonaro, aruncată conspirativ pe umărul stâng, a tradus onorabil Manfred de Byron și a fost un poet foarte gustat în vremea lui (Ceasuri de mulțumire). Improvizațiile madrigalești sunt focoase și decente, cântecele ca Fracul meu se conduc după Béranger
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ruși din deceniul doi și trei al secolului. V. Propp segmentează basmele rusești în motive și realizează adevărate "ecuații" prin care distinge variantele *2 B. V. Tomașevski întreprinde aceeași operație asupra operelor beletristice *3, B. Eichenbaum asupra povestirii lui Gogol, Mantaua, iar O. Brik, V. Șklovski, L. P. Iakubinski și V. Vinogradov extind cercetarea structurală în domeniul versificației, al compoziției nuvelei, al metodei istoriei literare, ca și în lucrările de lingvistică. Din diverse motive, strălucita școală de la Leningrad (mai puțin cea
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
recensământ, dar puțini sunt practicanți. Sunt majoritari în SUA (New York) și israel. Sunt urmașii evreilor polono lituanieni ce au emigrat la începutul secolului al XIX-lea. Au adus la zi stilul de viață al acestor evrei din secolele XVI-XVII: „lungi mantale negre, pălării rotunde Împodobite cu păr, barbă lungă și neîngrijită”. viața cotidiană este condiționată de cele 620 de porunci. Se roagă zilnic de trei ori și respectă întocmai regulile Sabatului. cel mai important grup ortodox de evrei din SUA este
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Ordinului); e) frații servitori. Templierii beneficiau de o libertate neobișnuită pentru acele vremuri. Stilul de viață templier Îmbina elementele profane cu cele sacre: serviciu divin, rugăciune, meditație, două mese pe zi, carne de trei ori pe săptămână. Veșmintele: rasă și „manta albă, Împodobită cu o cruce roșie cu capetele lățite...”. crucea simboliza sacrificiul lui Hristos. „când unul dintre ei murea, masa lui continua să fie servită vreme de patruzeci de zile pentru cerșetori.” Cifra 9 avea o simbolistică privilegiată de toți
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și țîrlismul, RL, 1994, 48; Valeriu Cristea, Oameni sărmani, CC, 1995, 1-2; Alunița Cofan, Monotonia - o scriere în palimpsest?, CC, 1995, 3-4; Dan Silviu Boerescu, „Prostia la români”, CL, 1997, 7; Carmen Varfalvi-Berinde, Fețele prostiei, APF, 1997, 9; Alunița Cofan, Mantaua lui Caragiale, CC, 1998, 1-4; Dan Silviu Boerescu, Un ucenic prea puțin ascultător, „artPanorama”, 1998, 9; Horia Gârbea, Tranziția la români, „artPanorama”, 1998, 9; Ion Roșioru, „Anotimpuri de trecere”, TMS, 1998, 12; Glodeanu, Dimensiuni, 238-240; Emil Iordache, Cinismul ca formă
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
și după vreo oră aud iar gălăgie pe coridor și afară tot vuiete... Și la un moment dat vine după mine și-mi spune: „No, hai!”. „Unde?” „Hai la cameră!” Cum era obiceiul mai demult, că trebuia să-ți pui mantaua În cap, de data asta nu mi-a spus așa ceva... Am ieșit și acolo, În mijlocul coridorului, era comandantul Goiciu, care zice: „Auzi, mă! Tu i-ai pansat pe-ăștia?”. Zic: „Da, eu”. „No, uite, sunt la izolare acolo”... - nu mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era o brigadă a morților, brigada 16. Și m-au dat și pe mine cu epavele, acolo. Ăia nu mai puteau ține pasul... Și Îți lua hainele acolo... Mi-au luat hainele bune și mi-au lăsat niște rupturi, o manta din aia, nici n-avea o aripă pe aici... Dar, ce să spun, că vedeai soarele prin ea, iar În loc de nasturi aveam niște surcele din ălea de salcie rupte așa și legate cu sfoară, și le băgam cu niște rosturi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vorbesc”... Și vorbeam altă dată. Și mergând mereu cu roaba unu’ după altu’, Încărcam acolo... Știi? Făceam cu schimbul și aveam timp să mai discutăm. Cum a fost Întoarcerea acasă? Am venit până la București Îmbrăcat cum ți-am zis, cu mantaua aia de n-avea o aripă și, În loc de nasturi, avea niște surcele legate cu sfoară, cu cizmele ălea căscate și În cap cu un ciorap... La București m-a Îmbrăcat văru-mio cu un costum, că m-a văzut și Îți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
purtare. Și ieși. Bietul Maxim pierduse verbele pe cari le înlocuia invariabil cu vorba asta. După ieșirea lui Maxim am intrat în clasă. Unul din ai noștri, care ascultase la ușă, auzise lecția profesorului. Bineînțeles cei mai zvăpăiați au pus mantalele în capul celor trei „trădători“ și le-au tras un număr de pumni. Respectul nostru pentru Maxim a crescut considerabil. O dovadă puternică a înrâuririi pedagogului asupra sufletelor tinere. O dovadă mai mult că profesorul trebuie să fie nu numai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
destinate, de două ori pe săptămână, iar exercițiile gimnastice la aceleași ore de 2 ori pe săptămână în localul școalei. 11) Uniforma elevilor din orice școală va fi ca aceea a dorobanților, cu deosebirea că la gulerul bluzei tunicii sau mantalei vor purta câte 2 frunze de postav alb de fiecare parte a gulerului. Facerea și purtarea uniformei din partea elevilor este facultativă. Nu se va permite însă nici o altă uniformă decât cea descrisă mai sus. 12) Elevii în uniformă sunt datori
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
seara iluminații. Nemaifiind armată activă în București, onorurile au fost date de Garda Națională care era înșiruită pe strade. Ajuns la Palat, țarul întreabă ce este această nouă armată? I s-a răspuns că este Garda Națională. Atunci, țarul îmbrăcă mantaua, scoborî în curtea Palatului, trecu în revistă Corpul de gardă și îl salută de trei ori. În București, împăratul a fost primit de Doamnă, fiindcă domnitorul era în Bulgaria.167 La 10 decembrie a murit Nicolae Golescu, fost locotenent domnesc
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]