1,349 matches
-
despre care nici nu este voie de discutat prea mult. Ce este tovarășul Manole ? Un carierist, un altruist, un polițist, un biet om cumsecade ? Mereu cu misiuni și fraze dedicate binelui colectiv, preocupat de binele celorlalți, totdeauna cu aceeași hăinuță maronie, uzată. Cămașa albă, cu o unică cravată îngustă, ștearsă. Mărunt, aparent fragil, dar mușchiulos, rezistent. Un chip îngust, cu ochii vii sub o calotă de păr negru și lucios, pieptănat cu grijă. Umerii slăbuți, și brațele. Degete palide, scrisul ordonat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ce te bagi bă, ce te freacă pe tine grija că mie îmi place să miros a fum de țigară, vreau să mă ung pe corp și pe plămâni cu minunatul fum de țigară, așa vreau eu ca să fiu galben- maroniu, precum tâmplăria albă de PVC din birou, care nu-și pierde culoarea maro, chiar dacă o freci o săptămână cu o tonă de Pronto; uitați-vă numai, cum de atâta fum de țigară părul meu lucește de ce gras e, deci mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
greci. Bunica de la Bârlad încă știa Tatăl nostru și Crezul pe de rost în grecește. O aștept în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șfichiuitoare, plină de vervă și fericire. Sabina o întreabă pe tanti Cucu ce vrea să mănânce: ia taci! Ia taci! Mamăă ce ceas și-a luat ăsta! După știri, mătușă-mea se repede în bucătărie și despachetează cârnații. Privesc hârtia maronie pătată de grăsime și îmi aduc aminte că americanii avuseseră ideea tâmpită ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele în care erau învelite și să facă hârtia asta maron în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
brațe. A început să mă sărute și mi-a tras tricoul peste cap. Onoarea de bărbat m-a îndemnat să i-l dau jos și eu pe-al ei. Am continuat așa până am rămas goi. Îi simțeam mirosul închis, maroniu. Avea o carne ciudată, un fel de cauciuc elastic. Ea și Sabina aparțineau unor specii diferite. Credeam că Siegfried va fi prea derutat ca să poată înfrunta situația, dar în curând l-am simțit tare, la datorie. Adelina făcea mișcări haotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
altele erau îngrozite că puteam fi mai țâțos decât ele. Din reveria pectorală mă smulseră boabele de orez în ploaie razantă peste ochii și urechile mele. Deci intrasem în rând cu lumea: aveam certificat de căsătorie sub formă de carnet maroniu, cu câteva pagini albe la sfârșit, unde puteam trece numele copiilor. Cele două Firide își reveniseră complet, zâmbeau, se pregăteau din nou de coafor. Mama soacră mă avertiză: ginerică, fugi și te bărbierește cât ne facem noi frumoase, ca să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fetele din alte sate nu se Înrudesc niciodată. „Trifu l-o vândut pe Horea!“ (Ei, bine, cam În aceste condiții am aflat eu ce era acel obiect la care se tot Închinau groparii. Era ceva care arăta ca o cârpă maronie, dar... era pielea de pe palma unuia dintre morții dezgropați pentru pomenire. Închipuiți-vă, domnule profesor, putreziseră până și oasele mai subțiri, iar această bucată de piele rămăsese intactă! Aproape că puteau fi citite, la o privire foarte atentă, liniile plantare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sunt Grințescu, da’ io nu sunt bătrân. — Așa-i zice pă buletin, da’ pă polocru lui nu-l știi, se amestecă și cel care se așezase deja, și Popescu, privindu-l abia acum cu atenție, constată că omul purta haine maronii și șapcă cu stemă, deci el era paznicul. Nu. — O fi ăla, cum Îi zice?, Ciutu sau Ciutache, Costele! - completă paznicul. — Sau unu din Mărgineni, cu ăsta am mai avut eu o dandana că-l cheamă exact ca pă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
seamănă pepeni, așa că Începea să-și amintească de copilăria lui și de cele două pogoare pe care tatăl său punea pepeni În fiecare an. Descria sămânța dicotiledonată și planta În toate fazele ei. Descria fructul cu miezul portocaliu și semințele maronii, „cel mai dulce pepene din câți există și are și coaja foarte subțire“ (aici directorul se mira și ochii Subalternului sclipeau o fracțiune de secundă de bucurie), vorbea de recoltatul lor de cu seara și de transportul cu roaba În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lanțuri brune, roșcat-verzui pe spate; fâlfâindu-le, se deconspira arătându-și dorsala albăstruie-roză și burta gălbuie. Au tresărit recunoscând-o fără tăgadă, și-au rămas uimiți de frumusețea ei nefirească. Animalele prezente din folclor: corbi, scorpii, cai, vulpi și pisicile maronii completau tabloul viețuitoarelor mării din năvod, alături de vestiții curcani sălbatici care se strigau prin curtea fără de sfârșit a pescarilor; când aveau nevoie, pescărușii erau momiți în plase cu o mână de mărunțiș: ceatal, hamsii, rizeafcă albă, gingirică, aterină și bacalia
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
A fost doar un gând. Poate că n-ar trebui să ne întristăm când seara abia a început. Mi-am șters și eu degetele. Din ele păreau să iasă cantități imense de sos de prune, mânjind șervetul cu pete mari maronii. — Ai făcut o alegere bună, spuse Fiona, plimbându-și privirea prin restaurant. Avea o atmosferă plăcută, intimă și bonomă în același timp. Ai mai fost aici? Nu, nu. Am citit despre el undeva. Era desigur o minciună, de vreme ce ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de trei zile Ploaia Încetă În timp ce Nick se Întorcea pe drumul care trecea prin livadă. Fructele fuseseră culese și vântul de toamnă sufla printre copacii dezgoliți. Se opri și culese de lângă drum un măr Wagner, strălucind după ploaie În iarba maronie. Puse mărul În buzunarul hainei sale de lână. Cărarea ieșea din livadă În vârful dealului. Acolo era casa, cu veranda goală și fumul ieșind pe horn. În spate erau garajul, cotețul găinilor și copacii noi, care păreau niște boscheți În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aduse corespondența. — Ia uite, Hare, spuse ea. Somnorilă. La ce te mai scoli? Krebs o privi. Îi plăcea de ea. Era sora lui preferată. —Ai adus ziarul? o Întrebă. Ea-i dădu The Kansas City Star și el Îi scoase Învelitoarea maronie și-l deschise la pagina de sport. Îl Îndoi și-l sprijini de cana cu apă, punându-i În față farfuria cu cereale ca să stea drept. Așa putea citi În timp ce mânca. — Harold, Îi spuse maică-sa din ușa bucătăriei, Harold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ntorci? Întoarce-te, Tiny. — O să rămân cu tine. Dacă tot intri-n pușcărie, măcar să intrăm amândoi. Făcură o curbă strânsă pe mal și Peduzzi gesticulă spre râu, cu haina fluturându-i În vânt. Râul era noroios și avea o culoare maronie. În dreapta era un morman de gunoaie. — Zi-mi În italiană ce vrei, spuse tânărul domn. — Un’ mezz’ora. Piu d’un mezz’ora. — Zice că mai mergem cel puțin o jumătate de oră. Du-te Înapoi, Tiny. Oricum ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
privi Înspre dealurile arse unde se așteptase să găsească răsfirate casele orașului și apoi merse pe șina de tren până la podul de peste râu. Râul era la locul lui. Se Încolăcea printre pilonii Înalți ai podului. Nick privi În apa limpede, maronie din cauza fundului cu pietricele, și văzu păstrăvii care stăteau pe loc În curentul de apă, ajutându-se de aripioarele vălurite. În timp ce-i privea Își schimbaseră poziția făcând niște unghiuri rapide, numai ca să rămână imobili În curentul rapid. Nick Îi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
denivelat Îi tot atrăsese atenția În timp ce mergea. Coborî și apoi, În timp ce urca Încet spre creasta dâmbului, făcu stânga Înspre pâlcul de pini. Sub copaci nu creșteau tufișuri. Trunchiurile se ridicau verticale sau se-nclinau unul către celălalt. Erau netede și maronii, fără crengi. Crengile apăreau abia mult deasupra. Unele se-amestecau, făcând o umbră compactă deasupra pământului maroniu. Spațiul era gol În jurul pâlcurilor de copaci. Pământul pe care pășea Nick era maro și moale. Asta trebuie să fi fost din cauza acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stânga Înspre pâlcul de pini. Sub copaci nu creșteau tufișuri. Trunchiurile se ridicau verticale sau se-nclinau unul către celălalt. Erau netede și maronii, fără crengi. Crengile apăreau abia mult deasupra. Unele se-amestecau, făcând o umbră compactă deasupra pământului maroniu. Spațiul era gol În jurul pâlcurilor de copaci. Pământul pe care pășea Nick era maro și moale. Asta trebuie să fi fost din cauza acelor de pin care cădeau, formând un covor și dincolo de lățimea coroanelor. Copacii crescuseră Înalți și crengile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și fermă ca pielea de pe o tobă. Apoi fixă o plasă Împotriva țânțarilor În fața intrării În cort. Se târî Înăuntru pe sub plasă, ducând mai multe lucruri din boccea care trebuiau să stea Înăuntru, la adăpost. Înăuntru, lumina trecea prin pânza maronie. Pânza mirosea frumos. Locul avea deja un aer misterios și casnic. Era fericit când se strecură În cort. Fusese fericit toată ziua. Dar acum era altceva. Acum lucrurile erau aranjate. Trebuia să facă toate astea. Și acum le făcuse. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
untură dintr-o cană și o Întinse Într-o tigaie mică, fierbinte. Când tigaia Începu să fumege turnă Încetișor amestecul de făină. Se Întinse ca lava, untura Împroșcând În jur. Turta Începu să se Întărească pe la margini, apoi se făcu maronie și apoi crocantă. Suprafața bolborosi până deveni poroasă. Nick băgă o așchie curată de pin sub turtă. Scutură puțin tigaia și turta Începu să se desprindă. „N-o să Încerc s-o arunc peste cap“, se gândi. Băgă așchia pe sub toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o pună Înapoi sub scaun, lângă perete. Se aplecă și o băgă sub scaun. Apoi se-ntinse pe masă și adormi. Când se trezi, cineva stătea la masă În fața lui. Era un bărbat solid cu trăsături greoaie și un chip maroniu, ca de indian. Stătea acolo de ceva timp. Îi făcuse semn cu mâna chelnerului să se ducă și stătuse acolo citind ziarul un timp, privindu-l din când În când pe Manuel, care dormea cu capul pe masă. Citea ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prag. — Da, două mari. Femeia le aduse două pahare de bere și două suporturi din pâslă. Le puse pe masă și se uită la amândoi. Fata privea Înspre lanțul de munți. Străluceau albi În soare, În timp ce pământul era uscat și maroniu. — Parcă-s niște elefanți albi, spuse. — N-am văzut niciodată vreunul, spuse bărbatul, bând din bere. — Nici nu m-așteptam să fi văzut. — Ba aș fi putut să văd. Nu dovedești nimic spunând că nici nu te așteptai ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Pe marginea drumului zăceau saci plini cu cărbuni și printre copaci se vedeau colibele cărbunarilor. Era Într-o dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre sate și hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor creșteau perii, cu crengile ca niște candelabre profilate pe albul pereților. Perii fuseseră stropiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era agitată, valurile se spărgeau de țărm și vântul aducea stropii până-n mașină. Albia ca de râu, care era secată și bolovănoasă când intraserăm În Italia, era aici acoperită de un torent cafeniu, gata să se reverse peste maluri. Torentul maroniu decolora marea și când valurile, spărgându-se de mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
coasta asta. Eram În primele ore ale după-amiezii și soarele era ascuns de nori. Dedesubtul nostru, marea albastră era brăzdată de spuma albă a valurilor care alergau spre Savona. Undeva În spate, În larg, apele albastre se uneau cu cele maronii. Departe În față un vas se Îndrepta spre coastă. — Se mai vede Genova? mă-ntrebă Guy. — A, da. După colina aia cred că n-o să se mai vadă. — Ba o s-o mai vedem un timp. Se vede Încă până la capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se adunaseră să vadă casa arzând. După aceea se Întunecă de tot și intrarăm În Avignon. Oamenii se tot urcau și coborau. Francezii care se Întorceau la Paris Își cumpărau cotidianele franțuzești. Pe peron erau niște soldați negri. Purtau uniforme maronii, erau Înalți, și fețele le luceau În lumina felinarelor. Erau foarte negri la față și prea Înalți ca să te poți uita-n ochii lor. Trenul plecă din Avignon, dar negrii rămaseră pe peron. Cu ei era un sergent alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]