3,679 matches
-
și arhiva Societății Scriitorilor Români sau despre vizita lui Filippo Tommaso Marinetti la Paris) și „Cronica chestiei naționale”. Un rol important îl are revista în publicarea unor poezii necunoscute ale Văcăreștilor, rămase în manuscris, și în reactualizarea unor autori de memoriale de călătorie ca Dinicu Golescu, Ion Codru-Drăgușanu, Gh. Asachi ș.a. Poezia este reprezentată de I.U. Soricu, Victor Eftimiu, Nichifor Crainic, I. Sân-Giorgiu, Eugeniu Revent, Volbură Poiană, Panait Papazissu, N. Pora, A. Popovici-Bănățeanu, proză semnează I. Ionescu-Boteni, M. Lungianu, Ion
CAMINUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286054_a_287383]
-
la Berlin. În 1982 a fost distinsă cu Premiul Herder. În 1990 este aleasă președintă a PEN - Clubului român. Președintă și vicepreședintă a Alianței Civice (1991-1996), a devenit, în 1995, președintă a Fundației Academia Civică, în cadrul căreia a inițiat proiectul Memorialul de la Sighet, dedicat victimelor comunismului. După debutul absolut în revista „Cravata roșie”, în 1954, reînnoit în „Tribuna” din 1959, va avea interdicție de publicare între 1960 și 1963, pentru ca, din 1964, când reintră în publicistică la „Contemporanul”, să fie o
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
B. nu recunoaște altă materie literară în afara neliniștilor eului creator, a trăirii subiective, determinate, în viziunea lui, de fatalitatea sângelui, romanele Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg au un nucleu autobiografic (liric, totodată), fiind părți ale aceluiași tot: jurnalul intim, un „memorial psihologic”. În stil, opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei o semnificație interioară; înseamnă dedublare și stranietate, o invazie de fantoșe în pustiul interior, când puteri malefice, inumane, au nimicit sufletul - e
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
trăsături ce se regăsesc la eroinele lui Duiliu Zamfirescu, acesta fiind anunțat și de pitorescul scenelor mondene. În jurnalele de călătorie, B. se arată un mai bun povestitor și creator de tipuri decât în romane. Dar ținta principală a acestor memoriale era de a informa cât mai complet asupra locurilor vizitate. Autorul, în căutarea exactității, se documentează, face apel la lucrări istorice, cât și la datini și tradiții. Povestirile intercalate în relatare sunt scrise cu nerv. Orientul nu mai este cel
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
narațiunea impresionează prin calm, seninătate, împăcare cu viața și, nu în ultimul rând, prin umor și (auto)ironie. Precum la înaintași, concepția etică se relevă și în recursul nepremeditat la proverbul, zicală ori perifraza populară. Portretistul completează pe narator, astfel încât memorialul oglindește o lume diversă, cu scăderile și, mai rar, cu însușirile ei. Vârtejul „lazaretului” sugerează, prin sine însuși, un generos mesaj umanist. A doua carte, Vin apele!, are o compoziție mai eterogena, reunind amintiri din copilărie, unele structurate că autentice
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
în fața instanței, acuzat de colaborare cu vechiul regim. Îndepărtat din învățământ, B. va lucra, după „reabilitare”, ca muzeograf, contribuind la întemeierea Muzeului de istorie clinică medicală și a Muzeului de istorie al Moldovei. A fost și custode onorific al Casei memoriale „M. Kogălniceanu” din Iași. Publică, într-un număr relativ mare de periodice, amintiri, portrete literare, articole de istorie. Debutul literar și-l face în 1939, cu nuvela Ctitorii de grai bătrân. De la Herța, în „Viața românească”. Un an mai târziu
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
sentimentul de inutilitate care Începuse să o hărțuiască pe mama mea. Acum, când Capitolul Unsprezece plecase din casă și eu crescusem, Tessie se trezi cu prea mult timp la dispoziție. Începu să-și umple zilele cu ore la Centrul Comunitar „Memorialul Războiului“. Învăță să confecționeze tot felul de obiecte. Împletea suporturi pentru flori. Casa Începu să ni se umple de proiectele ei meșteșugărești: coșulețe pictate și draperii cu mărgele, prespapieuri cu tot felul de obiecte suspendate În ele, flori uscate, grăunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
americană, figură de seamă a artei americane din secolul XX. Kiva - construcție folosită de bărbați pentru ceremonii, ca loc de Întîlnire și de lucru la indienii Pueblo. Încăperea este rotundă și situată cel puțin parțial sub pămînt. Mount Rushmore National Memorial - sculpturi imense, Înfățișînd capetele președinților americani G. Washington, T. Jefferson, A. Lincoln și T. Roosevelt, realizate În granitul de pe partea de nord-est a Muntelui Rushmore, În South Dakota. Margaret Keane (1927) - pictoriță americană ale cărei tablouri Înfățișează copii cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din noi nu avea probleme mari, așa că nu era urgență. Ceilalți erau toți bărbați salariați. Parcă am vorbit ceva în taxi, dar, sincer să fiu, nu-mi mai amintesc. Nu înțeleg de ce nu mai țin minte. Am mers la Spitalul Memorial Mitsui din Akihabara. Habar nu am de ce ne-am hotărât să mergem la spitalul acela. Probabil că ne-a îndrumat cineva într-acolo. Am ajuns la 10.00. După aceea am dat un telefon la firmă, iar colegii mei deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spital să meargă. A văzut un polițist și l-a întrebat unde ar fi mai bine să ne ducă. Polițistul a întrebat prin stație și i-a răspuns: «Duceți-i la Spitalul Sfântul Luca!» Dacă stau să mă gândesc, Spitalul Memorial Mitsui era mai aproape. De acolo ne întorceam doar puțin, dar, dacă polițistul a spus Sfântul Luca, am mers acolo. Acum taximetristul cunoștea destinația, însă nu știa și cine plătea. Taximetristul era pierdut. Cei din spate erau foarte rău, vomitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
concept destul de abstract ca să poată fi măsurabil, cuantificabil, după cum le place unora să spună, și deci comparabil ca orice mărime scalabilă. Am descoperit de exemplu că nu mai simt nici un fel de milă pentru cei care sunt evocați în Memorialul durerii. Un Maniu, Mihalache, Nicolaie Carandino, Nicolaie Penescu și alții de aceeași teapă nu-mi mai stârnesc în ziua de azi decât un sentiment de a trage și eu cu pușca. În ei, bineînțeles. Și mă gândesc eu acum, în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aruncat, ca apoi să comunice că Sobaru e un tip cu probleme personale, care din lipsă de altă distracție, s- a trezit că vrea să se arunce de la un balcon, acolo? Lucia Hossu Longin, știți, aia care a făcut acel Memorial al durerii a avut de data aceasta un mesaj de bun simț cu privire la gestul acesta. Jurnalista a remarcat una dintre reacțiile, pe care a catalogat-o drept „criminală”, de după incidentul din plenul Parlamentului, cea a Elenei Udrea. Iată
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cel mai tare m-a frapat reacția doamnei Udrea care ne-a rugat să nu politizăm momentul”. Dar sediul politicii este Parlamentul. Ce face doamna Udrea acolo, modă sau politică? În perioada aceea când era foarte greu să filmezi la memorial, pentru că se filma în pușcării, în mizerii, oamenii ne refuzau și mă duceam la șeful lor și îmi spuneau: un singur om vrea să lucreze cu dumneavoastră, Adrian Sobaru”. Sobaru, omul care a lucrat la serialul Memorialul durerii, a avut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să filmezi la memorial, pentru că se filma în pușcării, în mizerii, oamenii ne refuzau și mă duceam la șeful lor și îmi spuneau: un singur om vrea să lucreze cu dumneavoastră, Adrian Sobaru”. Sobaru, omul care a lucrat la serialul Memorialul durerii, a avut un mesaj politic clar, premeditat, pus în practică într-un loc și un moment plin de o semnificație politică maximă. A făcut un gest politic major! Cum să nu politizăm acest gest, doamnă vacă din rasa Blonda
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dispară. Urma să nu mai avem nevoie de nume personale de felul celor vechi În viitorul sideral, nefiind nimic fixat. Aveam să fim desemnați de alte substantive. Zile și nopți urmau să-și aibă locul la muzee. Pământul un parc memorial, un cimitir În carusel. Mările pisându-ne oasele ca pe cuarț, făcând nisip, măcinându-ne nouă pacea eră de eră. Ei, asta ar fi bine - un bine melancolic. A. Înainte să dea drumul la draperie, când Margotte dispăruse, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lumina lunii În camere. O casă a scopurilor prost alese, cum i se păruse dintotdeauna lui Sammler, unde nimic nu funcționa cu excepția instalațiilor mecanice. Dar Gruner avusese Întotdeauna grijă de ea cu conștiinciozitate, mai ales de la moartea soției, În spirit memorial. La fel cum făcea și Margotte pentru Ussher Arkin. Pietrișul de pe alee era proaspăt. Imediat ce se sfârșea iarna, Gruner dădea comandă să fie schimbat. Luna clătea perdelele și se Întindea spumoasă ca apa oxigenată pe creștetul covoarelor albe, grele. — Wallace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cunosc nici o scriitoare, măcar mediocră, operând surprinzător în memoriile din copilărie. Poate vederile mele sunt anapoda, poate cultura mea e prea mică. Incursiuni în adolescență sau tinerețe, da - numai că nu se cunoaște ponderea de sinceritate ce o cuprind asemenea memoriale ale femeilor, știută fiind abilitatea inventivă a acestora și multele învelișuri - nu se știe câte - ce le acoperă ființa. Când, printr-un salt de ani, trecu să-mi povestească despre elevele ei, glasul căpătă o vioiciune neobișnuită; dovedind o adeziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zile știu, că domnul Pavel părăsi această lume, era acum în sufragerie, întins, drept, cu mâinile pe piept, în costumul lui elegant cu care se îmbrăcase în ziua în care-și sărbătorise ieșirea la pensie, - 1946. Am scris în acest memorial, dacă e în adevăr un memorial, că „Atunci când va pleca în lumea cealaltă, nu va mai avea puterea să privească această lume, a trăit mereu în alt timp, cu deosebire în cel dinaintea primului război, lumini și pocnete de artificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
această lume, era acum în sufragerie, întins, drept, cu mâinile pe piept, în costumul lui elegant cu care se îmbrăcase în ziua în care-și sărbătorise ieșirea la pensie, - 1946. Am scris în acest memorial, dacă e în adevăr un memorial, că „Atunci când va pleca în lumea cealaltă, nu va mai avea puterea să privească această lume, a trăit mereu în alt timp, cu deosebire în cel dinaintea primului război, lumini și pocnete de artificii, și va pleca zâmbind, va zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne auzeam numai noi. Am înconjurat Albert Hall și în fața noastră se întindeau aleile largi și goale din Kensington Gore, străzi principale acum părăsite, auzindu-se doar sunetul slab al mașinilor din depărtare, înspre Knightsbridge. Dincolo de drum, era dărăpănătura Albert Memorial, învăluită în pânză pentru reparații precum o instalație Christo nereușită, și, dincolo de ea, era parcul, îndepărtându-se de noi în noapte. El și-a așezat una dintre sticle sub braț și m-a luat de mână. Am trecut peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mi-a arătat pe unde se poate sări gardul mic spre Grădinile Kensington. Mi-am scos pantofii și am mers desculță prin iarbă, simțindu-mă mai mult ca niciodată ca un personaj dintr-un film. În tăcere, am ocolit Albert Memorial și am pornit prin parc. Luna palidă răspândea puțină lumină, la fel și luminile de pe stradă, risipite de-a lungul aleilor principale, albe și ireal de frumoase. În față, Serpentina licărea, o panglică argintie cu poduri delicate arcuindu-se deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Îl păstrau la Îndemână pentru vizitele lui și Îi zâmbi lui Simon. „Exact ca un cuplu căsătorit obișnuit, ne certăm și ne Împăcăm și nu mi-e teamă să-i spun că nici măcar el nu poate purta pantaloni albi Înainte de Memorial Day1. Totul e la fel. „Păi, da, a fost o discuție revelatoare, nu-i așa?“ Tata Își curățase gâtul. „Ceea ce e important să ții minte, Bette, este că trebuie să-i tratezi pe toți la fel, indiferent de cât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să-i pun la dispoziție, dacă s-ar fi hotărât, numele câtorva prieteni care ar fi putut să-l primească. Peste câteva săptămâni, Baskerville veni la Annapolis ca să mă anunțe, cu glas vioi, că obținuse un post de institutor la Memorial Boys’ School din Tabriz, condusă de Misiunea Presbiteriană americană; trebuia să le predea tinerilor persani engleza și științele. Pleca imediat, cerea sfaturi și scrisori de recomandare. M-am grăbit să-l felicit, promițându-i, fără să mă gândesc prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a stins din viață înconjurată de cocorii ei de hârtie. „Uriașa pasăre de fier care adusese ciuperca de foc învinsese aripile delicate de hârtie”. Povestea ei a impresionat întreaga lume. În Hiroshima s-a construit în cinstea ei, în parcul memorial închinat victimelor din august 1945 „Turnul celor 1000 de cocori”. Cei care vin aici, nu uită de Sadako Sasaki și lasă ca semn de veșnică amintire cocori de hârtie. — Impresionant! — Și pe mine m-a impresionat că de aceea țin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
imediat: RAPORT SUPRAVEGHERE LA MATRICE. Numaidecât, coloanele de informații categoriale se aliniară pentru inspecție. Dallas examină lista lungă, localiză secțiunea pe care o căuta și integră următoarea cerere: COMANDĂ ALERTA PRIORITARĂ. FUNCȚIUNE SUPRAVEGHERE GATA PENTRU AN'CHETĂ, răspunse Mama. Băncile memoriale ale ordinatorului nu erau echipate pentru a se pierde în redundanțe. Nici Mama nu făcea excepție de la regulă. Această atitudine îi convenea de minune lui Dallas, care nu avea deloc chef de palavre. Înscrise scurt: CARE ESTE PROBLEMA, MAMA? și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]