1,354 matches
-
suedezi ("Royal-Suédois"), italieni ("Royal-Italien") și valoni ("Horion-Liegeois"). În 1773, armata franceză avea aproximativ 20.000 de infanteriști recrutați din străinătate. Numărul acestora a crescut la 48.000 de mercenari în timpul Războiului de Șapte Ani. După terminarea acestui conflict, numărul acestor mercenari a scăzut continuu. În Italia, în timpul războaielor interfamiliale precum conflictul pentru controlul orașului Castro dintre clanurile Barberini și Pamphili pe de-o parte și Farnese pe de alta, mercenarii au fost folosiți pe scară largă pentru suplimentarea efectivelor forțelor armate
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
în timpul Războiului de Șapte Ani. După terminarea acestui conflict, numărul acestor mercenari a scăzut continuu. În Italia, în timpul războaielor interfamiliale precum conflictul pentru controlul orașului Castro dintre clanurile Barberini și Pamphili pe de-o parte și Farnese pe de alta, mercenarii au fost folosiți pe scară largă pentru suplimentarea efectivelor forțelor armate de care dispuneau familiile în conflict. Alături de armatele unei sau alteia dintre familiile în conflict au luptat armatele private ale nobililor italieni. În timpul Revoluția americană|Revoluției Americane]], regele George
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
efectivelor forțelor armate de care dispuneau familiile în conflict. Alături de armatele unei sau alteia dintre familiile în conflict au luptat armatele private ale nobililor italieni. În timpul Revoluția americană|Revoluției Americane]], regele George al III-lea al Regatului Unit a angajat mercenari germani pentru întărirea armatei regale din America. Majoritatea mercenarilor germani proveneau din principaltul Hesse-Kassel. Din acest motiv, revoluționarii americani i-au numit pe mercenarii germani „hessieni”, indiferent de statul german din care erau recrutați. Armata spaniolă a folosit de asemenea
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Alături de armatele unei sau alteia dintre familiile în conflict au luptat armatele private ale nobililor italieni. În timpul Revoluția americană|Revoluției Americane]], regele George al III-lea al Regatului Unit a angajat mercenari germani pentru întărirea armatei regale din America. Majoritatea mercenarilor germani proveneau din principaltul Hesse-Kassel. Din acest motiv, revoluționarii americani i-au numit pe mercenarii germani „hessieni”, indiferent de statul german din care erau recrutați. Armata spaniolă a folosit de asemenea regimente permanente de mercenari. În rândurile armatei spaniole au
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
italieni. În timpul Revoluția americană|Revoluției Americane]], regele George al III-lea al Regatului Unit a angajat mercenari germani pentru întărirea armatei regale din America. Majoritatea mercenarilor germani proveneau din principaltul Hesse-Kassel. Din acest motiv, revoluționarii americani i-au numit pe mercenarii germani „hessieni”, indiferent de statul german din care erau recrutați. Armata spaniolă a folosit de asemenea regimente permanente de mercenari. În rândurile armatei spaniole au existat trei regimente irlandeze („gâște sălbatice”), unul italian (Neapole) și cinci suedeze (Wimpssen, Reding, Betschart
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
armatei regale din America. Majoritatea mercenarilor germani proveneau din principaltul Hesse-Kassel. Din acest motiv, revoluționarii americani i-au numit pe mercenarii germani „hessieni”, indiferent de statul german din care erau recrutați. Armata spaniolă a folosit de asemenea regimente permanente de mercenari. În rândurile armatei spaniole au existat trei regimente irlandeze („gâște sălbatice”), unul italian (Neapole) și cinci suedeze (Wimpssen, Reding, Betschart, Traxer și Preux). De asemenea unul dintre regimentele Gărzii Regale a fost format din valoni. Ultimul regiment de mercenari din
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
de mercenari. În rândurile armatei spaniole au existat trei regimente irlandeze („gâște sălbatice”), unul italian (Neapole) și cinci suedeze (Wimpssen, Reding, Betschart, Traxer și Preux). De asemenea unul dintre regimentele Gărzii Regale a fost format din valoni. Ultimul regiment de mercenari din armata spaniolă a fost demobilizat în 1815 ca urmare a dificultăților de recrutare apărute după izbucnirea Războaielor napoleoniene. Un eveniment notabil al conflictelor din această ultimă perioadă a apărut în timpul bătăliei de la Bailén, când „elvețienii roșii” (numiți astfel după
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
un statut militar oficial din partea reginei Victoria în 1845 și este în zilele noastre ultima armată privată din Europa cu statut legal. În timpul războaielor din Abhazia și Osetia de Sud, părțile implicate în conflict s-au acuzat reciproc de folosirea mercenarilor: a celor originari din Ucraina de către Georgia și a respectiv a celor originari din Rusia de partea Abhaziei și Osetiei de Sud. Rusia a pretins că mercenari din SUA, Cehia, Țările Baltice și Turcia au participat la conflict. În timpul Revoltei
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Osetia de Sud, părțile implicate în conflict s-au acuzat reciproc de folosirea mercenarilor: a celor originari din Ucraina de către Georgia și a respectiv a celor originari din Rusia de partea Abhaziei și Osetiei de Sud. Rusia a pretins că mercenari din SUA, Cehia, Țările Baltice și Turcia au participat la conflict. În timpul Revoltei din Siria, forțele antiguvernamentale au pretins că Bashar al-Assad a permis recrutarea unor mercenari din Iran, milițiile libaneze Hezbollah sau irakiene Jaish al-Mahdi .
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
din Rusia de partea Abhaziei și Osetiei de Sud. Rusia a pretins că mercenari din SUA, Cehia, Țările Baltice și Turcia au participat la conflict. În timpul Revoltei din Siria, forțele antiguvernamentale au pretins că Bashar al-Assad a permis recrutarea unor mercenari din Iran, milițiile libaneze Hezbollah sau irakiene Jaish al-Mahdi .
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
mercenari lisowczycy ca towarzysz. La 18 ani, când devenise deja ofițer, a luat parte la Bătălia de la Hotin din 1621, care a pus capăt unui război de doi ani cu Imperiul Otoman. Anii de la începutul carierei sale militare, petrecute alături de mercenarii „lisowczycy”, l-au influențat în mod hotărâtor, tacticile adoptate în anii următori fiind caracterizate de lipsa de scrupule în vederea obținerii victoriei. În 1623, Stefan a intrat în slujba trupelor regulate în 1623, când fratele său Pawel a fost numit rotmistrz
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
a reîntors în Polonia, înrolându-se sub comanda noului rege polonez Vladislav al IV-lea Vasa împotriva Cnezatul Moscovei în Războiul Smolenskului care a durat până în 1634. În acest război, Czarniecki a învățat o serie de tactici occidentale, folosite de mercenari. În decembrie 1633, Czarniecki a condus cu mare succes o unitate mobilă cu care a atacat spatele liniilor rușilor, jefuind, distrugând satele, liniile de aprovizionare și, în cele din urmă, încendiînd orașul Kozelsk. Pentru faptele sale de arme din timpul
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
sunt făcuți sclavi de către yunkai care îi duc împreună cu ei la Meereen, reședința lui Daenerys. Pântecăraia cafre decimează rândurile yunkailor fără a ține seama de clasa socială le permite celor doi să evadeze și să se alăture unei bande de mercenari, Fiii Secunzi. În Braavos, fata cunoscută cândva sub numele de Arya Stark își continuă antrenamentul în cadrul ghildei asasinilor. După ce petrece o perioadă de orbire care o ajută să-și ascută celelalte simțuri, ea învață să-și „schimbe fața” - caracteristica ghildei
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
care îl anunță că a dat de urma Sansei Stark. Între timp, convins de Tyrion să-și ia soarte în propriile mâini în loc să caute compania lui Daenerys, Aegon Targaryen decide să debarce în Westeros împreună cu Jon Connington și armata de mercenari din Compania de Aur. Campania lor este încununată de succes: patru castele sunt cucerite, deschizând drumul spre Capătul Furtunii. Epilogul prezintă Debarcaderul Regelui acoperit de ninsoare și Casele Lannister și Tyrell blocate în discuții în care niciuna nu vrea să
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
a fost o familie normandă de mercenari, una dintre primele care s-a aflat la conducerea Italiei de sud, inițial chemați de către longobarzii din regiune, în slujba cărora au luptat. Ea a devenit cea mai proeminentă familia normandă, după dinastia Hauteville. Familia Drengot își are originea în
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
regiunea, menținând "status quo ante" dintre greci și longobarzi și donând unui nepot al lui Melus unele pământuri în comitatul de Comino, în valea râului Garigliano. Acest nepot de frate al lui Melus a adus cu sine pe mulți dintre mercenarii normanzi, inclusiv pe cei din familia Drengot, cu excepția lui Rudolf, care a revenit alături de unii însoțitori în Normandia. În continuare, membrii familiei Drengot nu a înregistrat fapte notabile, în condițiile în care Gilbert murise la Cannae, iar Rudolf revenise în
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
Capua și rude cu Guaimar, care fuseseră stimulați în acest sens de către partizanii bizantini din Amalfi. Tânărul Gisulf a fost luat atunci captiv de către asasini, însă în curând unchiul său, Guy de Sorrento, duce de Sorrento, strânsese o armată de mercenari normanzi și a trecut la asedierea Salerno. Guy i-a luat captivi pe membrii familiei asasinilor tatălui său și a negociat eliberarea lui Gisulf. În curând, orașul a capitulat, iar Guy și normanzii au prestat omagiu lui Gisulf, care le-
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
Vitold la bătălia de la Grunwald. Heinrich von Plauen a condus cu succes operațiunile de defensivă în timpul Asediului Marienburgului (1410). În 1456, în timpul Razboiului de 13 ani, ordinul, care s-a opus să mărească taxele pentru a plăti rascumpăririle pentru proprii mercenari capturați de către Regatul Poloniei, nu a mai putut să se descurce financiar. În acest timp, generalul polon Stibor de Poniec of Ostoja, a strâns fonduri din Danzig pentru o nouă campanie împotriva ordinului. Aflând despre faptul că ordinul nu-și
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
de către Regatul Poloniei, nu a mai putut să se descurce financiar. În acest timp, generalul polon Stibor de Poniec of Ostoja, a strâns fonduri din Danzig pentru o nouă campanie împotriva ordinului. Aflând despre faptul că ordinul nu-și plătea mercenarii din Boemia, Stibor i-a convins pe aceștia să plece. El i-a despăgubit cu o o parte din banii colectați din Danzig. Odată cu plecarea mercenarilor, regele Cazimir al IV-lea Iagello a intrat triumfal în castel în 1457 și
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
pentru o nouă campanie împotriva ordinului. Aflând despre faptul că ordinul nu-și plătea mercenarii din Boemia, Stibor i-a convins pe aceștia să plece. El i-a despăgubit cu o o parte din banii colectați din Danzig. Odată cu plecarea mercenarilor, regele Cazimir al IV-lea Iagello a intrat triumfal în castel în 1457 și, în luna mai, a acordat Danzig-ului anumite privilegii pentru ajutorul acordat și implicarea acestuia în cadrul Războiului de 13 ani (1454-1466), la fel și pentru fondurile colectate
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
Cazimir al IV-lea Iagello a intrat triumfal în castel în 1457 și, în luna mai, a acordat Danzig-ului anumite privilegii pentru ajutorul acordat și implicarea acestuia în cadrul Războiului de 13 ani (1454-1466), la fel și pentru fondurile colectate pentru mercenarii care au plecat. Primarul orașului din jurul castelului, Barholomäus Blume, a rezistat forțelor polone pentru încă 3 ani, dar până la urmă a fost capturat și spânzurat în 1460. Un monument dedicat lui Blume a fost inaugurat în 1864. În 1466, atât
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
care vin târâș din ascunzători, ganguri subterane și de peste ziduri. Titus ordonă represalii împotriva acelor creaturi fantomatice pe jumătate flămânzite și împotriva transfugilor. Cine este prins afară - transfug, vagabond, căutător de hrană - va fi crucificat. Cinci sute de oameni bat mercenarii în cuie zi de zi pe bârne, în imediata apropiere a cetății. Treptat, în jurul versanților colinei crește o întreagă pădure de cruci, până când lipsa lemnului face să se oprească înfricoșătoarea activitate. Copac după copac a căzut pradă crucilor, rampelor de
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
1312, Carol a asediat castelul Sáros (din Slovacia de astăzi - Castelul Šariš) controlat de familia Aba. După ce Abii au primit ajutor de la Máté Csák (în acord cu Cronica pictată de la Viena, Máté a trimis o forță compusă din 1.700 mercenari lăncieri), Carol Robert de Anjou a fost forțat să se retragă în comitatul loial Szepes (Spiš), unde locuitorii saxoni i s-au alăturat. Familia Aba a profitat de retragerea sa și au decis să atace orașul Kassa (astăzi, Košice) cu
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
din secolul al VIII-lea scrisă de Venerable Bede despre creștinismul din Regatul Angliei. Un număr mic de anglo-saxoni locuiau în Britannia, chiar și înaintea plecării romanilor. După ce aceștia au plecat, britanii rămași se pare că au angajat mai mulți mercenari anglo-saxoni ca răspuns la amenințarea pe care o reprezentau picții din nordul Scoției, în prima jumătate a secolului V. Cunoscuți sub numele de saxoni sau anglo-saxoni, aceștia erau de fapt anglii (din Schleswig-Holstein în sudul Danemarcei/nordul Germaniei), saxonii (din
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
000 de soldați sub comanda lui Stefan Potocki adânc în teritoriul cazacilor, fără să aștepte ajutorul pe care ar fi urmat să trimită prințul Jeremi Wiśniowiecki. Forțele lui Stefan erau compuse din două companii de dragoni, o unitate de infanterie (mercenari străini) și 11 companii de cavalerie (aproximativ 1.150 soldați) dintre care una de husari de elită. Restul militarilor erau cazaci înregistrați. Dacă grosul forțelor lui Stefan urmau să se deplaseze pe jos, un alt grup a fost trimis cu
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]