3,309 matches
-
că atacul acoperit de pe flancuri a fost anihilat. Nu mai are decât o șansă. Ofensiva generală de-a lungul versantului. Au peste cinci mii de oameni. Noi avem o mie. - O mie cinci sute... spuse Angelo. Suntem aliați ai Cuceritorilor. Mesagerul așteptă ultimele ordine, Înainte de a porni spre luptătorii Bordjighin. - Mesagerule... reluă Angelo. Iată răspunsul meu pentru marele luptător Amir Baian. Încredințez flancul drept războinicilor săi. Aștept de la ei să devieze atacul spre centru și să provoace pierderi cât mai grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
are decât o șansă. Ofensiva generală de-a lungul versantului. Au peste cinci mii de oameni. Noi avem o mie. - O mie cinci sute... spuse Angelo. Suntem aliați ai Cuceritorilor. Mesagerul așteptă ultimele ordine, Înainte de a porni spre luptătorii Bordjighin. - Mesagerule... reluă Angelo. Iată răspunsul meu pentru marele luptător Amir Baian. Încredințez flancul drept războinicilor săi. Aștept de la ei să devieze atacul spre centru și să provoace pierderi cât mai grele dușmanului. Vreau să am ienicerii În bătaia artileriei, cu flancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să treacă. Armata lui Vlad avea să Însoțească rănitul mai departe, prin câmpia ungară și prin ținuturile transilvane, până la trecătorile munților Carpați. Iar de acolo, Apărătorii lui Ștefan aveau să-și preia comandantul, pentru a-l duce la Cetatea Sucevei. - Mesager al Cuceritorilor! se auzi vocea unui mongol din ariergarda lui Amir. Alexandru Întoarse privirile și desluși, În albul strălucitor al zăpezii, silueta Îndepărtată a unui călăreț care Își biciuia calul Într-un galop sălbatic. În aceeași clipă, de pe malul ungar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ungar al Dunării se auzi un sunet scurt de corn. Sosise un mesaj urgent prin rețeaua de informații a Apărătorilor. Alexandru privi spre Amir și văzu cuta de neliniște de pe fruntea mongolului. Călărețul se apropia cu repeziciune. Peste Dunăre, un mesager al Apărătorilor traversa Dunărea Înapoi. Solul Cuceritorilor ajunse primul, sări din șa și Îngenunche În fața lui Amir. - Am vești, stăpâne! - Spune! zise, scurt, Amir. Te-a trimis Marele Maestru? - Nu, stăpâne. M-au trimis războinicii aflați sub comanda lui Midhat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a trimis cu vești pentru tine. Răscoală la Istanbul. O parte din Cuceritori au Înconjurat Palatul Ak Sarai și au cerut ca Marele Maestru să iasă În fața lor pentru tratative. Acum cinci minute a sosit ultimul mesaj pe calea săgeții. Mesagerul l-a văzut pe fratele tău ieșind din palat și Înconjurat de peste cinci sute de Cuceritori Înarmați până În dinți. Fratele tău era neînarmat. - Amir... spuse Alexandru, alb la față. - Trebuie să plec, Alexandru, spuse mongolul. Ai grijă de tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înconjurat de peste cinci sute de Cuceritori Înarmați până În dinți. Fratele tău era neînarmat. - Amir... spuse Alexandru, alb la față. - Trebuie să plec, Alexandru, spuse mongolul. Ai grijă de tatăl tău. - Ai grijă de fratele meu. - Ne vom revedea. Până atunci, mesagerii noștri vor ține legătura. Mă bucur că te-am cunoscut. Ești așa cum spunea Anda. Un om deosebit, sincer și puțin cam visator. Pe curând! Amir Întoarse calul și făcu semn de plecare războinicilor săi. Apoi Își aminti ceva și Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
străduța ce duce la țărm și, cu simțurile dezvoltate În tabăra Ninja de pe muntele Iga, auzi vâjâitul unei săgeți care pornea spre cartierul grecesc. Iscoadele Apărătorilor transmiteau deja mesajul rebeliunii Cuceritorilor. Știa că, cu cinci zile Înainte, Midhat trimisese un mesager spre mongolii lui Amir Baian. Dar acestea erau doar informații periferice. În secundele În care pășea liniștit spre interiorul cercului războinicilor, tânărul Începuse deja lupta. El aplica tehnicile Yomi, arta citirii gândurilor, care Îi dezvălui, Într-o străfulgerare, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să ne Împovăreze cu asemenea vești... Amândoi tresăriră auzind tropote de cai apropiindu-se În goană. Pe culmea dealului apărură patru Apărători care coborâră la galop. Cei patru opriră În dreptul casei, dar Ionuț arătă cu mâna spre malul apei, iar mesagerii Își continuară drumul până ajunseră În dreptul căpitanului. - Să trăiești, căpitane! strigă unul din ei, iar Oană Îl recunoscu pe arcașul Simion. - Să trăiești și tu, Simioane! Ascult! - Poruncă de la măria sa să părăsești degrabă casa de la Albești și să vii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de oameni. Și aceia răzeși, căci nu putem opri năvala tătarilor fără cavalerie. Ai dreptate, căpitane Oană. Nu există altă soluție decât retragerea aici și atac simultan dincolo. Să vină aici toți comandanții de oaste! Voievodul transmise ordinele direct, păstrând mesagerii pentru mai târziu. Armata Începu retragerea sub aripa codrilor. Cincisprezece mii de oameni porneau spre Răsărit cu poruncă de a galopa zi și noapte până la primul contact cu tătarii. Un detașament de cincizeci de Apărători, sub comanda căpitanului Bogdan Gâlcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Nu era o câmpie, era halucinația unei câmpii. Era visul rău al unei câmpii care se pierdea spre Răsărit, dincolo de Nistru, În stepele unde tătarii Crimeii mureau striviți de furia nebună a unui comandant de oști numit Amir Baian. Un mesager umil și zdrențuit sosise, În acea dimineață, În fața căpitanului Oană. Căpitanul Îl privise și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel, ca să poată trece prin infernul Țării de Jos fără a trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și zdrențuit sosise, În acea dimineață, În fața căpitanului Oană. Căpitanul Îl privise și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel, ca să poată trece prin infernul Țării de Jos fără a trezi bănuieli. Mesagerul Îi părea cunoscut. Avea trăsături mongole, era scund, nu avea vârstă (mongolii arătau la fel Între douăzeci și șaizeci de ani, Își spusese căpitanul), dar privirile lui trădau inteligența și deținerea de secrete. Un om care deține informații secrete are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care deține informații secrete are cu totul altă privire decât un om care Își duce viața liniștit. O privire iute, neliniștită, de om important, hăituit, grăbit să-și Îndeplinească misiunea, bucuros că și-o poate Îndeplini fiind, Încă, În viață. Mesagerul ajunsese În fața lui Oană, iar aceasta era deja o victorie. Dură doar câteva clipe până când căpitanul Își aminti despre cine era vorba. Aceeași privire, aceeași statură, aceeași răbdare. Mesagerul lui Amir Baian, În munții Balcani, Înaintea bătăliei lui Angelo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
misiunea, bucuros că și-o poate Îndeplini fiind, Încă, În viață. Mesagerul ajunsese În fața lui Oană, iar aceasta era deja o victorie. Dură doar câteva clipe până când căpitanul Își aminti despre cine era vorba. Aceeași privire, aceeași statură, aceeași răbdare. Mesagerul lui Amir Baian, În munții Balcani, Înaintea bătăliei lui Angelo cu Ali Mihaloglu. „Tu ești Amir Baian? Îl Întrebase, atunci, Alexandru. Nu, răspunsese mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
câteva clipe până când căpitanul Își aminti despre cine era vorba. Aceeași privire, aceeași statură, aceeași răbdare. Mesagerul lui Amir Baian, În munții Balcani, Înaintea bătăliei lui Angelo cu Ali Mihaloglu. „Tu ești Amir Baian? Îl Întrebase, atunci, Alexandru. Nu, răspunsese mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi am vorbit, a eliminat aripa stângă a ienicerilor. Arcașii lui sunt cei mai buni din lume. Acum, poate, Amir se strecoară printre brazii Încărcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aripa stângă a ienicerilor. Arcașii lui sunt cei mai buni din lume. Acum, poate, Amir se strecoară printre brazii Încărcați de zăpadă, și, Împreună cu oamenii lui, Îi ucide, fără zgomot, pe ienicerii trimiși de Mihaloglu pe aripa dreaptă.” - Te ascult, mesagerule, spuse Oană. Ai făcut drum lung. De la Istanbul până dincolo de Volga și de acolo până la poalele munților Caucaz și de acolo până la vadul Nistrului. Și de la vadul Nistrului până aici. Ce vești Îmi aduci? Mongolul clipi din ochi, bucuros că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
meu Îți dorește vindecarea brațului drept, revenirea vederii și liniștea sufletului. Era un mesaj În mesaj. Nimeni nu putea ști exact ce suferințe are căpitanul Oană, decât un om care văzuse starea lui și știa că Încă nu se vindecase. Mesagerul spusese, cu aceste cuvinte, că el Îl reprezintă, cu adevărat, pe Amir Baian. - Și eu Îi doresc stăpânului tău aceeași liniște a sufletului, răspunse Oană. Deși, după câte Îmi spun cei cu vederea ageră, dincolo de Nistru a fost un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ale lui august, când luna plină se va fi sfârșit și semiluna va răsări pe cerul nopții. - Semiluna? Emblema Imperiului Otoman? - Semiluna. Semnul că forțele Imperiului vor fi stăvilite. Semnul că Imperiul va coborî valea neagră a Înfrângerii. - Vorbești ciudat, mesagerule. Spuneai ceva despre Valea Albă. - Vorbesc firesc, fiindcă știu ceea ce mi-a Îngăduit stăpânul meu să știu. La Valea Albă va fi moarte, suferință și neant. Iar apoi va fi doar singurătate. - Și apoi... ? - Și apoi ceea ce trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Albă va fi moarte, suferință și neant. Iar apoi va fi doar singurătate. - Și apoi... ? - Și apoi ceea ce trebuie să se Împlinească se va Împlini. Dar, Înainte de asta, va apărea un om sfânt. El Îi va arăta voievodului tău calea. Mesagerul făcuse trei pași Înapoi și se Înclinase, semn că terminase de transmis mesajul și aștepta Îngăduința de a pleca. Oană Înclină și el capul, ceea ce Însemna aprobare și mulțumire. Apoi rămase tăcut, Încercând să pătrundă sensul cuvintelor transmise de Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
limpede că marele luptător avea să sosească În Moldova, Într-un moment crucial pentru soarta țării. Sau pentru soarta unei persoane de mare importanță pentru familia căpitanului Oană. - Ce vești, Cosmin? se auzi glasul Erinei, care se apropiase abia după ce mesagerul părăsise tabăra. Căpitanul ridică privirile deasupra ei, spre nesfârșirea câmpiei. Aveau drum lung până la Prut, și de acolo până la Murgeni. O privi tăcut și intens, ca și cum ar fi vrut s-o ferească de propriile lui cuvinte. Dar nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
regizorul Dan Pița, filmul, intitulat Faleze de nisip, fiind vizionat la câteva zile după lansare de Nicolae Ceaușescu, care îl interzice (pelicula e trimisă la Arhiva de Filme de la Jilava). În 1982 termină alt roman cu caracter „subversiv”, Al doilea mesager (titlul inițial - Ereticul îmblânzit), pe care editurile românești îl refuză; autorul reușește să îl trimită la Paris, unde în 1985 apare la Editura Albin Michel în traducerea lui Alain Paruit și i se acordă Prix de la Liberté, oferit de PEN-Clubul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
proză ș.a. Volumul Aici și acum (1996) cuprinde mărturii, eseuri, fotografii etc. despre demolările din zona Antim și cronici de film din perioada 1970-1995. În 1995, sub titlul Somnul insulei, regizorul Mircea Veroiu face o ecranizare după romanul Al doilea mesager. Prima carte a lui N., Ultimii, este un roman matur, inițiind o problematică pe care autorul nu o va abandona niciodată, despre adevăr și vinovăție, dar deocamdată abordată într-un mod oarecum atipic, comparativ cu scrierile ulterioare, în sensul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
Grădina Icoanei, București, 1977; Zile de nisip, București, 1979; ed. (Crime de sable), tr. Alain Paruit, Paris, 1989; Somnul vameșului, I-III, pref. Nicolae Manolescu, postfața autorului, București, 1981; Le Second Messager, tr. Alain Paruit, Paris, 1985; ed. (Al doilea mesager), București, 1991; Îmblânzitorul de lupi, București, 1991; ed. (Le Dompteur de loups), tr. Alain Paruit, Paris, 1994; Oratoriu pentru imprudență, București, 1991; Le Matin d’un miracle, tr. Alain Paruit, Paris, 1992; ed. (Dimineața unui miracol), București, 1993; Aici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
logică pur militară. O tabără pătrată, ordonată și lipsită de particularități, după modelul castrelor romane, are multe avantaje. Soldații pot Învăța ușor cum să o construiască, comandantul trupelor știe exact cum sunt dispuși subalternii săi și diverșii militari, iar orice mesager roman sau ofițer nou sosit știe unde să găsească persoana pe care o caută. Speculând puțin, un imperiu foarte Întins și multilingv ar putea considera util din punct de vedere simbolic ca taberele militare și orașele sale să fie organizate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
altă sursă de informații care să o contrazică. Aceasta este semnificația cântecelului ale cărui versuri spun așa: „din lipsa unui cui, s-a pierdut pantoful; din lipsa unui pantof, s-a pierdut calul; din lipsa unui cal, s-a pierdut mesagerul; din lipsa unui mesager, s-a pierdut bătălia; din lipsa unei victorii, s-a pierdut un regat...” (John M. Merriman, ed., For Want of a Horse: Choice and Chance in History, S.Green Press, Lexington, Mass., 1985). Foarte rar se
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
care să o contrazică. Aceasta este semnificația cântecelului ale cărui versuri spun așa: „din lipsa unui cui, s-a pierdut pantoful; din lipsa unui pantof, s-a pierdut calul; din lipsa unui cal, s-a pierdut mesagerul; din lipsa unui mesager, s-a pierdut bătălia; din lipsa unei victorii, s-a pierdut un regat...” (John M. Merriman, ed., For Want of a Horse: Choice and Chance in History, S.Green Press, Lexington, Mass., 1985). Foarte rar se găsește o cronică istorică
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]