2,529 matches
-
la fel de cenușie ca atunci când începusem s-o spălăm, deși am îndepărtat o parte din mizerie, apa din lighean se înnoroise, nici n-am mai muiat cârpele în ea, am văzut că și ceilalți se uitau mai mult la caporal cum mestecă în mămăligă. Deodată a luat ceaunul de pe foc, creanga a azvârlit-o câinilor, apoi s-a ridicat și ne-a chemat la el, a dat jos găleata de pe borcan și a pus-o lângă el, a luat borcanul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apoi am luat o înghițitură și era delicioasă, întocmai cum mi-o aminteam sau poate și mai delicioasă, dulce și pufoasă, și când am luat a doua înghițitură, de-abia atunci m-am uitat în farfuria lui Marius, el tocmai mesteca ultima bucată și s-a uitat la mama și a zis că așa o bunătate n-a mâncat în viața lui, niciodată de când e pe lume, și a întrebat dacă mai poate primi o felie, iar eu mai degrabă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
decît asupra plăcerii delicioase pe care el știa să i-o dăruiască. Morineau tocmai termina de Înfulecat o pizza Vulcano de patru porții. Era instalat confortabil la unul dintre birouri, În fața cutiei cu pizza deschisă dinaintea lui. Se Întrerupse din mestecat, surprins de zgomotul ușii de la intrare. În prag Își făcu apariția Nicolas. Contrariat, jandarmul i se adresă fără menajamente: - Ce treabă ai pe aici? - Vreau să vorbesc cu Pérec, zise băiatul, vizibil foarte Încordat. Vocea lui Nicolas Îl făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
instantaneu. Își vârî sexul În chiloți și se concentră asupra toaletei dentare. Mai târziu, aflat Încă sub șocul acestui moment, coborî spre mesele unde se lua micul dejun. Se așeză deoparte și nu Încercă să intre În vorbă cu nimeni; mestecându-și cerealele vitaminizate, se gândea la vampirismul căutării sexuale, la aspectul ei faustic. Bunăoară, se gândea Bruno, e total impropriu să vorbim de homosexuali. El, unul, nu Întâlnise niciodată, sau aproape niciodată, homosexuali; cunoștea, În schimb, o mulțime de pederaști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
abia sfârșitul lui martie, Însă era deja o seară primăvăratecă. La patiseria tunisiană, Bruno cumpără un cornet lung plin cu migdale, apoi coborî pe cheiul Senei. Difuzoarele de pe un vaporaș turistic umpleau aerul, pereții catedralei Notre-Dame reverberau ecoul. Bruno Își mestecă până la capăt prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă o dată, simți un viu dezgust de el Însuși. Să Încerce chiar aici, În buricul Parisului, Își zise, În mijlocul lumii și al oamenilor... da, ar fi o idee. Închise ochii, Își lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
primise doar ceea ce era mai măreț În istoria Franței eliminase din felul lui de a fi tot ceea ce oamenii simpli numesc „maniere”, conferindu-i cea mai desăvârșită simplitate. Mă uitam la Ben: se scărpina În cap, se scărpina la coaie, mesteca gumă. Ce putea să priceapă, maimuțoiul? Ce puteau să-nțeleagă toți ceilalți, de altfel? Eu Însumi Începeam să Înțeleg tot mai greu ce vroia să spună Proust În fond. Acele zeci de pagini despre puritatea sângelui, despre noblețea geniului comparată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ales scopul de a-i ajuta pe Începători să-și depășească inhibițiile morale. În 1983, fu admis la prima crimă rituală, victima fiind un bebeluș portorican. În timp ce David Îl castra cu un cuțit-fierăstrău, John di Giorno Îi smulgea, apoi Îi mesteca globii oculari. Pe atunci, David aproape renunțase să fie un rock star, chiar dacă uneori, văzându-l pe Mick Jagger la MTV, simțea o teribilă strângere de inimă. Proiectul „Tribute to Charles Manson” oricum căzuse, și chiar dacă declara că are douăzeci și opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Și pentru Ben, adaugă Iris blând. — Duminica ne aducem întotdeauna aminte de tata, explică Nathaniel. — A. Șovăi, apoi ridic paharul. — Așa. Cu privirea strălucitoare, Iris își pune paharul jos. Momentul adevărului. Ia o gură de pui și o privesc cum mestecă. Fac eforturi să-mi stăpânesc nervozitatea. Foarte bun. Încuviințează. Foarte bun, într-adevăr. Fără voia mea, pe față mi se întinde un zâmbet cât casa. — Serios ? E bun ? Iris ridică paharul în cinstea mea. Pe cuvântul meu. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
O să vin eu pe la tine într-o zi când sunt ei plecați si-o să mă uit la ea. Și nu știu să cos nasturi... — Nasturi. Ia o bucată de hârtie și un creion și începe să noteze pe ea, încă mestecând. Știi să tivești un material ? — Ăă... — Tivit. Scrie mai departe. La călcat te pricepi ? Ridică privirea, brusc alertată. Nu se poate să nu fi călcat la viața ta. La capitolul ăsta nu prea văd cum ai fi putut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acord că m-aș fi descurcat foarte bine, zic detașată, dacă n-ai fi insistat tu atâta să mă ajuți. Aveam totul sub control până în clipa în care te-ai băgat tu în propoziție. Nathaniel își lasă jos furculița, încă mestecând. Mă privește câteva clipe, și în ochii lui albaștri licărește ceva - pare că se distrează. Simt cum culoarea care mi se ridică în obraji mă dă de gol și, când cobor privirea, remarc că stau cu palmele în sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Farley duce felia la gură. După care se oprește. Pare din ce în ce mai nervoasă. — E în regulă, nu pățiți nimic ! zic și mușc din felia mea. Vedeți ? Am învățat să gătesc ! Serios ! Doamna Farley ia încă temătoare o gură de prăjitură. În timp ce mestecă, privirea ei o întâlnește pe a mea, cu uimire. — E... delicioasă ! Atât de ușoară ! E adevărat, chiar tu ai făcut-o ? — Am bătut ouăle separat, îi explic. Asta o face mai lejeră. Pot să vă dau rețeta dacă vreți. Beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
telecomandă. Pe ecranul din spatele lui apare un grafic, la care ne uităm cuminți cu toții. — Șaptezeci și patru la sută dintre cei Între 10 și 14 ani au fost de părere că ar trebui ca ciocolata să fie mai ușor de mestecat, spune Connor foarte profi. 67 la sută dintre cei Între 15 și 18 Însă, spun că ar trebui să fie mai crocantă, În timp ce 22 la sută spun că ar trebui să fie mai puțin crocantă... Mă uit peste umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
18 Însă, spun că ar trebui să fie mai crocantă, În timp ce 22 la sută spun că ar trebui să fie mai puțin crocantă... Mă uit peste umărul lui Artemis și văd că a scris În caietul ei „mai ușor de mestecat/mai crocant ??“. Connor apasă iar pe telecomandă și apare un alt grafic. — Pe de altă parte, 46 la sută dintre subiecții cu vîrste Între 10 și 14 ani au fost de părere că aroma e mult prea intensă. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune. Emma, te superi dacă răspund ? S-ar putea să fie ceva important. Sigur că nu, zic. Te rog. După ce pleacă, pur și simplu nu mă mai pot abține. Mă Întind și mă Înfig Într-o scoică din farfuria lui. Mestec cu ochii Închiși, lăsînd aroma să-mi Încînte papilele gustative. E pur și simplu divină. E cea mai bună mîncare pe care am mîncat-o În viața mea. Tocmai mă Întreb dacă ar fi cazul să mai Înhaț una, dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
două surori, adaugă dulce, punîndu-și brațul În jurul meu. SÎnt sigură că ți-a spus asta. — A, da, mi-a spus cîte ceva, răspunde Jack cu o expresie ilizibilă pe față. Ia o gură de pui prăjit și Începe s-o mestece. — Am crescut Împreună, Împărțind totul. Kerry mă strînge ușor de braț și fac un efort să zîmbesc, dar parfumul ei aproape mă Îneacă. — Ce frumos ! spune mama Încîntată. Ce rău Îmi pare că n-am un aparat să facem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de apropiate ! Surîsul ei e și mai mieros. Mă strînge atît de tare, că unghiile ei lungi ca niște gheare Îmi intră efectiv În carne. Nu-i așa, Ems ? — Ăă, da, zic Într-un final. Așa e. Jack continuă să mestece puiul. Înghite, apoi ridică privirea. — Înseamnă că a fost o hotărîre foarte dificilă pentru tine să o refuzi pe Emma cînd ți-a cerut ajutorul, spune cu aerul cel mai firesc. Dacă zici că sînteți atît de prietene. — Să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mișca. Era un secret. Trebuia să fie un secret. — Poftim ? zice tata, pe jumătate rîzÎnd. Emma a vrut să lucreze pentru Kerry ? — Nu... știu despre ce vorbiți ! spune Kerry, făcîndu-se trandafirie la față. — Nu cred că mă Înșel, spune Jack, mestecînd. S-a oferit să lucreze gratis... și totuși, tu ai zis nu. Își ia un aer nedumerit. Interesantă decizie. Încet-Încet, expresiile de pe chipul mamei și al tatălui meu se schimbă. — Dar, evident, acest lucru a fost cît se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
N-are nici un rost să-ți faci griji, crede-mă. Îmi zîmbește liniștitor, de parcă e extrem de obișnuit să trateze cu femei isterice care-l trimit la plimbare. Și probabil chiar e. Hai să ne așezăm și să vorbim puțin... Vorbește mestecînd gumă și, În clipa În care miros aroma de spearmint, Îmi vine să vomit. — Uite ce e, a fost o neînțelegere, spun, făcînd eforturi să-mi iau un ton politicos. Mi-e teamă că nu există nici o poveste. — Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de cînd am deschis o cutie de bere. CÎnd eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut sex cu o fată pe nume Lisa Greenwood, În hambarul unchiului ei, după care i-am cerut sutienul ca să mă dau mare cu el la prieteni. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vor pune un om asemenea lui Moru, să stea pe o pajiște cum era cea pe care tocmai stăteam. Îl vor pune să stea acolo și vor face În așa fel Încât bătrânul cu pletele răsfirate de o boare, să mestece un fir de iarbă pentru că asta le va servi la ceva. Eu nu știu la ce, dar tu știi. Sau măcar seamănă cu ceva ce tu știi și eu n-am să văd niciodată. Of, of - văd atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și de sâmburi. Se plăcuseră atât de mult unul pe celălalt Încât ajunseseră doi proști. Doi, mi-am spus și am ridicat În sus două degete. - Hei, Enkim! Vezi că plec, i-am spus. Nici că m-a auzit. Tocmai mesteca o bucată de miez roșu Împreună cu femeia. Era frumoasă și lungă, coțcara aia. Stătea În patru labe lângă Enkim și, torcând ca o pisică uriașă, tot Încerca să-i fure din gură miezul fructului. - Enkim! Am venit să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne-am trezit cu țurțuri la nas - un văl subțire de zăpadă ne acoperise și Înghețase peste noi, dar nici că se trezise vreunul, atât eram de obosiți. Eram morți de foame și de sete, dar Runa ne dădu să mestecăm din ierburile ei de leac și o luarăm iarăși din loc. Soarele se ridicase ca la vreo trei palme pe cer când, deodată, am auzit zvon de glasuri. - Ați auzit? - am Întrebat. Runa și Enkim nu auziseră nimic, dar ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă de la Începuturi și, când spuneai brad, nici că puteai vedea altceva decât copacul acela drept, ascuțit, mereu verde. Brad. Împunge aerul. Stă. Mare. Brad. - Foame, zise Runa și scoase din traista ei ierburile de leac. Ne apucarăm să le mestecăm Îndelung. Sărate și amare deopotrivă, ne Încălziră și ne dădură puteri. Ca și dimineață, ne făcură să ne simțim cu burțile pline, gata-gata să dăm pe afară parcă. Capul prinse să-mi zvâcnească ușor, de parcă Tatăl mă Încerca cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când peste umăr. - Nu s-a chinuit, i-am strigat cu glasul Tatălui. Tatăl din Cer ne-a dat hrană și puiul tău nu s-a chinuit. Am mâncat pe săturate. Nu am avut curaj să facem focul, așa că am mestecat la măruntaiele ciutanului până ne-au ieșit ochii din cap, dar tot era mai bine decât nimic. Enkim Însă, care se făcuse alb precum norii din zilele fierbinți, abia dacă a pus În gură ceva. Cât timp eu am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebă fără ocolișuri: - Și acum, eu ce să fac, măi Krog? Eu știu tot ce va fi, dar habar n-am ce trebuie să fac eu. Îmi zâmbea cald și scoase din tașca de la brâu o frunză pe care o mesteca, cu mintea aiurea. - De câtă vreme jucați jocul ăsta? l-am Întrebat. - Aș putea să-ți răspund că-l jucăm de pe vremea În care Gerul părea că n-o să vină niciodată, și n-aș minți. Dar nu mint nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]