2,951 matches
-
petrec lent, dar se petrec. Despotismul luminat creează noi rețele de pătrundere a cărților și a marilor idei, a cărturarilor și a artiștilor, așa încât mijlocul veacului al XVIII-lea va găsi Europa Centrală într-o ipostază favorabilă deschiderilor, dornică de metamorfoze. Dacă Berlinul acestei epoci devine o dublă capitală a culturii, pe de o parte, capitala francofonă a unei Europe aflate în plin proces de emancipare, pe de alta, capitala unui Aufklärung de expresie protestantă germană, iar Polonia participă la prosperitatea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
existența unor caractere naționale deosebite. Filosoful năzuiește mereu spre nou, spre alte orizonturi, cercetările sale fiind „ca niște ramuri de arbore, care ar fi fost dintr-o dată silite să dea rod pe timp de furtună”. Trăind sfârșitul unui ev cu metamorfozele gândirii, observând nestatornicia sistemelor politice, precum și inadaptabilitatea vechilor practici la noile teorii, Herder este conștient de necesitatea implantării unui crez, dacă e cu putință total diferit de cel medieval. Dacă Giambatista Vico are ca punct de sprijin seria acțiunilor umane
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
nu sufere sistemul. Schimbările sunt posibile doar în spiritul despotismului luminat. Revoluționarii de profesie întârzie să apară. Cu toții sunt adepți ai Iluminismului și „Iluminismul nu e revoluționar sau nu preferă metode revoluționare”. Petiționarii români din Transilvania anului 1791, cu toate că anunță metamorfoza pașoptistă, „nici ei nu sunt revoluționari” (D. Prodan). Contele Teleki cu atât mai puțin. În biblioteca sa intră celebrul memoriu colectiv, Supplex Libellus Valachorum, apoi și operele lui Micu, Șincai, Maior; mai mult, ele formează obiect de studiu pentru cancelar
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
față sunt eterogene, eteroclite, diferite, disonante. Această universalitate, chiar dacă este oarecum indeterminată, neîncheiată, nefixată, nu este mai puțin consistentă sau operantă decât cea clasică; conectivitatea aceasta are profunde repercusiuni la nivelul vieții economice, politice, culturale. Fiecare nouă informație produce o metamorfoză a spațiului valoric, o reorganizare a ansamblului, o nouă așezare culturală. Crearea de noi sisteme de comunicare instaurează un nou tip de cultură și de civilizație. Elementul valoric transmis de cultură este intrinsec legat de suport. Cultura orală, cultura scrisă
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
adaptabil și în expansiune. Pe măsură ce fiecare formă nouă apare și se dezvoltă, ea influențează, de-a lungul timpului și în grade variabile, dezvoltarea tuturor celorlalte forme existente. 2. Metamorfoză. Noile media nu apar spontan și independent - ele emerg gradual din metamorfoza mai vechilor media. Când apar forme noi, cele vechi tind mai degrabă să se adapteze și continuă să evolueze decât să moară. 3. Propagare. Formele emergente de medii de comunicare propagă trăsăturile dominante ale formelor anterioare. Aceste trăsături sunt trecute
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ci prețuiesc mai mult cunoașterea pură, dezinteresată, simpla plăcere de a cunoaște de dragul cunoașterii, înțelegerea proceselor care conduc la apariția și evoluția formelor din universul nostru cotidian. Ne invită să ne lăsăm fascinați de bogăția și complexitatea formelor și a metamorfozelor lor. (Boutot, 1997, p. 11) În afara teoriilor morfologice amintite, din generația noilor orientări mai fac parte și sinergetica lui Hermann Haken sau teoria jocurilor; asupra acestora nu ne vom opri în mod special în demersul nostru. Vom încerca în continuare
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează În primul rând evoluției subiectului În pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele sale. Mă voi opri doar asupra câtorva mostre. Într-o piesă de teatru, Jesus der Christ, terminată În 1855, dar reprezentată abia În 1864, Albert Dulk reașază datele evanghelice În jurul cuplului fatidic Iuda-Maria Magdalena. Iuda și Magdalena sunt amanți, dar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de reabilitare a personajului); Klassen a redactat și articolul despre Iuda pentru celebrul The Anchor Bible Dictionary, vol. 3, 1992, pp. 1091-1096; K. Paffenroth, Judas. Images of the Lost Disciple, Louisville/Londra, 2001 (sistematică și bogată trecere În revistă a metamorfozelor lui Iuda În teologie, istorie, literatură, film); H.-J. Klauck, Judas - ein Jünger des Herrn, 1987; ediția franceză, apărută În 2006 la Paris, sub titlul Judas, un disciple de Jésus. Exégèse et répercussions historiques, Îmbogățește decisiv conținutul ediției germane și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
melancolic, pendulând între prețiozitatea livrescă a reveriei și ceremonia tandră a notației introspective. Dicțiunea elegantă a poemelor miniaturale, compoziția contrapunctică, atent ritmată, a poemelor ample atestă un simț artistic sigur. În critica literară, debutează cu o culegere de cronici literare, Metamorfozele textului (1996; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș). Prospecțiuni și, cum spune subtitlul cărții, „orientări în literatura română de azi”, comentariile sunt grupate în trei secțiuni distincte: Textul poetic, Textul epic și Textul critic, elocvente atât pentru opțiunile criticului, în
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
emblematic al temporalității”. Autorul utilizează cu ingeniozitate achizițiile exegezei eminesciene în interpretarea acestei teme, precum și intuiții proprii, dovedindu-se și aici un analist sagace în descifrarea structurilor, riguros în structurarea ecuațiilor de lectură. SCRIERI: Carte de vise, Târgu Mureș, 1994; Metamorfozele textului (Orientări în literatura română de azi), Târgu Mureș, 1996; Dimensiuni critice, Târgu Mureș, 1998; Fața și reversul textului (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale), Târgu Mureș, 1998; Timp și temporalitate în opera lui Eminescu, Târgu Mureș, [2000]; Ana Blandiana
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
Profil: Iulian Boldea (Istmurile dintre „scriitor” și „scriind”), „Zburătorul”, 1997, 1-3; Ovidiu Pecican, „Suntem artiștii provinciali, profesorii provinciali”, VTRA, 1997, 8; Ion Pop, Exerciții de lectură, VTRA, 1997, 8; Nicolae Oprea, „Firea morală” a criticului, VTRA, 1997, 8; Diana Adamek, „Metamorfozele textului”, TR, 1997, 51-52; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1998, 103-106; Victor Sterom, Retorica pietrelor, CRC, 1999, 9; Adrian Tudurachi, Nefericirile comparatismului, ST, 1999, 8-9; Petraș, Panorama, 131-132. C.H.
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
Poznan (Polonia) în 1973. Incursiuni în literatura de azi este o culegere eterogenă de eseuri, medalioane și cronici literare. Un studiu mai amplu, fără pretenții de originalitate (planul principal de referință constituindu-l lucrările lui Tudor Vianu), este propus în Metamorfoze ale metaforei, un expozeu istoric cu scurte aplicații la literatura română (Ioan Alexandru, Nichita Stănescu) și universală (Gongora, Hölderlin, Henri Michaux). Un gen monotipic? schițează, pornind de la premisa că literatura științifico-fantastică este „o prelungire modernă a basmului”, o posibilă morfologie
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
Gheorghe Doja, Horea, Cloșca și Crișan, Bălcescu și Avram Iancu. Scrisul lui B. continuă cu variațiuni pe aceleași teme până în 1957, când, odată cu apariția volumului Dincolo de iarnă, rezultat al revizuirii radicale a viziunii autorului față de lirism, se observă o adevărată metamorfoză: pastelurile sale, deși mai păstrează urme ale vechii atitudini, aduc în lumină un lirism de tip confesiv, ale cărui note dominante sunt melancolia și visarea: „Frunze metalice cad,/ Oglinda apei e spartă -/ Frunze metalice cad,/ Le-nvăluie apa, le poartă./ Dragostea
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
granița dintre vis și realitate, apropiind astfel scrisul lui B. de suprarealism - filon literar care, abandonat în mod public după eșecul publicării primului său volum în 1948, n-a încetat să bântuie imaginarul scriitorului. „Întâmplările” narate poartă și ele pecetea metamorfozelor ciudate și miraculoase ale visului: în Farul, paznicul, împreună cu povestitorul, descoperă, ca urmare a ravagiilor unui incendiu, o casă ascunsă pe o insulă din mijlocul bălților Deltei, în interiorul căreia zac cadavrele a șase bătrâni cu bărbi lungi, posibilă imagine a
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
centrul universului său poetic, scria Nicolae Manolescu pe coperta a patra a volumului de debut al lui B., Te voi iubi pân’la sfârșitul patului (1993; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor), stă „sexul bărbatului acoperit cu plapuma nebuniei lui”. Metamorfoza limbajului urmărește nebunia sexuală, nebunia socială, „nebunia nesecată a lumii. Toate actele poetice stau sub semnul invenției, bizareriei, agresivității.” Iată câteva mostre din acel volum cu ecouri din Tudor Arghezi sau M. R. Paraschivescu („C-ai un umăr isteț și
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
tălmăcirile rămase în manuscris, se numără și una dintre primele încercări românești de traducere din opera lui Shakespeare - Amlet, prințul de la Dania, după o versiune germană -, precum și alte prelucrări (în general după intermediare maghiare) din scrierile lui Ovidiu (fragmente din Metamorfoze), Xenofon (Bunătatea și înalta milostivire a craiului Chiru al perșilor și jalnica moarte a craiului Avraxat și a crăiesii sale Pantea), Enea Silvio Piccolomini (Amoriul prin carele s-au alunecat și s-au ofticat Lucreția din cetatea Suna din Italia
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
continua, egal, și în volumele următoare. Debutul poetei a fost întâmpinat cu reacții critice de susținere aproape unanime. Se recunoșteau în versurile din Țara fetelor o reală elocvență poetică a senzualității juvenile, o forță remarcabilă de transpunere în cuvânt a metamorfozei trupului la vârsta puberă. Verbul „atârnă” greu în această etapă, universul simțirii luptă cu densitatea substanței vitale, aflată în ebuliție cosmică. Primăvara e, de pildă, „grea ca un pântec de bivol”; „ceva [...] / mare, unsuros [...] se prelinge în mine, greu, pe
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
reportajele la modă ale primelor două decenii de după război. Dar, spre sfârșitul anilor ‘50, poeta găsește și exploatează un culoar mai decent. Universul domestic dislocă treptat discursivitățile heirupiste, aducând accente noi, precum cele din lirica erotică a acestei perioade mature (Metamorfoze, 1963, antologie a liricii sale de dragoste, începând cu volumul de debut). Modalitatea de trăire și literaturizare expresionistă a fost, se dovedește acum, o caracteristică înnăscută, nu dobândită pe cale livrescă, a temperamentului poetei. Ea și-a proiectat, de la adolescență la
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
Ție-ți vorbesc, Americă!, București, 1955; Se-arată lumea!, București, 1956; Torentul, București, 1957; La porțile raiului, București, 1957; Poezii, pref. Silvian Iosifescu, București, 1958; Poezii, pref. Tudor Vianu, București, 1961; Prin orașul cu minuni, București, 1961; Magnet, București, 1962; Metamorfoze, București, 1963; Diamantul, București, 1965; Tocmai ieșeam din arenă, București, 1967; Portretul din Fayum, cu ilustrații de Tudor Banuș, București, 1970; Scrieri, I-III, București, 1971-1978; Noru’ visătoru’ și amicii săi, București, 1971; Oricine și ceva, București, 1972; Sub camuflaj
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
IV, 7, 93, 100, 214, 235, 275; Ralea, Scrieri, II, 449-451; Octav Botez, „Pământ și soare”, ALA, 1928, 373; N. Davidescu, „Pământ și soare”, UVR, 1928, 8; Călinescu și contemporanii, I, 98-100, II, 73-74; Călinescu, Ist. lit. (1941), 759-760; Manolescu, Metamorfozele, 25-27, 43; Botez, Memorii, I, 319-321; Ștefana Velisar-Teodoreanu, Ursitul, București, 1970, 95-107; Rotaru, O ist., II, 577-578; Crohmălniceanu, Literatura, II, 342-343; Micu, „Gândirea”, 620-621, 673; G. Bărgăuanu, ADLTR, B-76; Rodica Șuiu, Un „viețist”: G. Bărgăuanu, CL, 1986, 8; Scarlat, Ist.
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
teme specifice, incursiuni în mitologia poetică eminesciană. B. și-a extins investigațiile, în lucrări speciale, la domeniul „numelor proprii eminesciene” (cele cu valoare simbolică) și la raporturile nu doar cronologice între variantele diverselor poeme, vizând „biografia poeziei eminesciene”, geneza și metamorfozele ei. În Biografia poeziei eminesciene. Constituirea textului poetic (1997), B. urmează, parțial, modelul studiului lui Alain Guillermou, Geneza interioară a poeziei lui Eminescu, și încearcă să aproximeze o imagine a creativității eminesciene în dinamica ei specifică, individuală. Preocupat de studiul
BADEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]
-
În poeziile de dragoste, iubita, natura și poemul se identifică în celebrarea continuă a „cultului poemului” (G. Călinescu), astfel încât întreg volumul constituie o veritabilă „mistică a poetului și a poeziei” (Pompiliu Constantinescu). Poeme de dragoste (1936) consacră dubla și rodnica metamorfoză a poemului în iubită, a iubitei în poem. Ea este „soră, prietenă, iubită”, „toamnelor logodnică”, „cântec”, „poemă lineară, perfectă și-armonioasă” (Îndoială). Erotismul ingenuu, adolescentin, uneori cu accente argheziene, capătă dimensiunile sacralității; apropierea „ne-carnală”, de multe ori imaginară, se
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
Ledo Ivo, Las Pistas, 1986; Yvan Goll, El Canal de Panama, Panama, 1988. Repere bibliografice: Ștefan Baciu văzut de critică, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1982), 944; Constantinescu, Scrieri, I, 150-155; Gino Lupi, Novecento letterario romeno, Milano, 1965-1966, 175-176; Manolescu, Metamorfozele, 118-121; Micu, „Gândirea”, 623-628; Constantin Eretescu, De vorbă cu Ștefan Baciu. „Poezia în libertate”, RL, 1990, 18; Nicolae Manolescu, Fișă pentru o biografie poetică, RL, 1990, 24, 25; Alexandru Ruja, Poezia lui Ștefan Baciu, JL, 1990, 27; Scarlat, Ist. poeziei
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
în volumele de interviuri și convorbiri cu regizori și actori români. Volumul din 1983, intitulat Arta transfigurării, renunță la grila marxistă explicită, propunându-și o lectură impresionistă a spectacolului de teatru. Cele patru secțiuni ale cărții descriu ceea ce autorul numește metamorfozele imaginii teatrale, adică traiectul realitate-literatură dramatică-spectacol-rol-interpret-public. B. se face cunoscut în lumea literară și prin prefețe la traduceri din teatrul american, englez, francez. A publicat el însuși câteva traduceri din autori francezi. SCRIERI: Conținut și formă în artă, București, 1959
BALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
romantic al poeziei „lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A. Poe), în care s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici ritualice populare. Disciplina poetică și
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]