4,226 matches
-
lămpile în camera în care, de câtva timp, el și mama lui ședeau la lumina pâlpâitoare a focului din sobă. Era sâmbătă după-amiază, sfârșitul unei zile lungi. Emma se întorsese din Ennistone cu un tren de dimineață; de la gară luase metroul, intenționând să se ducă la apartamentul ocupat de el și de Tom. Dar perspectiva de a se afla singur în camerele pustii era atât de tristă, încât pe loc luă hotărârea de a-și schimba direcția spre aeroport și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privești. Văd și indicatorul pe care scrie Toulouse și simt o bucurie cu totul deosebită. De când doream să ajung în acest oraș! In primele ore ale după amiezii, după ce trec de un complex universitar, sunt deja în oraș și iau metroul care mă va duce la un centru pentru tineri, lângă stația de metrou Jolimont. Acesta este destul de mare, are camere cu două sau trei paturi, iar eu nimeresc într-o cameră cu un tânăr din Bretagne, Alain, care a venit
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
105 Primus / 109 Bulevardul Regina Elisabeta / 113 Repetentul după ușă / 127 Peștii / 137 Pe tamponul din capul liniei moarte / 143 Marilena și Melisa / 165 Punctul matematic / 183 Secole / 195 Ego și Alter Ego / 203 Inventator / 219 Geta / 227 Plimbare cu metroul / 247 Un loc ascuns, nu chiar în ceruri / 259 Douăsprezece primule / 273 Dragoș și Sexul Frumos / 291 CUVÂNT-ÎNAINTE Un nume cu care publicul românesc s-a familiarizat deja, Paul Tumanian, cel care debuta în beletristică cu volumul de povestiri Un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
strada Lipscani, aproape pustie, care avea să-l scoată în Piața Sfântul Gheorghe, pe care avea s-o străbată în tăcere, afundându-se apoi în labirintul străduțelor vechi de dincolo de piață, pe care le cunoștea ca-n palmă. PLIMBARE CU METROUL Când am dus-o pe mama să facem împreună o călătorie cu metroul n-am avut de fapt nicio destinație. Am vrut doar s-o plimb cu metroul. Acesta începuse să funcționeze abia cu câteva săptămâni în urmă și nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe care avea s-o străbată în tăcere, afundându-se apoi în labirintul străduțelor vechi de dincolo de piață, pe care le cunoștea ca-n palmă. PLIMBARE CU METROUL Când am dus-o pe mama să facem împreună o călătorie cu metroul n-am avut de fapt nicio destinație. Am vrut doar s-o plimb cu metroul. Acesta începuse să funcționeze abia cu câteva săptămâni în urmă și nu voiam ca ea să treacă dincolo fără să fi cunoscut această minune a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de dincolo de piață, pe care le cunoștea ca-n palmă. PLIMBARE CU METROUL Când am dus-o pe mama să facem împreună o călătorie cu metroul n-am avut de fapt nicio destinație. Am vrut doar s-o plimb cu metroul. Acesta începuse să funcționeze abia cu câteva săptămâni în urmă și nu voiam ca ea să treacă dincolo fără să fi cunoscut această minune a tehnicii numită metrou. Bănuiam, nu spun că eram sigur, că avea să fie prima și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
într-o călătorie primește o veste rea se asocia cu oglindirea propriului chip în geamul întunecat al vagonului. În metrou nu există un moment al înserării, ci înserarea este neîntreruptă. Dar asocierea funcționa chiar și așa... Metropola Deși călătoria cu metroul a amuzat-o, de fapt niciodată când venea să stea la mine câteva zile Bucureștiul nu era locul unde mama să se simtă la largul ei. Abia sosită, se gândea deja la întoarcerea acasă... Acolo unde fusese și pentru mine
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de cea mai bună calitate. Vom face special pentru prosperitatea dumneavoastră economii la sânge. Eu personal voi renunța la șofer, la limuzină, la secretară și nevastă. Voi merge numai și numai pe jos și chiar foarte jos când voi utiliza metroul. Voi lucra pentru oameni clipă de clipă, inclusiv noaptea, fiind somnambul cronic. DÂNSA Și o să scadă întreținerea? S,LABOU Vom elimina întreținerile. Eu personal nu voi mai întreține amanta. DÂNSA Dar întreținerea o să scadă? S.LABOU Sigur c-o să scadă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
câteva minute, pe un ecran. Se joacă bacara, poker mecanic, se joacă la ruletă, la roata norocului, se joacă aproape orice, cu orice, cu cărți, cu zaruri (un fel de barbut), cu jetoane; singura care absentează e "alba-neagra", de la gurile metroului din București; se joacă la diverse mize, cu douăzeci și cinci de cenți, cu un dolar, cu zece dolari, cu o sută de dolari; joacă adolescenți, maturi, pensionari care își aruncă uneori pe postavul verde întreaga pensie pe o lună, joacă până
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că ținteam mai sus. Vorbeam tocmai de aceste culmi, singurele pe care pot trăi. Da, m-am simțit întotdeauna bine doar în situațiile nobile. Până și în cele mai mici amănunte ale vieții simțeam nevoia să mă depășesc. Preferam autobuzul metroului, trăsurile taxiurilor, iar la cafenea, mesele din stradă celor dinăuntru. Îmi plăceau avioanele sportive, care-ți îngăduie să zbori în înaltul cerului cu capul descoperit, iar pe vapor puteam fi văzut făcând nesfârșite plimbări pe dunetă. La munte ocoleam văile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Apoi am regăsit Parisul și pe germani. Am fost ispitit să intru în Rezistență, despre care începea să se vorbească aproximativ în perioada în care am descoperit că sunt patriot. Zâmbiți? N-aveți dreptate. Descoperirea am făcut-o pe coridoarele metroului, la Châtelet. Un câine se rătăcise în acel labirint. Mare, cu blana țepoasă, cu o ureche sfâșiată, țopăia, privind vesel și adulmecând picioarele care treceau. Am pentru câini o dragoste veche și credincioasă. Îi iubesc pentru că ei iartă întotdeauna. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să țin secretul?) San Francisco, oraș construit în jurul micuței negrese din metrou, după chipul și asemănarea minunăției ei. Locuiam, de fapt, în Berkeley și-n fiecare dimi neață părăseam mica mea suburbie, cu KFC-ul și K-Mart-ul subsidiare, ca să iau metroul ce mă ducea, pe sub brațul de ocean, drept în inima Frisco-ului. În 1990 eram încă un puști pletos, în jackă de piele cafenie, ce umbla cu mâinile-n buzu nare pe străzi, închi puin du-și că pășește exact pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
București, chiar stabilită în București (cum așa? și școala ei din Ardeal? luase negație? și chiar dacă luase, ce-avea să facă în Bucu rești?), și că vrea să ne vedem într-o chestiune foarte importantă pentru ea. Am mers cu metroul de mi-a venit rău, până pe la Apărătorii Patriei. Am găsit blocul, am urcat pe scări în putoarea ghenelor revăr sate, am intrat într-o garsonieră care duhnea intens a tocană și am pupat-o pe Irina, care avea același
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Tati-uri, am cinat destul de de vreme la restaurantul „Le Levant“ (era surpriza prie tenilor mei, căci tocmai îmi apăruse „Levantul“), unde mi-au și făcut o poză sub marea lui firmă galbenă și, după o rătăcire fericită prin labirintul metroului, am ajuns acasă, unde pe fereastră seara căzuse de mult... M-am întrebat întotdeauna dacă mi-am înșelat soția în acea noapte. Habar n-am nici acum. Dar acum îmi pasă mult mai puțin decât atunci, a doua zi, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ea. - De ce te-ai supărat? Te-am așteptat mult, mult de tot... - Am fost la saună. Nu m-am întâlnit cu niciun Peter. - Și de ce m-ai mințit? - Ca să te fac gelos măcar! - Crezi că m-aș fi aruncat în fața metroului cumva? - Nicidecum. Dar poate ți-ai găsit pe altcineva! - Nu, n-am nevoie de nicio femeie. Mi-ai fost de ajuns tu. Se uită la mine nervoasă. Se trânti pe spate și începu să zâmbească, semn că deja se amețise
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
rămânem împreună. El privea înainte. Înaintea lui, prin gemulețul rotunjit al avionului, oamenii, casele și pozele lor de familie nu se vedeau din cauza norilor. Cartea lui se numește Nevoi speciale. A apărut la Editura Polirom. Pe vremea când călătoream împreună cu metroul pe sub București mi-a spus deodată că el nu mai vrea copii. Are o fată. Eu nu aveam. Și în mijlocul metroului am auzit, clanț clanț, o foarfecă uriașă care îmi tăia trompele. O foarfecă uriașă, pentru că și trompele mele uterine
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
vedeau din cauza norilor. Cartea lui se numește Nevoi speciale. A apărut la Editura Polirom. Pe vremea când călătoream împreună cu metroul pe sub București mi-a spus deodată că el nu mai vrea copii. Are o fată. Eu nu aveam. Și în mijlocul metroului am auzit, clanț clanț, o foarfecă uriașă care îmi tăia trompele. O foarfecă uriașă, pentru că și trompele mele uterine, cu dorința mea de copii în ele, erau uriașe. Și pentru moment am acceptat mutilarea, pentru că îmi plăcea iubirea aceea cu
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
caleidoscopice pline de nebunia, de beția și furia pe care le-am trăit În anul acela, cînd hoinăream pe strada mare a Întunericului de la o lumină la alta, din miez de noapte pînă-n zori - am văzut un om murind În metroul orașului. A murit atît de liniștit, Încît la Început cei mai mulți au refuzat să creadă că este mort - atît de liniștit, Încît moartea lui n-a fost decît suprimarea rapidă și calmă a mișcării vieții, atît de pașnică și de firească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se Înghesuiau și alergau mînați de dorința de a se arunca Înapoi În propriile lor celule, aceeași care-i Îndemnase să iasă pe stradă În seara aceea. Ne scurgeam, așadar, din noaptea liberă Înapoi În aerul fetid și stătut al metroului, ne Îngrămădeam și ne repezeam pe platformele de ciment cenușiu, ne Împingeam și ne Înghionteam să ne croim drum ca și cum am fi fost prinși Într-o Întrecere cu timpul, ca și cum ni se oferea o mare recompensă dacă mai cîștigam două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sale luminoase. Atunci, În timp ce băgăm moneda În aparat și treceam printre barele rotitoare de lemn, l-am văzut pe bărbatul care avea să moară. Aici era un fel de palier, o platformă de ciment aflată cu un nivel deasupra peronului metroului, iar omul ședea pe o bancă de lemn plasată pe partea stîngă, cum coborai panta spre tunel. Bărbatul ședea acolo liniștit, la un capăt al băncii, ușor Înclinat spre stînga, sprijinindu-și cotul pe spătarul băncii, cu pălăria puțin trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cei lipsiți de putere și de privilegii, pe cei care nu poartă semnul distinctiv al norocului și succesului care să-i Înalțe În ochii lui. Neîndoielnic, un astfel de om fusese cel care ședea acum mort pe banca din pasajul metroului. Iar numele acelui om Îl purta o mulțime, ființa lui se repeta Într-un infinit. Pe chipul său cenușiu, pe gura sa moartă și suptă, se zărea fantoma vieții și a vorbelor sale de-abia stinse, de parcă-l auzeam vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și primitor. Numai morții cunosc Brooklyn-ul Nu există om pe suprafața pămîntului care să cunoască Brooklyn-ul cu adevărat, pentru că-ți trebuie o viață de om ca să te descurci În orașul ăsta Împuțit. Și cum vă spuneam, așteptam să-mi vină metroul, cînd Îl văd acolo pe tipul ăla voinic - nu-l văzusem niciodată În viața mea. Are o privire cam sălbatică, se vede că a-nghițit cam multe, dar Încă se ține bine; vorbește bine și merge destul de drept. Ei, și tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În creștet, se vedea cît se poate de clar că n-are habar. Cu asta m-ai Încuiat, șefule. Habar n-am! Poate știe vreunul din voi? spune el Întorcîndu-se spre mine. — Bine-nțeles, răspund eu. E prin Bensonhurst. Iei metroul pentru Fourth Avenue, te dai jos la Fifty-Ninth Street, mai iei un autobuz local, te dai jos la intersecția dintre Eighteenth Avenue și Sixty-Third Street și mai mergi puțin pe jos. Asta-i tot, zic eu. — Da’ de unde! exclamă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
priceput, pe care nu-l mai văzusem În viața mea. Ce tot spui acolo?! - zice el - ei, face și el pe deșteptul! Nu vezi că-i nebun! Îți spun eu ce să faci - Îi zice el tipului cel voinic. Schimbi metroul și te sui În linia pentru West End la Thirty-Sixth Street. Te dai jos la New Utrecht colț cu Sixteenth Avenue, zice el. Traversezi două străzi și mai mergi cîteva străzi În sus și ai ajuns, zice el. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dar sînt destul de priceput să recunosc un șarlatan. — Serios? zice. Te crezi grozav, nu? Așa de grozav c-o să te trezești Într-o zi c-un pumn drept În nas - zice. Așa de grozav ești! Ei, noroc că-mi venea metroul, că altfel Îl pocneam pe loc, dar văzînd că-mi vine metroul i-am spus doar atît: — Ei, lasă, șmechere! Păcat că nu pot să mai stau, că-ți arătam eu ție, dar ne mai Întîlnim noi la cimitir, sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]