109,511 matches
-
parte, când într-alta, dar zadarnic. Tiraliorul, cu țeava armei îndreptată spre dânsa, se ferește cu abilitate și râde sardonic, "rănind-o", dar nu o "împușcă", deși, pentru aspectul ei, ar merita să fie "împușcată", nu numai "rănită" prin ridiculizare. Mișcările, gesturile celor doi actori sînt cam la fel cu cele din jocul copilăresc "de-a baba-oarba", dar datorită atât culorilor femeii, cât și contrastului dintre mișcările și gesturile ei, greoaie și lăbărțate și mișcările și gesturile prompte și agile ale
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
deși, pentru aspectul ei, ar merita să fie "împușcată", nu numai "rănită" prin ridiculizare. Mișcările, gesturile celor doi actori sînt cam la fel cu cele din jocul copilăresc "de-a baba-oarba", dar datorită atât culorilor femeii, cât și contrastului dintre mișcările și gesturile ei, greoaie și lăbărțate și mișcările și gesturile prompte și agile ale tiraliorului și râsului său sardonic, jocul pare, de la balconul de unde îl privesc, un mic spectacol de pantomimă, improvizat, adică autentic. Necăjită de insucces, roșie la față
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
împușcată", nu numai "rănită" prin ridiculizare. Mișcările, gesturile celor doi actori sînt cam la fel cu cele din jocul copilăresc "de-a baba-oarba", dar datorită atât culorilor femeii, cât și contrastului dintre mișcările și gesturile ei, greoaie și lăbărțate și mișcările și gesturile prompte și agile ale tiraliorului și râsului său sardonic, jocul pare, de la balconul de unde îl privesc, un mic spectacol de pantomimă, improvizat, adică autentic. Necăjită de insucces, roșie la față și cu bluza udă leoarcă de transpirație lipită
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
abstractă a poetului de seamă Florin Mugur. Aici, omul F. M. este surprins așa cum îl mai țin minte confrații săi de odinioară ; e vorba de o fantasmă lirică, liber alcătuită în spațiu, a unei neobosite ființe omenești, foarte atașante, neîncetat în mișcare : vorbește gesticulează înfulecă / bucăți de pâine de text, o fantasmă adevărată prin esențialitatea ei dinamică! Omul își depășea infirmitățile, suferințele, îndoielile printr-o imensă disponibilitate față de ceilalți. El țopăia ca un pițigoi, se consuma în solidaritatea eficace față de ceilalți - până
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
tîrît de curent", intra și el în ușa cu pricina, executa o rotație și revenea nedumerit în hol, în rîsetele farsorilor bucuroși de izbîndă. Succesul era și mai mare în cazul unor reacții în lanț, cînd păcălitul îi antrena în mișcare și pe alții, devenind fără voie aliatul studenților; hazul atunci devenea exploziv. într-o zi, pentru a restabili ordinea, un om de pază a fost instalat provizoriu în dreptul ușilor turnante. Ulterior, o măsură mai radicală va fi transformarea poștei în
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
Libra, col. "Contemporaneea", 2004 (versuri). 102 pag. Traian T.Coșovei este cel dintotdeauna, un poet inventiv, exuberant, care îl invită pe cititor la un vals al cuvintelor. Nu s-a plictisit de poezie și nici n-a devenit plictisitor. Totuși, mișcările lui sunt executate cu o anumită prudență, ca și cum trecerea anilor i-ar fi adus dansatorului un început de reumatism: "Iubito, dimineața pe plaja pustie/ Părul tău e aidoma unui curcubeu/ fotografiat de turiștii japonezi...// Noaptea. ești ploaia de stele/ filmată
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
păcat să faceți figura sinistră de a nu veni. E liniște, liniște pînă la extaz. Sînt garduri ce se dărîmă, sînt șanțuri verzi, sînt după-amiezi cataleptice, după-amiezi cu porci obnubilați și rațe confuze, cînd femeile au o dezordine ațîțătoare în mișcări, au ceva de mîl și ceva de iesle și-ți cresc copite de satir galopînd prin grajduri. Marina, tu care ai fost dată exemplu de elevă silitoare în "Scînteia pionerului", tu care iubești ( să nu zici nu) coniacul și faci
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
Barbu, Camil Petrescu, N. D. Cocea (de la care Ion Vinea preia în 1930 directoratul Faclei), dar și Paul Eluard sau Louis Aragon. După publicarea incendiarului Manifest activist către tinerime în 1924, prestigiul revistei crește, ea tutelînd și alte "organe ale mișcării moderniste": revistele 75 H.P. (cu Voronca la cîrmă) și Punct. Aici și acum se fac resimțite pe deplin accentele dadaiste, se pun bazele pictopoeziei "inventate de Victor Brauner & Ilarie Voronca", se vorbește despre "secolul-sinteză", despre simultaneitate și integralism. Dar, în
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
de la o dispoziție la alta, pradă capriciului. Peste puțină vreme - când a împlinit 60 de ani și a fost sărbătorit pe scena Teatrului Național (dacă nu cumva greșesc și evenimentul a decurs la Ateneu) - aveam să pricep că mimica și mișcările fără tranziție, tehnica exprimării prin contrast, caracterizau jocul lui de actor în timp ce își recita poeziile. Era un actor desăvârșit, cabotin în sensul cel mai pur al cuvântului, fără nuanță pejorativă, ci doar de natură să ilustreze un stil particular și
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
pe sine. // Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului, / o expirație calmă / a celui care trăind prea adânc / deodată uită viața. Fiecare element din această invocație morții ar merita o "descifrare" răbdătoare, fiecare vers duce spre sens. Mișcarea strofei finale cuprinde o extraordinară sugestie : de vreme ce moartea este o simplă întoarcere a capului, cum să nu ne gândim la mitul lui Orfeu? El vrea poate să se asigure că soția sa, smulsă de el din lumea morților, îl urmează
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
Iași din Dolhasca, prin 1975, băteam ca bezmeticul doar periferiile, priveam aiurit casele țigluite, curțile ,magaziile, gardurile, cișmelele, intrările enigmatice ale beciurilor, femeile care cărau apa cu găleata... mă fascina totul, fiece lucru, fiece ființă... mi se părea tulburătoare orice mișcare...orice fiță inconștientă de șold...mă îndrăgosteam de necunoscute aplecate adînc peste straturi proaspete de ceapă verde... de motănăraia visînd în neștire , într-un abandon total, într-o lățire definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
spirituală a labirinticei chilii, apoi mi-am îndreptat ochii spre "fericitele" tablouri. Lucrările lui Alexandru Țipoia, puține la număr, cuprinzând trei portrete ale bunicii, câteva peisaje citadine, ulei și grafică (din București, Assisi și Roma), două picturi abstracte (Galaxie și Mișcare ondulatorie) și o natură statică (Bizantină) erau așezate astfel încât să intre în rezonanță, să se compare, să se înfrunte și să rămână într-un dialog etern cu tablourile fiului, George Țipoia, tablouri reprezentate prin Fecioara cu pruncul, patru Prezențe, cinci
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
nu uit, sunt fericit Că din lumina lămpii Ies poemele și frumusețea ta Cu viața în care au murit, Dar nimeni nu e pentru a le repeta. Să fiu, dar dacă nu am fost, Și nu sunt, numai un supliciu, Mișcarea unui sfânt deliciu Al unui alt edenic rost. Să fiu, poate am fost murind, Agonizând chiar și în moarte Cu viața peste viață jind Ce-a scris fără să vrea în carte. Dar cartea unde a rămas, în ce pustiu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
fără pată Deși în agonie e purtată, Adună-n ea minunile din plâns, Dorințele ca pietre, și din ele Face statui, din umbra pe podele, Din țestele ce peste vis le-am strâns. E dimineață dar e încă noapte, Aud mișcarea sferelor în șoapte Din altă zi abia la început. Sunt formele de limba mea purtate, Scrise pe trupul meu ca nestemate, Clipă ce peste mine ai trecut. Iar voi lăsa în urmă viața goală, Părere mie, sieși îndoială? Venirea mea
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
frânge mâinile. Dar, somnambul, acesta mă urmează - un fel de capriciu molipsitor. Ne luăm la braț și pornim spre o țintă necunoscută. Poem Dragostea ta " curcubeu aruncat în seva copacului, de unde țâșnește cerul. Sunt prizonierul Sunt prizonierul surdei mandragore, Orice mișcare fac, ea mă pândește, Pașii mi-i numără și-i socotește. Nu pot să o aduc în umilință, Căci umilit la rându-mi sunt; decât, S-o-nvălui cu eșarfa-mi albă suplă Și-un pact să fac pe-un
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
sau așa ceva. Uite ce bine-și amintește și azi. După atâția ani! Fiecare gest, fiecare cuvânt: Ť"Ce-i acolo?" "Ce să am? Niște vederi pentru colegi. Trec pe la poștă să le pun." "Dă-mi să văd!" - și, cu o mișcare bruscă, i le-am scos din buzunar. Erau trei. Adresate unor femei și nici una pe adresa de la serviciu. "Cine-s astea?" Niște colege." " Da' ce-s gesturile astea! Dă-mi-le că-nchide la poștă!" "Ce colege? Care colege? Așa
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
în stare de așa ceva. Nu mă rugam lui, ci mie, mi-am impus acel tratament foarte dur, "cura cadaverică", ce consta într-o nemișcare totală, permanentă. A durat trei luni. Apoi încă un an de stat în pat, lejer, cu mișcări, puțin citit. Dar ce este "cura cadaverică"? Stai întins pe spate, perfect relaxat, cu ochii închiși, nu faci absolut nici o mișcare, oricît de mică, punînd astfel plămînul la efort minim, la o respirație abia perceptibilă. Nu vorbești, nu rîzi. Un
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
într-o nemișcare totală, permanentă. A durat trei luni. Apoi încă un an de stat în pat, lejer, cu mișcări, puțin citit. Dar ce este "cura cadaverică"? Stai întins pe spate, perfect relaxat, cu ochii închiși, nu faci absolut nici o mișcare, oricît de mică, punînd astfel plămînul la efort minim, la o respirație abia perceptibilă. Nu vorbești, nu rîzi. Un fel de fachirism, numai că nu pe cuie. Ce gîndeam? Făceam lungi întîmplări, mai ales sexuale, în care totul se sfîrșea
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
opțiunea nu e liberă, rezultat al unei decizii individuale. Schimbarea de macaz e provocată de o constrângere exterioară. Scriitorul e pus în fața unei alternative: sau acceptă condițiile de obediență fără să murmure sau suferă represalii. îi este amenințată posibilitatea de mișcare, dreptul de a scrie și de a publica, îl așteaptă boala, închisoarea, anonimatul. Totalitarismul cotropește terenul opțiunilor în arena civică, dar nu se mulțumește cu atât, râvnește să-l priveze pe artist de independența inspirației. Am vorbit cu alt prilej
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Supusă frumusețea / umple întinderea / cu absență. // Tăcut / și cuminte, rămâi acolo. Prea / blând. Prea departe. Fără limită și-ncheiat, universul cu / și fără de vârstă"... O Definiție a frumuseții armonizează deplin gândul și numele cu cadrul natural, tăcerea și distanța translate în mișcări ale comuniunii: Și două sau trei / dintre numele date, de departe / se recunosc. / Ori patru / ori cinci. Și unul de altul într-atât se apropie / încât spune "Destul!" nu știu ce. // Și unul de altul într-atât se îndepărtează / încât spune "Destul
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
zori și pînă-n seară, în sunet de metalică fanfară, Zidiri semețe suie către cer Și pe ruine-o lume nouă, dreaptă, Ce-ntreaga omenire o așteaptă, Se făurește din beton și fier. Cealaltă piesă în versuri, 1848-1948, era dedicată centenarului mișcării pașoptiste: Azi torța revoluției sclipește ca un soare Și nu mai zace-n praful pe cronici așternut. Cei ce clădesc prezentul aflat-au în trecut Un far drept călăuză spre țărmuri viitoare! La Piatra Neamț ființa un cerc literar, care a
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
roman, desfășurat într-o ironie tandră, poetică, evidențiind calitățile analizei, dezbaterii, tocmai datorită privirii orientate de jos în sus, de la cotidian spre istorie și amintind de Cehov, modelul lor comun. Tinerii prozatori din deceniul 9 vor exprima o predilecție a mișcării lor literare înspre alegerea existenței celor care nu au putere politică și, supuși Gulagului, nu au nici puterea celor lipsiți de putere. Ideea devine la V. Duda însuflețită de ficțiune, oricât de dominant analitică ar fi ea. Prozatorul are intuiția
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
prin puritatea desenului și senzația de intimitate, de apropiere, de comuniune delicată și profundă ce se degajă aici. Ilustrativ este poemul în dormitor, în care gesturile sunt imponderabile, figurile au un anume hieratism, alcătuind un ritual al iubirii sublimate în mișcări tandre și în ecouri, sugestii ale sentimentului candid de iubire: Nici un chip n-a căzut în paloare/ Ca al tău, adormit și frumos./ Fulgera, luminându-te-arare,/ Câte-un vis sub al tâmplelor os.// Respirai cu atâta sfială/ încât aerul ud se
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
empatice cu făpturile și lucrurile. Poemele înscenează, chiar, de cele mai mutle ori, un ceremonial ludic, cu valențe ale carnavalescului, prin care existența empirică, gravă a obiectelor este suspendată, instaurându-se un spațiu al jocului și sărbătorescului, al libertății de mișcare și de expresie, în viziuni candide și exuberante și într-o "retorică a exultanței senzuale" (Al. Cistelecan). Poet contemplativ prin definiție, Emil Brumaru aduce în lirica românească de azi universul "iatacului", al copilăriei și al erosului grațios, într-o scriitură
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ne-mbie./ Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici/ După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie"). Cea de a doua strofă accentuează atmosfera de lâncezeală, de abulie senzorială de care se lasă marcați eroii lirici. Cuvintele, gesturile și mișcările au o lentoare extremă, dinamismul este minim, iar rezonanța afectelor se înscrie și ea într-o astfel de poetică a semitonului, a nuanței afective infinitezimale ("}i-aș spune-ncet: "Dămi mâna..." și poate că mi-ai da-o/ Cu sufletu
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]