3,384 matches
-
fost ofițerul acesta în viață -, acești doi ani se puteau scurta. Suspină și încuviință din cap ca și cum interlocutorul său l-ar fi putut vedea. — Bine, sergent, răspunse în cele din urmă. Vom pleca mâine în zori. întrerup și închid. Lăsă microfonul pe masă, închise întrerupătorul și rămase tăcut, privind radioemițătorul, de parcă ar fi așteptat un răspuns de la el. Glasul lui Souad îl smulse din îngândurare, readucându-l la realitate. — Nu-ți face plăcere misiunea asta, așa-i? îl întrebă din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu ochii înroșiți de cât scrutaseră întunericul și nervii distruși din cauza tensiunii. Când se apropiară din nou de salină, îl văzură iarăși; în același loc, în aceeași poziție, fără să fi făcut, aparent, nici o mișcare. Glasul locotenentului răsună nervos prin microfon: — Ce părere aveți? Că e nebun! răspunse Malik, prost dispus. Nu cred că mai are apă... Cum o să mai reziste o zi în cuptorul ăsta? Nimeni nu răspunse. Chiar și pentru ei, afară din groapă și cu apă suficientă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aparatul care-i filma, încât uniformele lor nu te intimidau nici un pic. Aveam o armată populară cum nu s-a mai văzut, cu multe fețe zâmbitoare și tancuri strălucind de curățenie. „Băieții noștri își fac datoria”, vorbea un locotenent la microfon. Era alt locotenent decât acela care-i trăsese nevestei un pumn în burtă. „Astăzi, cu două săptămâni înainte de ziua națională, armata nu precupețește nici un efort pentru încheierea cu succes a ultimelor pregătiri în vederea marii sărbători a poporului nostru. Indicațiile conducătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
construit, nici vorbă. E foarte ușor să ții discursuri despre construirea comunismului. În schimb, să construiești șosele și locuințe bune e ceva mai greu. Tata se pricepea să vorbească frumos. Îmi plăcea să-l ascult. El n-avea nevoie de microfoane, ca să fie luat în serios. Dar lucruri din astea îl mai auzisem spunând, acasă la noi. Și le spuneau unul altuia el și mama, când se întrerupea curentul ori se răceau caloriferele. Am alunecat pe jumătate în somn și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înseamnă să fii un bărbat dur și un american adevărat pe deasupra. Ssst, ssst, celălalt amenință că are să-i umfle ochii americani cu un pumn mexican. Ssst, ssst... Și acum, ah, ăsta e managerul celui dintâi, aah... ați văzut? A mușcat microfonul.” Văzuserăm și noi și căscaserăm gurile de uimire, ne aplecam în față toți trei și ne trăgeam înapoi, după cât de dramatică era lupta. Prin deschizătura cămășii zăream perna de grăsime de pe burta lui Toni. Pe ea creșteau multe fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pline cu ciocolată, din care nici măcar nu apucase să guste înainte de a cădea. Asta aveam eu să îți spun despre situația în care ne aflăm, îmi zice el deodată cu voce tare, care mă sperie, parcă ar fi avut un microfon înăuntrul gâtului, cămașa aceea albă își reia deja locul pe umerii săi, figura lui este un amestec de expresii, precum figura unui copil care a primit un cadou pentru a i se îndulci nenorocirea, iar el nu știe dacă trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se vedeau decât fire de telegraf, iar pe cer nu se zărea nici măcar un nor. — Cum te mai simți, tată? întrebă Midori, apropiindu-și gura de urechea bătrânului, aproape de tot, ca [i când ar fi f\cut o prob\ de microfon. Bătrânul își mișcă buzele, încercând să spună „nu bine“. Cuvintele păreau asemenea unui jet de aer uscat ce pornește din gât. „Capul“, continuă el. — Te doare capul? întrebă Midori. Da, răspunse el, incapabil să rostească mai mult de o silabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
subsol care servea drept bufet, fără nici o fereastră, era încărcat de scaune și mese și toată lumea vorbea în timp ce mânca - probabil despre boli și bolnavi - iar ecoul vocilor răsuna ca într-un tunel. Din când în când, ecoul era înăbușit de microfonul la care se solicita prezența în spital a vreunui doctor sau a vreunei asistente. În timp ce încercam să fac rost de o masă, Midori s-a dus și a cumpărat două porții de mâncare, pe care le-a adus pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În momentul ăla mie Îmi vin vag În minte drăciile alea pseudosemitice din mesajul lui Ingolf, dar e o chestie de o secundă, pe urmă toate astea Îmi ies din cap. Pentru că tocmai În momentul acela se petrece ceva aparte, microfoanele scenei sunt legate la un sintonizator care ar trebui să capteze undele ce plutesc În spațiu, dar operatorul - cu panglică - trebuie să fi făcut o eroare, căci mai Întâi auzim muzică disco și pe urmă intră pe fir Radio Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
toaletă. Uite, prin găurile alea mici de la duș ei aud totul. Apoi m-a tras înapoi în cameră și, cu degetul pe buze, mi-a indicat o scrumieră albastră, de parcă ar fi vrut să spună că e vorba de un microfon de sticlă. Privirea îi era rătăcită, sălbatică, defectă. - Ei, dacă tot ai venit până aici, a continuat în șoaptă, hai să facem sex. A început să se dezbrace până a rămas goală, numai piele și os, totul ambalat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care începe să scandeze: În-vă-ță-mânt! În-vă-ță-mânt! La început sună ridicol și îmi zic că, în sfârșit, i s-a înfundat. Dar nu! Valurile didactice se frământă în sine, apoi se descarcă în același răcnet disperat: În-vă-ță-mânt! Satisfăcut, parlamentarul aplaudă în fața microfonului, după care coboară sprinten scările de lemn și se aruncă în limuzina Nubira care îl aștepta în spatele tribunei. Seara am deschis televizorul. Sindicatele anunțau mitingul ca pe un succes. Reușiseră să adune peste cincisprezece mii de participanți. Oficialitățile și forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și să-și poată savura cafeaua, Cosmin luă două calmante, apoi dădu drumul la televizor. Înauntru, figura rigidă a primului-ministru Tăriceanu, supranumit Kuki, cu mâinile și cravata spânzurându-i de-a lungul șoldurilor largi, spunea cu glas metalic în fața unui microfon roșu că gata! dacă până acum românii au ascultat de politicieni, a venit timpul ca politicienii să asculte de români. Ideea îl înveseli de-a dreptul. Politicienii urmau să coboare printre români, să-i întrebe ce vor, ce naiba vor românii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aspră, dar cu ochi blânzi, de cerb, avea creștetul tuns perie. Oricum, păreau să semene ca doi gemeni. Un hermafrodit cu cap de androgin. Acum râdea în hohote: reporterii de la Realitatea Tv ieșiseră în stradă, le îndesau oamenilor în gură microfoane roșii: să spună ce vor de la politicieni. 41% au spus că politicienii sunt ursoaice năpârlite care dau iama prin tomberoanele patriei - mai bine ar fi toți strămutați pe terenul de vânătoare al lui Țiriac. 50% au cerut construirea unui circuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cadavrul lui B.N., cunoscut drept Bogdănelu' Nebunu', oligofren. Înecat și el! În aceeași dimineață, Salvarea și Pompierii au primit un apel telefonic cât se poate de ciudat, de la patronul unui local din proximitatea aceluiași cimitir urgisit. Omul urla disperat, prin microfon, în urechea operatorului de serviciu, precum că i se topise, la propriu, nevasta! Ambulanța sosită la domiciliul apelantului, a putut stabili, pe lângă starea incontestabilă de ebrietate a acestuia, faptul năucitor, că individul nu mințea. Soția sa (ori, mai corect, ceea ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
elan de simpatie pentru Parker și Brett. Pentru prima oară de când făceau parte din aceeași unitate. Sau mai degrabă, de când fusese numită pe Nostromo; dat fiind că inginerul avea vechime mai mare pe această navă. ― Aproape, răspunse el tușind în fața microfonului. Încercăm să redăm astronavei întreaga putere. Modulul 12 afectat a dereglat totul pe aici. Voi comunica cantitatea de energie de care vom putea dispune după ce recenzăm toate daunele. ― Și în privința reparațiilor? Vă descurcați? Dallas trăgea concluziile din rapoartele scurte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
conductele fără să băgăm toată nava în cală. Va trebui să ne mulțumim cu o cârpeală. ― Înțeleg. Altceva? ― Modulul 12. O spun sincer. Am pierdut celula principală. ― Cum? Praful? ― În parte. (Parker schimbă câteva vorbe cu Brett, apoi reveni la microfon.) Câteva fragmente aglutinate în intrări s-au topit, s-au lipit de pereți și au provocat supraîncălzirea care a aprins incendiul. Știți cât de sensibile sunt conductele astea. Incendiul s-a întins până-n interiorul scutului și a prăjit tot sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fi să aibă dreptate nu și-ar dori deloc să aibă de-a face cu un astfel de demiurg. ― Ce direcție? ― Cum? Pâcla și norii îi întunecaseră și gândurile. Dezmeticită, le alungă cu hotărâre. ― Ce direcție, Lambert? repetă Dallas în microfon, uitându-se la ea. ― E-n ordine... îmi fac prea multe gânduri. O cuprinse un val de părere de rău de pupitrul ei de pe Nostromo. Locul ei și instrumentele de navigație pe pasarela îngustă și austeră îi apăreau acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
asigura coborârea. Sigur că nu putea să cadă, aprinse lanterna și se uită în jos. Cercul luminos îi dezvălui metalul întunecat, pe o distanță de zece metri, în jos, sub picioare; după care nimic. ― E mai cald aici, zise în microfon după o scurtă inspecție a instrumentelor de măsură. Cred că din adânc urcă aer cald. Poate că e produs de mașinărie, dacă tot ansamblul funcționează încă. Trebuie să fie ceva care furnizează energie acestui trasmițător. Împinse cu picioarele pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
praf, miaună ca Jones. În difuzor se auzi un troznet. Dallas se încruntă, incapabil să definească zgomotul. Apoi își dădu seama într-o străfulgerare că Parker probabil desfăcuse o bere fără să se obosească s-o țină mai departe de microfon. ― A fost ca o plimbare câmpenească, continuă cu mândrie inginerul. Când reglăm noi o problemă, așa rămâne! După această afirmație peremptorie urmă un gâlgâit. Canicula acestei zile de vară era copleșitoare.., ― Bine zis. Bună treabă, întări Dallas. Odihniți-vă! Meritați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se putea apropia de el târâș nimic, fără să-și dea seama, stând în mijlocul pasajului. Era un loc tocmai bun pentru câteva minute de odihnă. Se așeză pe lamele, examinând la întâmplare nivelul inferior care se vedea dedesubt. Apoi acționă microfonul. ― Lambert, ce citire ai? Mă aflu într-una din sălile centrale. În mijloc e o stație de reparații. Numai eu sunt pe aici. Ea-și privi detectorul și păru dezorientată. Se întoarse spre Parker și-i puse micul radar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pasarelă. Apăsă pe butonul de apel. Pe consola lui Ripley se auzi un sfârâit. Se gândi mai întâi că nu era decât energie statică, dar ciulind urechile recunoscu o voce umană. ― Aici Ripley. ― Vorbește-ncet! murmură de îndată inginerul în microfon. În fața lui, mișcarea umbrei încetinise brusc. Dacă-l auzise creatura... ― Nu te-nțeleg. (Ripley schimbă o privire intrigată cu Lambert care se albise la față. Dar când vorbi din nou, șușoti așa cum îi ceruse:) Repetă... De ce vorbești încet? ― Creatura, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și cuvintele. TAMBUCHI INTERIOR ÎNCHIS apărură pe un ecran. Metalul sasului continua să fiarbă și să fie mâncat de acidul împroșcat când tambuchiul exterior se deschise brusc. Atmosfera înmagazinată în interior năvăli în spațiu. ― Parker, chemă Ripley, îngrijorată. (Mări volumul microfonului.) Parker! Ce se întâmplă acolo? Pe pupitru apărea și dispărea o lumină verde. ― Ce e? întrebă Lambert ridicându-se de pe locul ei. A mers? ― Nu sunt sigură. Tambuchiul interior este închis și cel exterior a sărit. ― Deci a reușit treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de pe locul ei. A mers? ― Nu sunt sigură. Tambuchiul interior este închis și cel exterior a sărit. ― Deci a reușit treaba. Și Parker? ― Nu știu. Nu obțin nici un răspuns de la el. Dacă a mers, acum ar trebui să urle în microfon. (Se hotărî:) Cobor să văd. Preia comenzile. Își părăsi locul și se precipită spre puntea B. În graba ci, era să cadă de două, trei ori. Reuși totuși să-și păstreze echilibrul și să-și continue cursa nebună. Ca printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
manetele în ordinea în care le coborâse cu câteva minute mai devreme. Sirenele își continuau lamentația acută. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute! Suprasarcină critică a motoarelor în trei minute! Cu fața aprinsă, respirând din greu, Ripley acționă microfonul intercomului. ― Mamă, am pus toate unitățile de răcire! ― Prea târziu pentru remediere. Miezul a început deja să se topească. În acest punct reacția este ireversibilă. Mai întâi o implozie, urmată de o suprasarcină imposibil de stăpânit și de explozia subsecventă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Își mirosi cu voluptate pielea astfel înnobilată. Așa da, se gândi, și chiar spuse cu voce tare: "OK." Îl puse pe toaletă și trânti ușița peste celelalte parfumuri. În spatele ușiței din dreapta se aflau unele peste altele câteva casete AGFA și microfonul cu șnurul răsucit în jurul lui. Asta era. Nu avea de ce să dispere, deși nu era nici cine știe ce motiv de satisfacție. Cu hainele va fi mai complicat. Începu prin a-și smulge cu voluptate sprâncenele. Fiecare pișcătură dureroasă îi producea o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]