17,823 matches
-
mult poate cântări puținul pe care mai mulți oameni împreună îl oferă unora lipsiți și întristați! Acolo, unde este unire și lucrurile se fac cu dragoste, mână de la mână, puțin cu puțin, se fac lucrări cu adevărat mărețe. ...Dumnezeu răsplătește mila și dărnicia omului și aici pe pământ, și sus la cer. Zgârcenia, însă, este pedepsită la fel de Dumnezeu. Celui ce dă i se va da, iar celui ce nu dă i se va lua și ceea ce mai are.” „Vânzătoarea” - se revine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Deci, unii suferă foame, lipsuri, frig - alții suferă din motivele mai sus indicate. Dacă în cazul celor dintâi îi putem ajuta, oferindu-le bunuri materiale, celor din urmă le putem oferi atenția, zâmbetul, compătimirea, susținerea morală, un cuvânt bun, încurajare, milă. Aici, își are rolul său cuvântul. Cuvântul putere mare are: el poate ridica suflete din pierzare și din noroi, le poate scăpa de moarte, poate zidi, așa cum și invers, poate dărâma, poate ucide, poate pustii. Ce vor folosi aceste persoane
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
însă, acordându-le ceva timp, ascultându-le, compătimindu-le, încurajându-le? Toate acestea se fac prin cuvânt. Când Iisus a văzut-o plângând pe văduva din Nain, care-și ducea la groapă pe unicul său fiu, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”. De ce nu i-a zis mai întâi „Eu îl pot învia!”?, dar i-a zis „Nu plânge!”? Eu cred că s-a întâmplat anume așa, pentru că sentimentul de milă și de compătimire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”. De ce nu i-a zis mai întâi „Eu îl pot învia!”?, dar i-a zis „Nu plânge!”? Eu cred că s-a întâmplat anume așa, pentru că sentimentul de milă și de compătimire pe care îl simți față de femeia ce plângea, era mai presus de toate. Dacă ar fi fost invers, s-ar fi pus accentul pe puterea pe care o avea ca Dumnezeu, nu pe sentimentul de milă. „Milă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de milă și de compătimire pe care îl simți față de femeia ce plângea, era mai presus de toate. Dacă ar fi fost invers, s-ar fi pus accentul pe puterea pe care o avea ca Dumnezeu, nu pe sentimentul de milă. „Milă voiesc, nu jertfă” - ne zice Mântuitorul. Mila este un sentiment nobil. Dac-am fi toți plini de milă pentru cei din jur, poate viața lor nu li s-ar părea atât de dură. Prea nedrepți, însă, suntem atunci când încercăm
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
milă și de compătimire pe care îl simți față de femeia ce plângea, era mai presus de toate. Dacă ar fi fost invers, s-ar fi pus accentul pe puterea pe care o avea ca Dumnezeu, nu pe sentimentul de milă. „Milă voiesc, nu jertfă” - ne zice Mântuitorul. Mila este un sentiment nobil. Dac-am fi toți plini de milă pentru cei din jur, poate viața lor nu li s-ar părea atât de dură. Prea nedrepți, însă, suntem atunci când încercăm să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
simți față de femeia ce plângea, era mai presus de toate. Dacă ar fi fost invers, s-ar fi pus accentul pe puterea pe care o avea ca Dumnezeu, nu pe sentimentul de milă. „Milă voiesc, nu jertfă” - ne zice Mântuitorul. Mila este un sentiment nobil. Dac-am fi toți plini de milă pentru cei din jur, poate viața lor nu li s-ar părea atât de dură. Prea nedrepți, însă, suntem atunci când încercăm să judecăm persoanele care suferă. Unii dintre noi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ar fi fost invers, s-ar fi pus accentul pe puterea pe care o avea ca Dumnezeu, nu pe sentimentul de milă. „Milă voiesc, nu jertfă” - ne zice Mântuitorul. Mila este un sentiment nobil. Dac-am fi toți plini de milă pentru cei din jur, poate viața lor nu li s-ar părea atât de dură. Prea nedrepți, însă, suntem atunci când încercăm să judecăm persoanele care suferă. Unii dintre noi ne dăm repede cu părerea că suferințele lor sunt din pricina păcatelor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
clipă și apoi a exclamat: „Ce dinți frumoși are!”. Nu știu pe cât de adevărată este aceasta istorioară, dar înțeleg bine ce mesaj poartă pentru noi. Atunci când nu vom vedea doar ce este rău la alții, atunci vom simți cu adevărat milă față de ei. Să ne obișnuim a vedea lucrurile frumoase la oameni! Să ne obișnuim ochiul nostru să le vadă pe cele bune, căci ochiul bun vede bune, iar cel rău vede rele. Să nu ne liniștim cu gândul că suntem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care îl aveam în realitate. Îmi plăcea mult acel palton. Printre persoanele care mai așteptau era și o femeie însărcinată. Nu avea decât o rochiță subțire pe ea și se vedea bine că îndura frig. Mie mi se făcuse milă de ea și îi dădusem paltonul meu, dar îi accentuasem că, pe urmă, trebuia să mi-l întoarcă. Mă trezisem. Copilul stătea aproape nemișcat în patul său. L-am chemat pe nume, l-am scuturat puțin și atunci îmi dadusem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
semn bănuitor de boală, ci își simțea din ce în ce mai mult picioarele grele, nu le putea ridica pentru a păși. După mai multe încercări de a se trata la spital, care nu aduseră niciun rezultat, mama nu mai avea altă speranță decât mila Domnului. Se găsiseră, desigur, și femei care erau de părere că mamei i s-ar fi putut face vrăji, sfătuind-o să meargă pe la descântătoare, adică la femei care desfac vrăjile, dar mama nu credea în aceste lucruri. Când crescusem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se întoarcă. Îi făcură promisiunea că vor pune toți, mână de la mână, și-l vor ajuta să-și facă o căsuță, unde să poată locui cu tatăl lor împreună. Moș Ion se gândi la tatăl lui și i se făcuse milă de el. Crezu în promisiunile fraților săi și hotărî să se întoarcă acasă. Dar, foarte repede, rămase dezamăgit. Frații uitaseră ceea ce vorbiră și de promisiunea făcută. Nu văzuse niciodată niciun fel de sprijin sau ajutor de la ei, care împreună cu soțiile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dă. Nimic din ceea ce ai, aici pe pământ, nu vei lua cu tine la cer, dar tot ce dai, vei afla neapărat acolo sus. Căci cel ce dă lui își dă și cel ce face lui își face. Dumnezeu răsplătește mila și dărnicia omului și aici pe pământ, și sus la cer. Zgârcenia, însă, este pedepsită la fel de Dumnezeu. Celui ce dă, i se va da, iar celui ce nu dă, i se va lua și ceea ce mai are. Vânzătoarea Tatiana îndrăgise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nu aveam nimic în buzunar, zise omul mirat. Atunci toți își dădură seama că domnișoara, pe care o crezură hoață de buzunar, îi strecurase bătrânului acei bani înainte de a ieși din autobuz și încuviințară acest lucru unanim. - Și-a făcut milă Domnul, mi-a auzit rugăciunea... zise șoptit bătrânul. Nimeni nu știa ce problemă avea și ce îi ceruse el lui Dumnezeu în rugăciunile sale, însă toți cei de față înțeleseră un lucru cert; că acel om se rugase și că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
avut și ați pierdut, în urma stăruințelor lor de a vă face rău? Ați pierdut casa? Ați pierdut locul de muncă? V-au răpit din averile voastre sau v-au despărțit familia? Sau v-a părăsit Dumnezeu și nu mai simțiți mila și ajutorul Lui? - Nu, nimic din acestea, părinte, slavă Domnului! Ei ne defăimează numele și ne vatămă onoarea în fața oamenilor. Ne clevetesc și răspândesc mereu neadevăruri despre faptele și caracterul nostru, despre familia noastră. Mă doare și sufăr mult din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
seama imediat de tot ce se petrecuse. Băieții, văzând câți bani avea cumpărătorul lor în buzunar, nu au mai așteptat, au luat pufoaica și au dispărut printre oameni. Moșul, iubitor de dreptate cum era, nu se bucură, i se făcu milă de acei oameni; doar nu se aleseră cu nimic decât cu o pufoaică veche. Îmbrăcat în cojoc și cu banii în buzunarul pantalonilor, el stătu mult timp acolo și îi așteptă cu gând că se vor întoarce, dar în cele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a simți apa rece cu picioarele goale? Nimic! Pe cât de mult erau așteptate ploile vara, pe atât de mari erau și bucuriile noastre. Îmi amintesc bine acei ani, când nu mai ploua vara de multă vreme. Seceta tăia pământul fără milă. Noi, copilașii, ne duceam cu bobocii la păscut, dar nu mai era nici iarbă, nici apă prin iazuri. Îmi amintesc cum băgam mânuțele prin crăpăturile pământului pentru a vedea la ce adâncime era urmă de umezeală, dar nu reușeam să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fals naționalistă s-ar sfârși printr-o diminuare a suveranității. Un țăran care își păzește singur oile, din fudulie, și nu "le împreună" cu ceilalți săteni nu mai are timp să-și lucreze pământul. Nelucrându-și pământul, ajunge curând "la mila satului". Aide a împlinit săptămâna trecută 50 de ani. Născută în 10 mai, de ziua regelui, de-a lungul anilor avusese de suferit din pricina acestei coincidențe. Pe vremea comuniștilor, această aniversare se transformase în obiect de banc politic, "tu și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
parcă erau drogați, lumea pleca la revoluție ca la nuntă, cu mic cu mare, într-o gălăgie infernală, în centrul orașului se auzeau focuri de artilerie, se spune că pe ăia care au strigat împotriva regimului i-au împușcat fără milă, aceștia se târau spre trotuar cu ultimele puteri, dar soldații le mai administrau câte o rafală în ceafă, de ziceai că le-au crescut nuferi roși din scăfârlie, apoi i-au lăsat să zacă pe trotuare, în propria lor baltă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tocmai până la Londra să faci un masterat. Singura problemă este că eu nu pot fi un controlor de bilete universal, eu nu pot controla bărbații, de pildă, ăștia s-ar uita la mine, apoi, probabil, ar încerca un sentiment de milă, ca până la urmă mutra mea nătăfleață să-i înfurie atât de tare, încât să mă ia și să mă azvârle pe geam afară, eu nu aș putea fi controlor de bilete pentru bărbați, doar dacă Luci, prietenul meu cel de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
departe, dintr-un fel de călătorie hipnotică. Se simțea liniștită, îi era somn. Se îndreaptă spre dormitor fără o vorbă. Se simte ca o găină inutilă. O găină de care, din când în când, cuiva trebuie să i se facă milă. Nu mai vrea să se lase copleșită de tristețe, mai bine să se culce. Își va lua cu ea, în vis, vioara și va compune un fragment din "operă". Amintirile, senzațiile se amestecă, are senzația că se află într-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lenevești până la amiază în pat, după-masa ți-o pierzi mâncând și pregătind aventura de la miezul nopții. O descindere la fetițele dintr-un bar deocheat. A doua zi nu-ți mai trebuie nimic. Ai nevoie de o liniște desăvârșită și de mila celui din preajma ta ca nu cumva să te zdruncine. Totul merge ca pe roate când ai mangoți. Când nu-i mai ai, ești bun de aruncat la câini. Când te plimbi ca un rege prin speluncile de la marginea orașului sau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încât profesorul, conducătorul științific al lucrării ei de licență, a tras-o brusc din sală, de parcă s-ar fi dezbrăcat în pielea goală în fața comisiei, acolo în curte s-a uitat la ea cu un fel de admirație amestecată cu milă. "De ce nu te-ai făcut membră de partid până acum?" a întrebat-o evident enervat. "Vreau să devin o bună specialistă, nu activistă de partid." A zguduit-o de umeri și i-a șoptit la ureche: "Pe ce lume trăiești
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau înfundate, că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul e plin de cutii de carton, cutii murdare și rupte, a ajuns o cerșetoare, una care se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de veci.” „Și du-mă astfel încât curând s-ajung La sfântul Petru și pe unde spui Că-i plin de duhuri care pururi plâng. Pornii atunci și eu pe urma lui. Mă pregăteam cărare lungă-a face Și-a-nfrânge mila, și-a răzbi durerea Pe care-acum din minte le-oi desface. Urcarăm sus și printr-un ochi rotund Zării la capul căii lungi și grele Podoaba bolții-n cer, și din străfund Ieșirăm iar către lumini și stele.” Dante - Infernul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]