1,513 matches
-
Florin. Șiragul ei de scoici, împletit de Viorel, tipul ăla mișto din Vama Veche, care purta mereu la el un zâmbet șăgalnic și o piele bronzată ca de drac și care, în timp ce râdea că al naibii romantism cu obiceiurile lui milenare se impune și că, vezi bine, ea nu se lasă cu una, cu două, deși, dă-o-ncolo de treabă, stau amândoi despuiați, cum șade bine unor nudiști, de convingere nudiști, înnoda scoică după scoică pe o sfoară văduvită de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
creionează două posibile scenarii în cazul impactului. Ambele au un deznodământ trist, întrucât evidențiază distrugerea a milioane de specii. Conform primului scenariu, va avea loc o erupție gigantică, care ne va ucide pe toți. Al doilea scenariu este de durata milenară și vizează erupții bazaltice, care de asemenea vor ucide omenirea. De cele două "grămezi termochimice" de rocă topită se știa de zeci de ani, dar, inițial, s-a crezut că acestea sunt statice. După un studiu detaliat al undelor seismice
Un supervulcan care se formează în Pacific ar putea distruge omenirea by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64961_a_66286]
-
părut scriitorului dubioasă, cu toate că el însuși i s-a supus uneori, voluntar ori involuntar. Pann credea cu tărie în posibilitatea de a îndrepta lumea cu ajutorul scrisului. Departe de orice gratuitate sau de estetism romantic, el făcea apel la autorități spirituale milenare (religia, basmul, fabula, istoria exemplară de orice fel) doar pentru a educa. Dacă versurile citate mai sus ar putea deschide orice carte a lui Anton Pann, încheierea intitulată Către cititori la Fabule și istorioare poate servi, de asemenea, drept concluzie
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
într-un sat fără nume și trecuți, toți, de cealaltă parte a realității curente, intrați în literatură. Călătoria simbolică a lui Moș Albu se petrece pe tărîmul mitic al ficțiunii fără vîrstă, acolo unde, ca și în Povestea vorbii, narațiuni milenare, însușite de contemporani, trăiesc o nouă viață în decor pur românesc. în calitatea lor de re-interpreți ai unor astfel de venerabile texte, personajele din O șezătoare la țară - chiar dacă sunt specifice Valahiei din secolul al XIX-lea, chiar dacă sunt arendași
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
ori, în lucrările mele de romanist, asupra faptului că româna continuă latina și că vocabularul de bază al limbii române a fost moștenit din latină. Dar, chiar dacă nu ești lingvist, nu e greu să constați că, în decursul istoriei sale milenare, româna a împrumutat cuvinte din toate cele patru colțuri ale lumii. Într-un dicționar al limbii române de dimensiuni medii, cum este DEX, se găsesc foarte multe cuvinte care nu sunt moștenite din latină, ci provin din alte limbi. În
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
nouă, iar prin arhitectură s-a străduit să lase asupra României amprenta sa cea mai durabilă. Înainte de a vorbi despre drama satului românesc din ultima jumătate de secol, culminată cu tentativele conducătorilor comuniști de a distruge satele cu caracteristicile lor milenare prin „sistematizarea rurală”, se impune evidențierea unor aspecte mai vechi care au adus satele în pragul pustiului, atât prin părăsirea lor de către foarte mulți locuitori aparținând anumitor etnii, cât și prin exodul țărănimii de orice naționalitate către orașe, din cauza sărăciei
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
iar populația a fost strămutată în Otopeni, în blocuri de patru etaje. Demolarea satelor a fost de fapt o încununare a politicii de industrializare forțată, care a dus la destructurarea societății rurale românești, nu numai prin distrugerea unei sănătoase tradiții milenare, ci și demolarea spirituală a unei însemnate părți a țărănimii noastre. Referindu-se la această politică de sistematizare a satelor, istoricul Dinu C. Giurescu, declara „valoarea, importanța și semnificația arhitecturii populare sunt universal recunoscute. Acest patrimoniu rural - case, gospodării și
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
țară pe care se putea circula cu mașina numai când nu ploua; altfel, doar cu căruța sau tractorul; din punct de vedere social, Lunca se prezenta ca un sat arhaic; peisajul însă mi s-a părut mirific în sălbăticia lui milenară și contrastând puternic ca estetică cu indiferența și inerția oamenilor. Dar nu despre aceasta voi vorbi. Alături de casa Elenei era o căsuță sărăcăcioasă, alcătuită dintr-o singură cameră și un antreu (tindă, cum se spune la țară). Pe când noi tăifăsuiam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
bunicul său le căpătase de la un moșneag ciudat, care susținea că este ultimul membru al unei societăți religioase secrete care se opunea Abației. Povestea era învăluită în mister și șchiopăta în multe locuri, dar vorbea despre un fel de frăție milenară al cărei scop era zădărnicirea uneltirilor Abației, care rezerva omenirii un sfârșit dramatic. Severus susținea că toată moștenirea acestei societăți se afla în coliba bunicului său uitată de vreme undeva departe. Alarik protestase și îi spusese lui Kasser că Severus
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mie opt sute de ani, reglementarea aceea asigurase Curții Imperiale controlul total al australului, e drept, în limitele unei cote obligatorii pe care trebuia să o vândă în fiecare deceniu oricărei federații solicita o anumită cantitate de combustibil. Era o rânduială milenară, care funcționase fără greș... Până acum. Crey era convins că, exploatând cu clone zăcământul de austral, se înscria perfect în legile Imperiului și că Federația Sagittarius nu încălca nici o reglementare. Acest lucru avea desigur să devină de o importanță redusă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
trebuie să fi fost Voluntar ca să înțelegi furia pe care o stârnise o asemenea presupunere. Pentru mia aceea de atei care plecaseră hotărâți să-și dea viața pentru idealul lor și sfârșiseră prin a se trezi după o sclavie probabil milenară pe o planetă care semăna cu Pământul de dinainte de Hristos, condiția lor de șerbi era cel mai adânc coșmar imaginabil. Boit încercase să îi liniștească, să le spună că e foarte posibil ca lucrurile să nu fie chiar așa. Dar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Abatele clătină din cap cu o încetineală care îi sublinie dezaprobarea într-un mod bizar. - Clonele nu sunt necredincioase. Nu trebuie să le confundăm cu cei O Mie de Voluntari. În ele e sădit un trecut religios cu o vechime milenară pentru unele planete. Pur și simplu au uitat calea umilinței și a smereniei pentru o vreme. Cum poate și Abația a uitat-o... Plătim cu toții tribut aceluiași păcat. - Vrei să spui că bestiile acelea care au distrus Abația, care au
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vrea să te omor? Cea mai logică soluție este să te silesc să colaborezi cu noi, să-ți trădezi stăpânii. - Nu ai cum să faci așa ceva. - Te înșeli, zâmbi Oksana. Unul din motivele pentru care noi am dezmembrat Imperiul vostru milenar în doar câțiva ani este lipsa noastră de sensibilitate la canoanele pe care voi le considerați că definesc umanitatea. Metodele noastre de tortură sunt mai aprige decât îți poți imagina. - Nu ai de unde să știi ce îmi pot eu imagina
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce aparținuse în vremuri nu foarte îndepărtate unui patrician, acum șters din istorie, reprezenta, mai bine decât orice disertație a vreunui erudit, și decât orice perorație îndurerată a vreunui senator cu părul alb, situația dezastruoasă în care ajunsese o civilizație milenară, cândva puternică și temută în întreaga lume, un far al cunoașterii și al civilizației. Chiar și faunul, în lucirile roșiatice ale torțelor, părea să râdă de tot ce se întâmpla. Nu era însă nimic de făcut. Asta era realitatea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe mustul ce umpluse ca pe trei sferturi dejul și tot întinzându-mă și aplecându-mă, am dat cu capul în jos și începe zvârcoleala în must. Surdul din călcător nu văzuse și nu auzise nimic, juca deasupra sacului dansul milenar, iar eu, jos, mă umflam cu must și mă luptam cu moartea. Cât va fi durat această cumpănă nu știu, dar târziu, după ce mă trezisem din începutul morții, m-am văzut așezat sub ulm pe un lăicer, gol-goluț învelit într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
înțeleagă democrația, cum a reușit să se automotiveze, să pună osul pentru a reclădi țara asta lăsată în ruină de regimul de tristă amintire. Am dovedit că sîntem o națiune care își înțelege menirea, care are la bază o tradiție milenară și o cultură de invidiat care o ajută să iasă din căcat în momentele de cumpănă ale istoriei. Numai datorită acestei stări ancestrale, a fost posibil să se întîmple atîtea minuni în ultima vreme la nivelul fiecărui cetățean. De cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
terminologie, „rădăcinile”, oricare ar fi ele, zguduie din temelii existența emigratului. Evreul dintotdeauna exilat fusese forțat să se exileze de data asta În chiar țara strămoșilor Îndepărtați, de care se tot Îndepărtase, revenind astfel dintr-o mai curând implicită diasporă milenară Într-o alta, imediată, explicită și nu tocmai confortabilă. Pentru scriitor, șocul unei atât de dramatice dislocări concretizează o primejdie care anihilase ilustre cariere artistice și continuă s-o facă, cu aceeași cinică nepăsare, pe toate paralelele și meridianele, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a răspuns Freud, dacă nu cumva totul... având grijă să nu se aventureze În vreo explicitare. În acest „mult” nu poate fi ignorat, cred, exilul Însuși, cel cotidian și cel de o mai iremediabilă Inițiere. Felul În care invariantul nostru milenar Își regenerează premisele și Își Înnoiește expresia, adică „speranța, cuibărită sub cenușă”, cum spune poetul, și „reaprinsă de suflarea uriașă a visului”, este probabil ceea ce justifică și premiul acordat astăzi poetului israelian de limbă română Eran Sela. Să-l omagiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
materiei perceptibile, extinsă și restrânsă abuziv, pentru că e „visată”, În lipsa altui mijloc care să-i probeze limitele. Tocmai limitele condiționate de imediatul incendiar al senzorialității vor energetiza fascinația de vârtej a creației sale. Dar avem aici, probabil, și rădăcina spiritualității milenare care Îl naște pe Blecher, matricea cu care se confruntă și se Înfruntă, aparținându-i chiar și atunci, mai ales atunci, când o supune viforosului său asalt interogativ. * După bacalaureat, tatăl său, negustor Înstărit, Îi susține financiar studiile la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care nu știm nimic. Keseru Îl asociază, deloc Întâmplător, lui B. și, astfel, și lui Koves, Obdachlosen și ei, deposedați de umbra protectoare a normalității, dar și blestemați să poarte, acum, după Auschwitz, noua stigmă, gravată În carne, a „secretului” milenar al excluderii. Francez refugiat În Germania, Chamisso resimțea o vizibilă solidaritate cu acel „Ewiger Jude”1. Figura lui Ahașver apare În poezia sa. Numele Schlemihl, simbolizând În tradiția evreiască „Schlamassel”, un fel de urgisit August Prostul care atrage toate ghinioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
enfer, point d’illusions”) poate fi inversată acum: fără iluzii, nu există infern. La „pokerul” existenței, jucat și În Kaddish, și În Liquidation, Auschwitz rămâne „imbatabil”, În competiția cu orice alte instituții de „educare” prin exterminare, naziste sau comuniste. „Blestemul” milenar dobândește altă anvergură, de data asta. Damnarea a Înlocuit orice identitate, tatuajul definește altă vârstă a abisului. Față de stigma gravată În carne, umbra pierdută nu mai pare decât un detaliu frivol. În coșmarul post-Holocaust, B. va refuza, și el, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mă înșel, dar am impresia că nu agreezi marea noastră aliată, Germania. Zâmbind, Marius se oprește din mâncat. Rostește pe același ton: Dimpotrivă, draga mea, iubesc Germania. Redevine serios. Pentru mine ea reprezintă Schiller, Goethe, Bach. În schimb marele Reich milenar oferă reperele antiumane ale doctrinei naziste numite Gestapo 48 sau SS49, a uniformelor brune sau negre care adoră ca o icoană chipul Führer-ului. Mă îngrijorează prezența SS-istului aici la București. De ce? În ultimul timp, bântuie prin capitală tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
munți de mâncare și mări de băuturi, fără libertatea de gândire omenirea nu va fi decât o turmă ghiftuită, foarte puțin interesantă. 23. Acest popor a vorbit adesea patetic, așa de patetic cum nu poate vorbi decât bucuria și durerea milenară a unei rase. A vorbit prin unii reprezentanți ai lui de elită, prin păstorul care a creat Miorița, prin viteazul care a cântat pe Toma Alimoș. 24. Se știe că ceea ce este departe, ni se pare uniform. Pentru un călător
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu peștele radioactiv. I CĂTEVA MINUTE DE RELAXARE Echinoxul de primăvară Își vestise debutul Într-un mod cu totul neașteptat; În zorii zilei de 21 martie 1971, puternice rafale de vânt Însoțite de lapoviță și ninsoare, ținuse Încordată atenția locuitorilor milenarei capitale Elene vreme de două ceasuri. Apoi, În mod nefiresc, văzduhul se liniștise iar „Astrul Ceresc”, cu un zâmbet ștrengăresc Își arătase bunăvoința În mod promițător. Aparentă acalmie: soarele se refugie uimitor de repede printre nori, În vreme ce forțele deslănțuite ale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu era cazul să facă comentarii din motive Întemeiate: oricum nu avea cu cine discuta, și continuă cu aceeași melodioasă voce. „Îmi permit să fac o confidență: Am fost deosebit de impresionată de farmecul pitoresc al labirintului muntos, În timp ce populația acestei milenare țări afișează permanent zâmbetul ei caracteristic, fiind incredibil de generoasă. O dovadă a exprimării mele se află aici, În momentul de față...! Abea ne-am cunoscut și parcă ne știm de când lumea...!” Gică Popescu, la rândul lui efectiv fascinat de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]