2,132 matches
-
de anatomie pe motiv că purtam părul lung, legat cu un elastic și ascuns după gulerul halatului scrobit, dar el l-a văzut și mi-a dat 4 ca să vin și la vară, vroia să mă mai vadă, pe urmă milițienii care te opreau pe stradă după ora zece seara și-ți cereau buletinul ca să apere populația de criminali, și ne luau În bășcălie dacă le arătam carnetul de student, tot ca să-și facă datoria, asta amintindu-mi, nelăsîndu-mă să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gândesc; când m-am întors, am găsit împăturită în cutia de scrisori o a doua somație: să părăsesc casa într-un interval de Înu se preciza cât), altfel se va face apel la miliție să mă evacueze. Știu că nici un milițian n-ar interveni în cazul ăsta fără o hotărâre judecătorească, dar poți să știi ce se va întâmpla? Poți să trăiești cu apăsarea asta pe cap? „Desigur, poți, poți“, zicea Ioana Sandi. „Nu te mai gândi la asta acum. Recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la ea, probabil fără să scoată o vorbă, n-ar putea spune cu certitudine, și își văzuse de drum. Sprijinit cu fruntea de geamul rece, își imagina că s-ar putea să vină într-adevăr într-o bună zi cu milițienii la ușa lui și să i se spună să-și scoată lucrurile mai repede, în stradă sau oriunde, și se vedea în acea clipă încercând să, dar s-a dezlipit cu bruschețe de întunericul în care mișunau fantasme, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
portița în urmă-i și se oprește pe pardoseala din piatră cubică a căii largi, identică străzilor din Cernăuți, din Viena sau din Paris, adăstând derutat, printre mulțime de bărbați și de femei, să-și tragă sufletul un pic. Un milițian, în haine de doc albastru, se îndreaptă spre el, controlându-și din mers corectitudinea ținutei, tocul pistolului de la centură și potrivindu-și cât mai la îndemână bastonul negru de cauciuc. De undeva, din mulțime, din arrière-plan, se decupară câteva siluete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
reeducare! își explică Mircea atitudinea maselor, care se grupează în jurul său, privindu-i, cu vigilentă suspiciune, de la oarecare distanță, hainele patinate cafeniu și fața mânjită în praf de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau prezența, depărtându-se, până dispărură după colț. Precis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau prezența, depărtându-se, până dispărură după colț. Precis că s-a dat alarma la Școala de reeducare! își întări, pentru sine, explicația, față de vâlva dimprejur. Milițianul și masele vigilente dispărură, de lângă el, de îndată ce Mircea se trezi în mașina cu ferestre asigurate de gratii, condusă de o uniformă kaki, între trei civili necunoscuți, adevărate arcane de taină în semiîntuneric. Recunoscu vocea, gesturile și imaginea lui Bobocică Ochi-Albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-te la direcțiune! Bej se duce, flancat de securist. Ăla nu-i face nimic, nu spune nimic tot drumul. Ajung la direcțiune, securistul deschide ușa, Îl lasă pe Bej să intre primul. Apoi Închide ușa, el rămâne afară. Înăuntru, un milițian În uniformă, cu pulanul pregătit. L-a snopit pe bietul meu prieten. L-a bătut ca la arest, să nu lase urme. Dacă urla de durere, Îl lovea și mai tare. Cam jumătate de oră de tortură. S-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
schimbăm America de lângă Dunăre pentru America de peste Ocean. Atunci Plevna internă - adecă naționalitatea română a acestei țări - va fi luată. [3 martie 1879] [""ROMÎNUL" DE VINERI, 2 MARTIE... "] "Romînul" de vineri, 2 martie, cuprinde un ciudat articol iscălit "un ofițer milițian antifebruarist", care adresează o mulțime de grațiozități d-lui general Florescu, iar drept pretext pentru a o putea [face] să ia un articol din "Ecoul țării", de nu ne înșelăm ziar care criticase acordarea unei recompense naționale d-lui general
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ci fapta. Fapta a fost, este, va fi în vecii vecilor o trădare neespiată, neespiată decât într-un singur chip. Daca generalul Haralamb s-ar fi sinucis a doua zi după răsturnarea lui Vodă Cuza, greșala (cum o numește ofițerul milițian) era espiată; în alt chip însă, ea nu are iertare nici din partea oamenilor bine cugetători, nici din partea lui Dumnezeu. Și toți ofițerii cari au luat parte la răsturnarea nocturnă a lui Vodă Cuza cată s-o știe o dată pentru totdauna
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de la o Cameră roșie nici se puteau aștepta scrupule. Sîntem însă siguri că o adunare de militari în locul celei din Dealul Mitropoliei ar fi refuzat recompensa în unanimitate. În fine acel articol mai conține un ciudat argument: "Întrebați - zice ofițerul milițian antifebruarist - întrebați pe statul-maior al lui Luders cum se face ca un trădător ca Haralamb să fie cavaler al Crucii Sf. Gheorghe". Dați-ne voie. Nu-ntrebăm, pentru că n-avem nevoie s-o știm. După 11 fevruarie, d. Haralamb și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
niciodată nu mă întrebasem ce e înăuntru. În clădire se petrecu o scenă bizară. Urcarăm trei etaje cu un lift mititel, numai eu și căpitanul, trecurăm prin numeroase coridoare la fel de strâmte și aveam senzația că clădirea era pustie, în afară de câțiva milițieni pe care îi zării de departe, nu întîlnirăm pe nimeni. Eram deci la Miliție. Așadar, o chestie penală... Și dacă se desgropase istoria cu moartea Căprioarei? gândii. Fusesem scos din cauză și ginecologul acela era demult liber. L-or fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Acuma nu mai e permis, domne, să-ți faci de cap! Caz de miliție, de condamnare!" "Trece-l pe fișă, zise grasul ironic, jjj, și-mi aruncă o privire de simpatie, repede reprimată. Du-te, mă Bacaloglule, și cheamă un milițian, da' să-i plătești înainte bantalonii bătați, altfel n-are valoare... Vezi că universitarul nostru are balmă grea și dacă mai zici multe să n-o încasezi și tu! Eu voi depune mărturie că tu te-ai legat de el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Miliția, care ăștia au schimbat-o după necesități: dependințele le-au transformat în camere obscure, pentru amprente digitale și alte fotografii, beciul în beci, și la poartă au construit și ei o chichineață cu ghișeu, pe unde scotea capul un milițian, dacă vroiai să intri să-ți schimbi buletinul sau să dai cine știe ce declarație... Ni s-a repartizat și nouă cîte-o odaie, vă ajunge, zice, sînteți necăsătoriți, dar pe urmă ne-am căsătorit, avem și copii, dar tot în ele am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pâini... Din această insignifiantă întîmplare, un geniu a dat naștere unei epopei grandioase, în care lipsa de înțelegere e pusă la zid, iar fanatismul rigid și implacabil al apărătorului legii sancționat (Javert se sinucide). Ei bine, într-o zi un milițian (un Javert derizoriu) îmi aduce și mie în instanță un Jean Valjean neînfometat, dar care n-a știut ce să-i spună când a fost întrebat de unde are pâinea pe care o ținea sub braț. S-a bîlbîit! Bineînțeles că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acum pentru tot soiul de delicte: de la o lună până la un an de închisoare. Puneți amenzi de la o sută până la nu știu câte mii de lei, sau alte forme care să nu încurajeze furtul, dar nici să dea cu ușurință prilej unui milițian ranchiunos să-i facă "figura" unui dușman personal și să-l trimită la răcoare pentru astfel de delicte minore." "Bine!", mi-a spus titularul și a propus foarte rapid aceste modificări care au micșorat apreciabil numărul de "delincvenți" adevărați sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încă o dată la întrebarea mea: ce se întîmplă dacă noi nu mărturisim nimic? Nu ne-a văzut nimeni, iar cel dispărut nu poate fi găsit. N-o să mă convingi că o să se deplaseze la cota 2.000 o divizie de milițieni ca să caute un om care a pierit în cine știe ce văgăună inaccesibilă." "Acuma nu, îi răspunsei, dar când se va topi zăpada da, și fără să fie nevoie de o divizie de milițieni, ci de un simplu cioban, sau tăietor de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deplaseze la cota 2.000 o divizie de milițieni ca să caute un om care a pierit în cine știe ce văgăună inaccesibilă." "Acuma nu, îi răspunsei, dar când se va topi zăpada da, și fără să fie nevoie de o divizie de milițieni, ci de un simplu cioban, sau tăietor de lemne, sau unul din acei excursioniști cărora tocmai asta le place, să cotrobăiască prin toate cotloanele munților. Și pe urmă, te întreb și eu: accepți să..." Da, știu ce vrei să întrebi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în plin ridicol, fentați de-o mică activistă pupăcioasă. La un moment dat, s-au auzit zgomote puternice de motor și de pe-alee a țâșnit un Aro, cu scrâșnet de frâne, ca-n filme. Din el au coborât patru milițieni, au strigat ceva, l-au apucat pe Paul de guler și de brațe și l-au aruncat în spate, prin ușa metalică. Portiera nu s-a închis bine și Aro-ul a demarat cu ea clămpănind, în urletele lui Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aici?“ „Bem și noi un suc.“ Cezar apărea din lac, vesel, cu apa bolborosind din chiloți. „Și dumneata?“ „Fa-fac și eu o baie.“ Se scărpina după cap și la chiloți, te așteptai să scoată un kilogram de pește de-acolo. Milițienii îl lăsau în pace și se întorceau la noi: „Consumați băuturi alcoolice!“ „Nu, tovarășu’ plutonier!“, se văicărea Suciu, arătându-le sticla. „E suc, pe cuvânt de-onoare!“ „Buletinele la control! Amendă!“ Ne strângeau toate buletinele, mai puțin pe-al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sticla. „E suc, pe cuvânt de-onoare!“ „Buletinele la control! Amendă!“ Ne strângeau toate buletinele, mai puțin pe-al lui Cezar. „Domne, da’ luați-l și pe-ăsta!... Ce-aveți cu noi, n-am făcut nimic!“, protesta Andrei. „Gura!“ În timp ce milițienii scriau procesele-verbale, Cezar sărea din nou în apă. Înota în cerc, apoi făcea pluta, printre alge, dopuri și pești morți. Nimic nu putea egala vremurile alea. Murdare, nestăpânite, dar, într-un fel, mai simple și mai ușor de controlat. Aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la discotecă sau rockotecă. La rockotecă, intrai cu lanțuri și geci din imitație de piele. Te mai plimbai și noaptea pe plajă, braț la braț, cu pantalonii suflecați și pantofii-n mână. Luna lumina frumos, se zăreau valurile cafenii și milițienii pândind după șezlonguri. Ziua cloceai la soare, cu cinci-șase beri îngropate-n nisip și cartonul cu clătite alături. Așa ne-a prins anul cu Cernobâlul, la Neptun, pe plaja de la nudiști. N-aveai mare lucru de văzut, dar fetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uita cu invidie la tine, când venea vorba de sărbători: „Cum, ați luat al treișpelea salariu? Nouă nu ne-a dat nimic.“ Nu interesa pe nimeni cât încasai de fapt în fiecare lună (de trei ori mai puțin cât un milițian; de zece ori mai puțin ca un marinar; la fel cu un muncitor necalificat), puturoșii de profesori primeau trei luni de concediu pe an și le mai cădea și-o pleașcă de Crăciun. Pe-asta, dracu’ știe de ce, o ridicai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcuse praf, dar copacul nu pățise nimic). Până în ’89, dacă spuneai că ești scriitor, te primea lumea cu pâine și sare, plecai de la sate cu portbagajul plin de porumb și cartofi. Avea un respect meseria asta, o decență recunoscută. Doar milițienii și doctorii mai inspirau atâta importanță. Și parcă și-actorii. Acum, în intervalul de care unii au nevoie să clipească, iar alții să modifice un roman, lucrurile fuseseră date peste cap. Două secole de respect național se năruiseră într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două persoane, doar băieți cu băieți și fete cu fete, ca-n Republica Populară Chineză. Trebuia să faci schimb repede, altfel rămâneai cu Rotileanu din Piatra-Neamț sau cu cine se nimerea să ți-l repartizeze-n pat. Noaptea veneau controalele, milițienii băteau la toate ușile și răscoleau cu lanterna fețele adormite. Care se știa deștept tocmea pe-altul să-i ia locul și fugea-n Eforie la „Steaua de Mare“, etajul 14 (era singurul bar de pe Litoral deschis toată noaptea, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eu?“ (ultimele două puneau la îndoială chiar judecata celui înșelat). Actoria continua până după miezul nopții, urmărindu-ne prin camere cu alte și alte roluri, pregătite să ne deschidă mințile și poftele: eu mi-o închipuiam pe Maria pionieră, hangiță, milițian, bucătăreasă pe-un vas (reminiscențe Julieta Szöny din copilărie); Maria mă făcea boxer, securist, patron, Mihai Viteazul (ca-n filmul unde, în lupta de la Călugăreni, sclipește un ceas electronic pe mâna călărețului). Aventurile noastre doborau paturi și fotolii, străbăteau culoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]