1,911 matches
-
că elefantul este exact ca un plug, iar cel care pipăise urechea striga că el știe sigur că elefantul arată ca o foaie uriașă de salată. Tot astfel, muzicienii sunt orbii care visează să descopere toate culorile, refăcând milimetru cu milimetru un puzzle gigantic, mereu în schimbare, ca un elefant multicolor, nesfârșit, pe care nu l-a descoperit încă nimeni pe de-a-ntregul", este de părere Adriana Gabrian.
Știrea care îi vizează pe toți elevii. Ce se va întâmpla vineri, 28 martie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39629_a_40954]
-
întâmplase? Ca de obicei, schela fusese prinsă de asfalt cu un șurub. Unul singur. Iar șurubul începuse să se deșurubeze. De fiecare dată când un camion sau autobuz trecea prin apropierea schelei, șurubul se mai ridica cu câteva sutimi de milimetru. Niște pietoni remarcaseră tărășenia și începuseră să își dea cu părerea despre ce se va întâmpla. Majoritatea erau de părere că, în mai puțin de două ore, schela se va prăbuși pe Magheru, îngropând sub ea câteva mașini și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a fost adăugat aeroporturilor, Întocmai cum substanțele hrănitoare curg, din ce În ce mai rapid, dinspre plante și animale către gurile hulpave ale oamenilor. Mașinăria simultană a lăcomiei și hulpăviei jertfește individualul În favoarea ego-ului corporatist, Încarcerînd trupul Într-o celulă de grăsime și orice milimetru furat din tihna trupului sfîrșește În spațiul corporatist. CÎndva, existau vapoare cu cabine luxoase, trenuri cu minunate vagoane de dormit și avioane cu saloane elegante În care doamne zvelte stăteau la taifas cu domni arătoși, sorbind cocktailuri din pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Aproape că nici nu mai puteam să respir, așa de tare mă presau în spate penisurile lor în erecție. Mi-era teamă că dacă expiram, deci îmi mișcam spatele - într-o mișcare complet involuntară, țineți cont - cu o zecime de milimetru mai aproape de organul lor fierbinte, gestul mi-ar fi fost interpretat ca un semn de încurajare. Apoi, de vreme ce nu prestam, existau mari șanse ca gentlemanul în chestiune să mă bălăcărească, să mă acuze că l-am ațâțat fără rost, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de invitație. În afară de Luke, Jacqui nu se omora după restul Bărbaților Adevărați. Chiar Luke mi-a deschis. Deși părul lui de rocker era mult mai scurt acum decât atunci când o întâlnise pe Rachel, încă purta blugi cu o fracțiune de milimetru prea strâmți. Privirea mea era inexorabil atrasă de prohabul lui. Nu aveam nici un control asupra acestui fapt. Semăna puțin cu felul în care toți începuseră să se adreseze cicatricei mele în loc să se uite la mine. —Intră, mi-a invitat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
caz, e vorba de un mare secret. Iată mecanismul. În corul de la Saint-Martin-des-Champs se află o fereastră cu o mică rosătură În punctul unde două ochiuri colorate sau lăcuite sunt unite printr-o rețea de plumb. A fost calculată la milimetru, și probabil că de șase sute de ani e cineva care-și dă osteneala s-o mențină În aceeași formă. La răsăritul soarelui dintr-o anumită zi a anului...“ „...care nu poate fi decât răsăritul zilei de 24 iunie ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și exact, calculele sobre mă făceau să mă simt puternic, relaxat, invulnerabil. Mă fascinau detaliile infinitezimale care dădeau totul peste cap, șuruburile și rozetele nevăzute ce despărțeau viața de moarte, așteptând liniștite să fie acționate, să se deplaseze cu un milimetru, ca două piese prinse imperfect în motorul unui avion. Piulițele săreau, tubulaturile cădeau secționate, comenzile o luau razna și inima începea să bată nebunește, în timp ce cursa 261 de la „Alaska Airlines“ se prăbușea cu burta-n sus, de la 8 000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zâmbea subțire, ca atunci când descoperi ceva rar și nu vrei să spui imediat. „Harta asta are-o problemă. S-au folosit două tipuri de cerneluri la desen, se vede după cum ți-a copiat imprimanta, grosimile diferă cu câteva zecimi de milimetru, poate și două peneluri diferite; n-aș putea spune care, până n-am originalul în mână. Și mai e ceva. Îmbucăturile nu se potrivesc perfect, cum ar fi fost normal pentru un cartograf de secol 18. Comanditarul, adică persoana care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care a legat lumina și umbra în straturi aproape insesizabile. Sistemul constă în executarea de către pictor a mai multor straturi de vopsea, din ce în ce mai fine, foarte diluate, fiecare fiind de ordinul a 30-a sau a 40-a parte dintr-un milimetru. Un soi de pictură moleculară, cum ziceți voi.“ „Ai găsit singură chestia asta?“, m-am mirat. „Bineînțeles că nu.“, a recunoscut Maria. „Un istoric a făcut-o, expert în artă florentină. Îl cheamă Jacques Franck și e și pictor. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la curse. Maria m-a apucat de braț. „Ce-i? S-a întâmplat ceva?“ „Mobilul, te rog.“ Mi l-a dat. Avea un Motorola V3, negru, cu clapetă. L-a deschis grijuliu, cu degetele ei lungi și subțiri, îngrijite la milimetru. După degete se judecă un om, nu după ce-ți spune. Apoi a privit în spate și-a văzut și ea Vento-ul. Păstra distanța, ținea aproape. Nu era bară-n bară, dar nici nu băgai altă mașină între noi. „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Era suficient să știe că sunt acolo. Frumusețea ei se punea imediat în mișcare, se activa în contact cu privirea mea: pupila i se dilata, sprâncenele se-arcuiau, sângele urca-n obraz. Pielea se întindea, buzele începeau să se întredeschidă, milimetru cu milimetru. Mecanismul fragil și complicat al feței era repus în funcțiune printr-un schimb de priviri: ca fluturele, când trebuie să-și lepede coconul și să pompeze fluid în corp pentru a-și desface aripile. Tehnologia asta treptată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să știe că sunt acolo. Frumusețea ei se punea imediat în mișcare, se activa în contact cu privirea mea: pupila i se dilata, sprâncenele se-arcuiau, sângele urca-n obraz. Pielea se întindea, buzele începeau să se întredeschidă, milimetru cu milimetru. Mecanismul fragil și complicat al feței era repus în funcțiune printr-un schimb de priviri: ca fluturele, când trebuie să-și lepede coconul și să pompeze fluid în corp pentru a-și desface aripile. Tehnologia asta treptată a frumuseții mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și-am împins bagajele înăuntru. Cușeta austriacă mirosea a săpun, mochetă și lemn vechi, nici bine, nici rău, ca la o pensiune ieftină. Geamul se prelungea cu o manetă de vatman, pe care-o învârteai degeaba: nu se clintea un milimetru. Sub el, în colț, o chiuvetă de pe vremuri, cu robinete în stea, colorate cu-o pastilă de faianță pe mijloc: roșu, pentru apa caldă; albastru, pentru aia rece. Nu le puteai confunda. Chiuveta fusese proiectată în formă de inimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mai dădusem peste așa ceva din copilărie. Te simțeai ca într-un Rolls, abia așteptai să demarezi. „Trebuie să văd asta...“ M-am apropiat, strecurându-mi și eu capul înăuntru. Caroseria ovală lucea în două ape, lemnul fusese șlefuit la milimetru și acoperit cu un lac subțire, profesionist: se întrezăreau nervurile dedesubt, clar și nesupărător. Se păstraseră până și benzile de protecție, sigiliile aplicate jur-împrejur, care garantau produsul original. Trebuia doar să le rupi și să te instalezi la comenzi. Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu cel de la Literele bucureștene, zăcea bustul lui Eminescu. Nu-l găsisem, dar nici nu mă străduisem prea tare; nici doctorul Weidle nu părea să fi auzit de el. Bucla se încheiase: așa arătau locurile, așa oamenii. Știam totul, la milimetru: pe care străzi s-o iau, ce spații să evit, pe unde m-aș putea retrage. Lipsea doar inginerul Marin Grosescu și plimbarea noastră de-a doua zi, așa cum îmi fusese promisă la telefon. Seara, ne-am strâns în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte Încet, brațele. Apoi le coborâ și le Împinse, la fel de Încet, Înainte. Părea un fel de dans, un fel de pantomimă lentă. Se lăsă, treptat, milimetru după milimetru, să cadă În genunchi. Acea lentă cădere cerea mușchi de oțel În picioare. Alexandru avu impresia că Ștefănel nu cade, ci trage după el o greutate imensă, ca o cortină. Odată ajuns cu genunchii În nisip, tânărul deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte Încet, brațele. Apoi le coborâ și le Împinse, la fel de Încet, Înainte. Părea un fel de dans, un fel de pantomimă lentă. Se lăsă, treptat, milimetru după milimetru, să cadă În genunchi. Acea lentă cădere cerea mușchi de oțel În picioare. Alexandru avu impresia că Ștefănel nu cade, ci trage după el o greutate imensă, ca o cortină. Odată ajuns cu genunchii În nisip, tânărul deschise larg brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
inginerii, cum erau la noi și, dom’le, da’ ăla-i nebun ? Păi ce v-o dat dumneavoastră de aici, la noi este o echipă de ingineri care lucrează să calculeze. Îmi dăduse arborele cotit de la ghilotina de 25 de milimetri, plus volantă, plus cuțitul, plus masa, tot. Era de lucrat acolo... dar, numai arborele ăla era..., trebuia să lucrezi la ăla de-ți venea rău, oboseală, pe chestii, diagrame, paradiagrame. Și ăia ne-o spus: „- Dom’le, nu faceți, măi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un pic mai mare porția... Pâinea era pătrată, de-aia În tavă..., și era tăiată În felii subțiri de cinci milimetri... O feliuță de pâine, atâta era... Și după eliberare ați venit acasă? Am scăpat și am venit acasă. Și În ajunul lu’ Anu’ Nou, În ’49 spre ’50, m-or arestat din nou, cu ăștia din Banat... A doua oară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cum, noi, deținuții politici, avem dreptul la trei centimetri de păr!”. Și n-au vrut să se lase. Știți? Atunci Goiciu a zis: „Bă, cât Îs io comandant aici, la mine nu mere cu trei centimetri, că eu n-am milimetru ca să măsor că tu ai trei centimetri sau un milimetru, sau doi. La mine, toată lumea la zero și cu-asta am terminat. Să nu-ndrăzniți să vă opuneți”. Toată lumea s-a tuns la zero. Primul gest de umilință. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
păr!”. Și n-au vrut să se lase. Știți? Atunci Goiciu a zis: „Bă, cât Îs io comandant aici, la mine nu mere cu trei centimetri, că eu n-am milimetru ca să măsor că tu ai trei centimetri sau un milimetru, sau doi. La mine, toată lumea la zero și cu-asta am terminat. Să nu-ndrăzniți să vă opuneți”. Toată lumea s-a tuns la zero. Primul gest de umilință. Al doilea gest de umilință: toată lumea tre’ să-și predeie efectele personale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
coborît din copac. Marcu a sărit cînd nu mai avea mult pînă jos. Toți l-au urmat, în afară de Alin. L-au așteptat și pe Alin să coboare. Cobora ținîndu-se cu ghearele de scoarță, îmbrățișînd trunchiul, agățîndu-se de copac la fiecare milimetru. Și-a rupt pantalonii și și-a făcut rană la genunchi. A vrut să se-ntoarcă. Băieții i-au zis că nu-i grav și i-au legat rana cu o bucată ruptă din pantaloni, după ce i-au spălat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bucure de toate serviciile pe care le puteau oferi ei. Situația devenise de așa natură că de câte ori mă înfățișam înaintea lui, trebuia să trec printr-un examen dintre cele mai severe și amănunțite. Călcâiele trebuiau să îmi stea aliniate la milimetru, manșetele pantalonilor să acopere cum trebuie pantofii, îmi dădea el cravate, și mi le lua pe alea pe care le aveam, înlocuindu-le cu o duzină din cele pe care le voia el. Urla și mă teroriza dacă credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
În gîtul inert, nu pot să strig și de la un anumit moment nu pot nici să mă mai mișc. Și el vine, e din ce În ce mai aproape. E ceva monstruos, e hidos. Iar eu sînt paralizat, incapabil să mă mișc măcar un milimetru. Și ușa e puțin mai Încolo, dar nu mai pot să mă mișc, aproape că m-a ajuns. Mă trezesc În plină noapte, Într-o liniște În care susură somnul a o sută de soldați. Inima aproape că sare din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din Întîlnirile sale cu Leonid Brejnev. — Fac și tovarășii sovietici lucruri bune, să știi, atîta doar că ruginesc mai repede. La Yalta, În august 1976, tovarășul Brejnev mi-a dăruit o pușcă de vînătoare bock MT 7-09, de calibru 9 milimetri, și pot să spun că la urși era mult mai precisă decît Holland&Holland-ul primit cadou de la regina Marii Britanii. Ce bine e să fii ticălos! Grija de a fi recunoscător, teama de a nu-i supăra cu ceva pe ceilalți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]