20,506 matches
-
să-l fi văzut și la nuntă cum stătea, nu știa săracu’ să poarte costum, n-a adus pe nimeni de la el, că-i era rușine. Au fost vreo șapte-opt lauri acasă, tată-său a murit într-un accident de mină, mă-sa nu-i putea ține din pensia de urmaș, mai lucra cu ziua pe unde se putea, aduna vara spice de pe urma combinei, le ducea cu spatele și pisa boabele-n piuă să facă păsat, să le umple burta. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se stabilise altundeva, făcea afaceri în altă parte, dar o să se mute și de-acolo sau îs pe picior de ducă, migrează mai ceva decât fondurile, era Turnul Babel în zi de hram la gura lor. Dar sunt mândră de mine... Cred că de-acum sunt în stare să traduc și scârțâitul dușumelei și țârâitul de la pisoar și plescăiturile diverse în nenumărate limbi. Oricum, după vizita de lucru la crama cu ștergare pe pereți și personal în bundițe și legat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mea și sufletu’ meu, n-o să fii cuscru mare, cum o să se mărite Dana, of, of, dup-ăla de la păduri, cum la toamnă facem nuntă și tu n-o să fii cuscru mic, of, of, of, Costăchel, Costăchel, arde inima-n mine... Încep să fiu furat de ritm. - Tu din partea cui ești? se interesează un soi de contabil cu ochelari mari, cu multe dioptrii, în costum negru de mire. Are un carnețel într-o mână și-o batistă cu lumânare în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cred că-i și cu capsa pusă, ce ne tot îmbulzim și nu stăm în bâltăul nostru, de ce nu-l lăsăm să prindă somnul? Ce mai vor guvizii ăștia? Mai pun o țuică? - Mai pune, nea Vasile! - Fii atent la mine... Poate-ai să zici că-s nebun, c-am băut, da’ io cred că lucrurile sunt taman pe dos decât crede lumea. Înțelegi? Pe dos... Ha-ha-ha, ce m-aș distra să se trezească sfintele noastre că trebuie să mestece smoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
câinii, pompierii, vânătorii, polițiștii, propun un rezumat. - A, cu ochii mei n-am văzut nimic, am auzit doar urlete, s-a scuzat Aurica, dar mi-a zis Postu că turbații ăia trăgeau de coastele animalului. Iar Iacob... (întorcându-se spre mine) nu știți dumneavoastră cine e, a găsit în fața dughenei lui o țeastă însângerată... - Da, și eu am auzit de căpățâna aia, a intervenit chelnerul, cu un aer competent. De fapt, chiar aici a stat Iacob și-a băut un rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-a aruncat cu sticlele de la perfuzii după asistentă, pe urmă l-a pocnit cu sertarul de la noptieră și pe doctor, să nu se atingă nimeni de el, „ce mi-ați băgat în vene”, chiar așa striga, „jos labele de pe mine... jos...”. L-au prins abia lângă poartă, l-au legat de pat și i-au făcut o injecție care pune jos și-un cal, dar el tot se mai zbătea, „dați-mi drumul...”. Le era frică să nu crape, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mironosițele fusta scurtă până li se vede rușinea? Dacă vine moartea, nu râde și moartea de ei? - Nu fiți orbi până nu-i prea târziu! Nu vă-nchideți mințile și inimile unde zace răul! Deschideți-vă sufletele și veniți la mine... continuă profetul, cu brațele în sus. Spălați-vă sufletele cum s-au curățat apostolii în apa Iordanului, aruncați necurățiile de la voi... - Vorbește bine, e călugăr? - Peste tot e Răul! Națiunile Unite nu le-au mai dat alimente celor câteva sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Să știu că sînt În tine nu compensează faptul de a ști că ești În mine, argumentă Niña Carmen cu seninătate. Libertatea mea e cea care mă neliniștește, nu a ta. - N-are nici o noimă ce spui. - Ba are, pentru mine... Și eu hotărăsc. Tocmai am Împlinit douăzeci și unu de ani și nu vreau ca Într-o zi, la vreo șaizeci și ceva, poate, să mă opresc și să mă gîndesc la viața mea, descoperind mult prea tîrziu că m-am mărginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mea, ci pentru că Într-adevăr ceea ce fac Îi terorizează pe alții... Făcu o pauză. Întotdeauna am fost de părere că e preferabil să inspiri ură decît milă și e drept că nimănui, niciodată, nu i-a fost nici măcar milă de mine... Numai scîrbă - trimise spre ea un rotocol de fum. Și ție Îți fac scîrbă, nu-i așa? Carmen de Ibarra - lumea uitase de-acum de ea și de faptul că Într-o zi fusese numită Niña Carmen - tăgădui, sigură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ai purta dacă te-aș lăsa liberă... Veni pînă cînd aproape Îi atinse picioarele și o lovi ușor. Fiindcă vreau să fii liberă, spuse. Era prea simplu pentru tine să te justifici prin aceea că erai ținută În lanțuri de mine... Vreau ca tot ceea ce faci de acum Încolo să faci În cunoștință de cauză, pentru că-ți place și vrei asta... Își desfăcu pantalonii scoțînd la iveală imensul lui penis excitat și Îi porunci: Acuma suge-mi-o pînă Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dintotdeauna... Și ține minte: poate că a existat un moment În care te-am iubit, am fost blînd cu tine și am nutrit speranța că soarta mea se va schimba și că am găsit o femeie care să Împartă cu mine nenorocita asta de viață. Dar toate astea au rămas În urmă. - Mă ameninți? - Da - afirmația fu răspicată. Nu mai ești pentru mine cineva care să poată fi iubit sau viitoarea mamă a copiilor mei... Ești sclava mea, un obiect, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ea. M-ai viola pentru ultima oară, api mi-ai trage un glonț În cap și te-ai cărăbăni ca un nemernic... - Tu ai spus-o, sublinie Oberlus. Așa că hotărăște-te mai repede, iar dacă ai chef să vii cu mine, Începe să aduni iguane, broaște-țestoase, porumbei, ouă și tot ce mai e comestibil... Arătă spre Knut. Iar tîmpitul ăsta să te ajute să golești butoaiele cu rom din peșteră și să le umpli cu apă. Profită și de ultima picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot Îmi mai rămîne șansa de a mă duce la fund cu o bucată de lanț În jurul gîtului - tonul vocii lui se schimbă, devenind mai aspru, atunci cînd adăugă: Pentru că jur că nimeni, niciodată, nu va mai pune mîna pe mine... Niciodată! Cu pasta groasă și urît mirositoare din găleată gudronă ambarcațiunea, strecurînd-o Între Încheieturi și acoperindu-le cu trei straturi succesive, pe dinăuntru și pe dinafară, obținînd astfel o barcă hidrofugă pe cinste. Ridică apoi, de la prova la pupa, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avem vreme să presărăm bicarbonat peste petele de sânge. Mare parte din viața de adult de până acum mi-am petrecut-o în picioare în mai știu eu ce studio, pentru o căruță de dolari pe oră, cu haine pe mine și pantofi în picioare, cu părul coafat și-un celebru fotograf de modă care-mi zice ce sentimente să-ncerc. El, țipând: Dă-mi senzualitate, păpușă. Flash. Dă-mi răutate. Flash. Dă-mi spleen existențialist detașat. Flash. Dă-mi intelectualism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
De asta se și uită cu toții la mine. Rochia mea-i o copie a Giulgiului din Torino cumpărată la solduri, maro cu alb, drapată și croită așa încât nasturii de-un roșu lucios să țină loc de stigmate. Apoi am pe mine metri întregi de voal negru de organza înfășurat în jurul feței și cusut cu mici stele de cristal austriac tăiat manual. Nu-ți poți da seama cum arăt, dar tocmai asta-i ideea. Aspectul general e elegant și profanator, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu mine toată dimineața, cu un ondulator în mână, până când părul meu a devenit o frizură uriașă ca de frișcă glazurată cu unt, dată pe spate. Apoi Evie a cumpărat niște farduri și mi-a făcut ochii. Am luat pe mine noua rochie provocatoare și abia am așteptat să-ncep să transpir. Toată vara nu văzusem nici o oglindă sau, dacă o văzusem, nu-mi dădusem seama că imaginea aceea era a mea. Nu văzusem pozele de la poliție. Când Evie și sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
își aruncă un braț pe după umerii mamei mele, iar Manus nu se poate dezlipi destul de repede de sicriul deschis, iar eu zac acolo în sicriul ăla de diftină albastră ca interiorul unui Lincoln Town Car. Desigur, mulțumesc, Evie, am pe mine chimonoul ăsta chinezesc de seară de mătase galbenă de concubină, crăpat pe-o parte până la brâu și ciorapi negri de plasă și dragoni chinezești roșii brodați în zona pelviană și pe sâni. Și cu pantofi roșii cu tocuri cui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sun pe Evie și-o s-o șantajez. Evie mi-e datoare vândută. O pot scoate la capăt cu asta. Brandy duce Fiatul în goană până-n partea cea mai întunecată a ruinelor, apoi stinge farurile și apasă frânele. Brandy și cu mine ne oprim așa repede că numai centurile de siguranță ne țin departe de bord. În jurul nostru, în mașină, larmă și zornăit de metal lovindu-se de clopoței și gonguri metalice. — Scuze, cred, zice Brandy. Îs tot soiul de prostii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mă complac și să-mi spun povești vechi care oricum n-au fost niciodată adevărate. Am obosit să fiu mereu eu, eu, eu prima. Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară? Și te rog să nu vii după mine. Fii noul centru al atenției. Fii un mare succes, fii frumoasă și iubită și tot ce-am mai vrut eu să fiu. Acum am depășit asta. Vreau doar să fiu invizibilă. Cu vălurile mele, poate c-o să devin dansatoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
știi că le place. S-au nărăvit. Să se vadă în gazetă, ca miniștrii." S-a aplecat încetișor către el cu un aer misterios, aproape i-a șoptit la ureche: "I-au scăpat din mînă, pricepi, i-au scăpat din mină." A fost sincer mirat: "Cine? Cine i-a scăpat?" Lică Făinaru a plimbat o dată paharul prin dreptul gurii și pe neașteptate, hap, a înghițit tot coniacul. S-a strîmbat, atunci a observat că ochii lui de șoricel erau cam galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lucru?" Îi veni să rîdă. Abia stăpînindu-se, l-a întrebat cu vocea gîtuită: "Și, și ceilalți, ceilalți care au venit pînă aici după Cocoș, ceilalți tot așa au făcut?" Ali Mehmet s-a îndreptat de spinare, și-a luat o mină gravă "dar cine-i nebun să bată drumul pînă la Sarichiojd! Păi în văgăuna aia n-a mai fost nimeni încă înainte de războiul cu bulgarii. A fost cîndva un ghiol acolo, dar a dispărut, s-a supt. Ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neștiința lor au pus piciorul exact unde nu trebuie. Era ca traversarea unui cîmp de mine, deasupra căruia răsar din metru în metru mușuroaie de cîrtiță. Logica îți spune că acolo unde mișună cîrtițe nu poate fi vorba de o mină gata să explodeze la prima atingere și această logică comună te va face să calci sigur de tine pe oricare din mușuroaie, să te străduiești chiar să treci cîmpul morții pășind din mușuroi în mușuroi. Cei care fac așa aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
judecăți, altor voci. Iar teama asta era scîrboasă, paralizantă. În vremea războiului își făcea o mie și una de gânduri, dacă între timp s-au plantat mine noi, dacă a plouat și a alunecat terenul, există astfel de cazuri de mine "călătoare" pe uscat, mai ales dacă e vorba de un sol nisipos, ca mai toate malurile Dunării de jos și ale Siretului, dacă planul de lucru nu e bun și la mijloc e o capcană, o trădare, dacă pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
roade neastâmpărul, curiozitatea, însemna că se aflau la început. Putea fi totuși o glumă, sinistră, e drept, dar glumă. Doi bătrînei care se joacă de-a istoria, în loc să dea cu bila la popice sau să bată tablele. A arborat o mină serioasă, gravă. A făcut cîțiva pași rari, apăsați, podelele sunau sec, probabil K. F. îl auzea, nu se putea să nu-i recunoască pasul, K.F. era o adevărată vrăjitoare, pe prinț îl simțea cu cîteva ore înainte, cum simt animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
barbă. Ținea În mână o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care‑mi spuse că va veni după mine a doua zi dimineață la hotel, ca eu să pot cerceta În liniște Biblioteca Divină, căci domnul va chema un taxi, domnul Îmi va sta la dispoziție... Ce‑mi rămânea altceva de făcut decât să accept amabila propunere. Portarul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]