3,813 matches
-
rânduri scrise, presupun că „lăcusta" așezată pe firul uscat de al unei flori, nu îi spune nimic. Consider că este normal, dar eu privind-o mă simt iar tânăr. Trăiesc atât de viu acele amintiri! Povestea începe într-o zi minunată de toamnă... în vremurile când mai aveam obiceiul să hoinăresc prin pădure. Stăteam acolo, în mijlocul ei, cu ochii deschiși, culcat pe pământul încălzit încă de razele soarelui, acel soare care își pierdea puterea în fiecare zi cu cât iarna bătea
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
rânduri scrise, presupun că „lăcusta" așezată pe firul uscat de al unei flori, nu îi spune nimic. Consider că este normal, dar eu privind-o mă simt iar tânăr. Trăiesc atât de viu acele amintiri! Povestea începe într-o zi minunată de toamnă... în vremurile când mai aveam obiceiul să hoinăresc prin pădure. Stăteam acolo, în mijlocul ei, cu ochii deschiși, culcat pe pământul încălzit încă de razele soarelui, acel soare care își pierdea puterea în fiecare zi cu cât iarna bătea
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
mele gusturi și plăceri, este un real „rai pe pământ". Am colindat deseori prin el și îmi amintesc cu drag de „Cetățile Ponorului” și de „Valea Galbenei”. Aș dori mult să pot retrăi acele zile, dovadă certă că au fost minunate. Ele s-au imprimat adânc în memoria mea selectivă alăturându-se la cea ce a fost plăcut și frumos în viață. Pornim la drum cu vechea mașina a bunilor mei prieteni și ei iubitori de natură! Direcția, Munții Bihor spre
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
mele gusturi și plăceri, este un real „rai pe pământ". Am colindat deseori prin el și îmi amintesc cu drag de „Cetățile Ponorului” și de „Valea Galbenei”. Aș dori mult să pot retrăi acele zile, dovadă certă că au fost minunate. Ele s-au imprimat adânc în memoria mea selectivă alăturându-se la cea ce a fost plăcut și frumos în viață.*** Pornim la drum cu vechea mașina a bunilor mei prieteni și ei iubitori de natură! Direcția, Munții Bihor spre
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
care ne vorbește foarte frumos. Apoi regăsim pe doamna Buică peste alt ocean în Hawai, revine pe pământul natal în România, ne poartă prin toată America (Florida, Washington, Niagara, Marele Canyon, Chicago, Arizona, New York etc), Cuba și multe alte locuri minunate care cândva erau deșert sau mlaștină, iar astăzi sunt faimoase citadele. Autoarea face și o remarcă foarte interesantă: „Dintre toate neamurile de gintă latină, spaniolii cred că se aseamănă cel mai bine cu noi, românii” Dar ne vorbește în același
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
ocazie să asiste la lansarea unei rachete spațiale! Autoarea insistă în descrierile sale în special asupra frumuseților parcurilor din Florida. Dar din programul vacanțelor doamnei Elena Buică n-a lipsit nici patria mamă: România! Astfel ne descrie cu fidelitate locurile minunate din Delta Dunării: „Admiram ascunzătorile unor vizuini, măiestria cu care unele păsări își făceau cuibul uneori chiar în legănarea plantelor mai înalte crescute din apă... Cipocitul vâslelor parcă era o muzică ritmată pe fondul căreia se auzeau soliștii - păsările deltei
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
explicații de texte, lecturi particulare, articole de presă, lucrări premiate de noi profesorii, etc. Păstrez și azi un volum din acestea... voluminos! Și mi-e cam rușine să recunosc că nu l-am înapoiat bibliotecii școlii și-l răsfoiesc adesea, minunându-mă din nou, retrospectiv, de energia și neoboseala lui. Domnul Campus era un bărbat suplu, uscățiv, sportiv, care făcea pe jos drumul din Tel Aviv, de unde locuia, până la liceul situat în Ramat Gan, și înapoi. Chiar și după ce s-a
ÎN AMINTIREA LUI IOSEF EUGEN CAMPUS de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369769_a_371098]
-
de care s-a îndrăgostit. A avut senzația că s-a pierdut în adâncimea lor și s-a regăsit, din nou, mai puternic și mai sigur pe el. Acum știe că totul va fi bine, că viața lor va fi minunată! Stătea lângă patul ei ținând-o de mână, vorbindu-i blând, în șoaptă, așa cum făcea de fiecare dată când rămânea singur cu ea... Va urma... Autor, Olguța Luncașu Trifan 17.05.2015 Iași Referință Bibliografică: ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV Olguța
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
în ceasornicul chimic al inimii. La nunta lor, timpul pe care îl au mirii în conștiință nu e același cu timpul etern exact, e un timp separat în individualul și exclusivul iubirii. Ce frumoase-s lumânările albe de nuntă! Sunt minunate ca eternitatea și opera ei: viața! Frumusețea lumânărilor albe de nuntă nu e precedată decât de frumusețea crepusculului zilei văzut întâia dată în viață. Lumânările albe de nuntă iau toate privirile de la mediul vizual, într-un alai de rai nupțial
POEMUL LUMÂNĂRILOR ALBE DE NUNTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368279_a_369608]
-
pe coama muntelui. Ajungând la casa părinților mei, zvârliră bagajele, apoi se așezară să-și odihnească oasele despletite de atâta drum greu. Dar Simona, văzând ce vreme splendidă era afară, a dat semnalul de ieșire din casă, să admire împrejurimile minunate de pe munte. Nici n-au ieșit bine din casă, că au dat cu ochii de Murcik, un motan maro, mare, frumos, cu dungi galbene pe blănița lui, sorindu-se pe un gard. - Murcik! Ia să-ți fac o poză, drăgălașule
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
ritmuri îndrăcite. Pe care mulți se mișcau, înveșmăntați în negru, machiați ca niște adevărați sataniști. Doar erau satisfăcuți complet - La Diabla le asigura libertate totală! Când au aflat superiorii, ce a organizat Directoarea Diavola au fost chiar încântați, S-au minunat întru-totul, au felicitat-o pentru inițiativă și i-au transmis că o vor ține în post, până va ajunge chiar ea, ȉnsăși, schelet adevărat, în vestita “Paradă a scheletelor“ ce o organiza! Ba chiar veșnic! Doar există directori și inspectori
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
viață cu preceptele religioase, Dumnezeu fiind, pentru ea, un permanent reazem. Așa stând lucrurile, îi mulțumea Tatălui ceresc pentru ce dobândise, dar se rușina să-i ceară sprijin pentru dorite înfăptuiri! Domnul nu-și ridicase mâinile de pe ea! Asta era minunat! * Se născuse în ’44, la câteva zile după ultimul bombardament aliat asupra Capitalei. Dăduse piept cu toate epidemiile timpului, învinsese chiar și poliomielita. Rămăsese sabă, slabă adică, după cum pronunța peltica din copiălrie, cu ochii încercănați, duși în fundul capului. Crescuse încetinită
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate, înfundându-și obrazul în pieptul lui păros. Se minuna cum această imagine a unui corp de bărbat, lipsit de orice veșmânt, putea să trezească în ea atâta plăcere și speranță. - Iubitule, te-am așteptat cu nerăbdare să te hrănești din mine, să-ți potolești setea de fericire, cu iubirea
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
iad...> Și ce-am văzut eu acolo: un Nou Ierusalim, insulițe de flori, ape curgătoare, dealuri înverzite, biserica Domnului cu șapte petale care se desfăceau în razele soarelui, cu șapte uși prin care veneau și ieșeau oamenii, închinându-se și minunându-se de acea frumusețe...Și-am mai văzut pe Mântuitor, răstignit pe o mare cruce... Și când m-a văzut, a coborât de pe acea cruce și mi-a zis: Și Domnul care mă urcase la ceruri a dispărut și eu
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
că emigrantul este prins între două forțe contradictorii. Pe de o parte, vrea să se integreze și să reușească în țara de adopție, pe de altă parte vrea să rămână ceea ce este. În Canada se înțelege acest lucru. Eu mă minunez cu ce generozitate finanțează Canada comunitățile diverse să-și continue limba și obiceiurile de acasă. Noul venit, cu cât are mai multă libertate să rămână ceea ce este, cu atât vrea să contribuie mai mult la o astfel de societate permisivă
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU MILENA MUNTEANU (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353452_a_354781]
-
pufăind cu plăcere și privind cu atenție vălătuci de fum și ofta resimțind o profundă stare de singurătate. Din stradă,glasul colindătorilor ajungea până la el aruncandu-l în țesătura amintirilor. -Copilăria zise el privind dânsul flacărilor,copilăria e atat de minunată în timpul sărbătorilor de iarnă și doar la bătrânețe realizezi că ai piredut suplețea plăceri de a fi copil.Îmi amintesc cum în copilărie ne adunăm toți tineri de pe ulița și plecăm la colindat. Din banii câștigați în urmă colindatului îmi
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
cu croșetarea unui pulover pentru soțul său.Ce-i doi bătrâni erau singuri pe lume și se bucurau de prezența mea știind că eu le alungam singurătatea și de pe această prispa surpata,urmăream împreună zbenguiala copiilor de pe stradă și ne minunăm de energia cu care se bucurau de copilăria lor ce va trece asemeni unei adieri de primăvară. Și închid ochii pentru a opri amintirile ce ma îneacă în aroma lor de mosc și realizez că rememorând aceste amintiri nu fac
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]
-
fie dat uitării. Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-l ocrotească sub aripa Sa. - Să înțeleg că viața a făcut să fie și învățătorul soțului dumneavoastră. Probabil la diferență de o generație. Personal, sunt copleșită că descopăr amintiri minunate despre același dascăl ce reușește încă să răvășească sufletele foștilor elevi. Așadar, Aurel Spiță a fost omul care și-a desfășurat cu pasiune și dăruire meseria de învățător. Se pare că faptele sale bune, săvârșite cu fiecare elev format, sunt
REVISTA ,, CRONICI MOVILENE”- INTERVIU CU MOVILENI DE SUCCES de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352903_a_354232]
-
mele gusturi și plăceri, este un real „rai pe pământ". Am colindat deseori prin el și îmi amintesc cu drag de „Cetățile Ponorului” și de „Valea Galbenei”. Aș dori mult să pot retrăi acele zile, dovadă certă că au fost minunate. Ele s-au imprimat adânc în memoria mea selectivă alăturându-se la cea ce a fost plăcut și frumos în viață. *** Pornim la drum cu vechea mașina a bunilor mei prieteni și ei iubitori de natură! Direcția, Munții Bihor spre
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
Ursitori Soarta ni alta și-n timp ea ne desparte, Dar în final, la fel, plecăm egali; Într-un costum de haine de câțiva zeci de poli. Mi-a fost dat să cunosc și eu oameni, și caractere... Să mă minunez de vârful piramidei în care au ajuns Propulsați de clica, ilegal, aflată la putere Vremelnic și, dezbărându-se de tot ce-i pământesc, S-au stins ca noi, sărmanii, în veșnicul apus. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: DOAMNE, CÂTE ȚI-AU
DOAMNE, CÂTE ȚI-AU FOST DATE... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352953_a_354282]
-
a lămurit el pe Fănel care asistase năucit la această scenă. Da...un prieten! Că așa-i vorbești unui prieten, cu să trăiți... Să fie a lui mașina asta? E de cel puțin nouă-zece mii de euro, băi frate!" se minuna el în timp ce se așeza pe bancheta confortabilă din spate. - Măi, omule! Nu ai decât o variantă, a schimbat vorba nea Costică, făcând eforturi să-și păstreze calmul. Stai de vorbă cât mai repede cu arabul. Să-și retragă reclamația. Să
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
am întâlnit peisaje mai fermecătoare ... ” Și iar ne opream pentru a-i oferi răgazul să admire și să filmeze. Ce să mai vorbim de impresia covârșitoare pe care i-au făcut-o locuitorii acestor meleaguri! Nu mai contenea să se minuneze în fața dovezilor adorabile de ospitalitate, nu mai prididea cu laude la adresa demnității și căldurii sufletești a maramureșenilor. „Și când te gândești că sunt pentru prima dată în România! Asta și datorită faptului că în Occident a fost editată o carte
ISTORIA ROMÂNILOR SCRISĂ PRIN PROCURĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354423_a_355752]
-
europene și bine întreținut. Valea pârâului Crasna și munții care o înconjoară ne oferă un fascinant spectacol coloristic. Roșu de sânge și foc, cenușiu, verde pal, maroniu roșcat, totul iluminat din loc în loc de un auriu strălucitor te fac să te minunezi de marea taină a devenirii universale, să te întrebi cărui pictor nevăzut îi datorăm atâta măiestrie artistică, atâta amestec de viață și moarte, ce se luptă într-un joc al culorilor, al sevelor, al speciilor și al vârstelor. Cum o
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
aștepta zadarnic ca Mohamedul din mine să se mute la șes, mi-a trimis pur și simplu munții în întâmpinare, așezându-i lângă Marea Mediterană. Astăzi, după aproape două decenii de locuire pe frumoasa Costa Blanca, nu pot să nu mă minunez de armonia în care se completează cele două forme de relief, doar aparent ireconciliabile. Neputând rezista tentației învecinării cu Sierra, omul de munte din mine, care nu concepea că se va stabili vreodată pe țărmul mării, se simte înghiontit în
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
ajungi la barajul Vidraru, una dintre mărețile realizări ale regimului comunist de pe vremea lui Ceaușescu. De pe coronamentul barajului în arc, cu o înălțime amețitoare, undeva în adâncuri se vede fundul văii că un firicel ce șerpuiește printre versanții abrupți. Te minunezi de ceea ce vezi și te intrebi nedumerit: „Cum or fi stat oamenii să lucreze la asemenea înălțime?” De la asemenea distanță îi vezi că pe niște furnici. Dar astfel de baraje sunt multe în țară și sunt construite în vremea numită
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]