2,604 matches
-
pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un apus de soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
el. Nimiceau sufletele inteligente, care se chinuiau atâta, nimiceau progresul și pe oricine încerca să stea în calea marilor hoarde needucate, care creșteau și se îndreptau spre statutul de cea mai mare populație de idioți din lume. Chiar și țările minuscule, precum Taiwan-u sau Filipinele, mergeau înainte. Dacă ar avea un dram de minte, ar părăsi țara asta veștejită și ar emigra. Dar nu, el alesese să rămână și să schimbe puțin lucrurile, chiar dacă fusese la un moment dat înjunghiat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un jogging până la sala de repetiții, ca de obicei. M-am întors la Lorne, care îmi spuse că el va fugi, va înota, sau va veni în triplu salt la studio, după care îmi aruncă, într-o doară, că un minuscul Pește-tigru, sau o Mańana micuță cu două uși i-ar fi suficient pentru nevoile lui. Până la urmă ne-am înțeles pentru un Autocrat, dar poanta era că trebuia să-l iau de acasă în fiecare zi și să merg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Uh! Coșmar. Sunt Suki Fine, apropo. Te-am văzut pălăvrăgind cu papa. Tu trebuie să fii artista. Suki Fine părea să nu-și fi dat seama de ironia cu care rostise ultimul cuvânt. Închise rujul și îl puse în geanta minusculă neagră din fața ei. Scoțând o pudră aurie compactă cu sfere roz-brune, extrase o pensulă și începu să își pudreze pomeții, tâmplele și chiar și vârful nasului. —Perle bronzante, explică ea surprinzându-mi privirea în oglindă. Îți dau o nuanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scrie!“. Tolbaru le consacrase o oră de emisiune acum câteva săptămâni criticului Pompă și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un Întreg set. Produsul s-a dovedit a fi de proastă calitate. Omuleții Gopo cu gust de căpșuni și de banană ce se umflau și dezumflau Învârtoșându-se În aer erau expirați de mult. Prin porii lor infimi ieșiră spermatozoizii minusculi ai lui Oliver, contaminând tot ce se afla În jur. Multe din baloane pocniră În timpul „actului de penitență”. Spermatozoizii plutiră asemenea unor pistrui galben-verzuliu, așezându-se Încet pe frunze, pe flori și ramuri. Chiar și apa râurilor fusese afectată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
țesute din fire de cenușă. Un gust aspru, amărui, stăruia pe cerul gurii, năpădit și el de aceeași specie de artropode care, În loc de cruci, purtau pe spate cîte un mic ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și minusculele ornice ascunse sub epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann se destinse. În sfîrșit, măcar pentru cîteva clipe, scăpase de obsesii... Orbecăind pe coridor, stomatologul Își mai aduse aminte că, Înainte de păianjeni, fusese bântuit de cuvinte de rebusuri și integrame, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
geam. Ceilalți călători, parcă speriindu-se de Noimann, Își lepădară și ei chiștoacele, unii pe geam, alții În scrumierele de pe culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o rațiune. Gesturile sale rezonau ca un ecou multiplicat În ceilalți. Călătorii păreau să fie și ei cuprinși de angoasa care pusese stăpânire pe simțurile sale. Dacă Își ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de cizme de piele lungi până la genunchi, ca să-mi acopăr picioarele vulnerabile, am deschis ușa spre hol ca să Încurajez plecarea gândacului și am Început să pulverizez otrava de insecte supereficientă, de pe piața neagră, pe fiecare suprafață disponibilă din apartamentul meu minuscul cu un singur dormitor. Apăsam spray-ul ca pe trăgaciul unei arme de asalt și Încă mai dădeam cu el după zece minute, când a sunat telefonul. Ecranul se lumină cu numărul lui Penelope. Aproape că i-am respins apelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Cea mai famelică dintre fete o strigă pe Kelly: „Page Six sună În legătură cu contractele prenupțiale, pe linia doi“, iar Kelly Îmi făcu semn să stau jos, Înainte de a se Întinde și a-și potrivi ceva ce semăna cu o cască minusculă. O clipă mai târziu, saluta pe cineva de la celălalt capăt al firului cu chicoteli și complimente, În timp ce se plimba În sus și-n jos pe lângă ferestrele care dădeau spre sud. M-am așezat lângă fata extrem de slăbănoagă și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sus, semn că trebuia să aștept. Abia atunci am realizat că toată lumea de la masă vorbea pe un ton entuziast În același timp, deși nu păreau că vorbesc Între ei. A mai durat ceva până când am văzut că aveau cu toții căști minuscule, fără fir, În urechi. Pe atunci nu știam că peste doar câteva săptămâni aveam să mă simt complet goală - expusă! - fără un telefon lipit constant de față... dar În momentul acela părea ciudat. Fata dădu din cap cu gravitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ar fi avut Elisa despre celălalt. —Mulțumesc, spuse Penelope, În mod evident Încântată. Tocmai m-am logodit acum... Dar Înainte să termine ce avea de spus, Davide o prinse pe Elisa pe la spate și-și Încolăci brațele În jurul taliei ei minuscule, cu grijă să n-o frângă. Se aplecă și-i șopti ceva la ureche, iar ea Își dădu capul pe spate, râzând. —Davide, iubitule, fii cuminte! O cunoști pe Bette. Davide, ea e prietena cea mai bună a lui Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
auzit câteva râsete apreciative În fundal. În momentul acela am observat că arăta ca scoasă dintr-un episod eșuat din Vreau o față celebră.1 Ce am spus? Ce am făcut? Absolut nimic. În loc să ne păstrăm un grăunte, o fărâmă minusculă de demnitate, am oferit fiecare mâna stângă pentru ștampila obligatorie și am trecut târâș, rușinate, de cordonul de catifea, care fusese În sfârșit ridicat. Insulta supremă veni tocmai când ușa se Închidea În spatele nostru, când girafa modificată chirurgical Îl informă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am eschivat de la prânzul În grup la Pastis și m-am dus câteva străzi spre est, la un restaurant ce servea pizza, unde n-aveam cum să mă Întâlnesc cu cineva de la birou. Imediat cum m-am instalat În separeul minuscul de lângă toaletă, l-am sunat pe Will la serviciu și am fost surprinsă când l-am găsit la birou. —De ce ești acolo? am Întrebat. Nici măcar nu e ziua ta de predare. Will se ducea la biroul său de la ziar doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sus și l-am văzut pe Davide aplecându-se În față, pentru ca masa să-i mascheze mâinile. Deschise cu Îndemânare geanta Dior, auriu cu alb, a Elisei, de pe jos, scoase o cheie de pe inel, turnă pudră albă dintr-un pachețel minuscul În șanțul cel mai adânc al cheii și o duse repede la nas. Acoperise cheia cu mâna și, dacă nu-l priveai de foarte aproape, nu ți s-ar fi părut altceva decât o mâncărime normală de nas, poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din cap, trase fermoarul rucsacului și Începu să scotocească Înăuntru. Uite de ce e așa uimitor, spuse el, scoțând propriul lui exemplar din aceeași carte. Vino, hai să găsim standul ăla. Ne-am instalat pe două scaune miniaturale de la o masă minusculă și am cerut prin semne două cafele, care ne-au fost aduse alături de un mic platou cu prăjituri cu zahăr. —Pot să te Întreb ceva? am spus, sorbind lichidul dens dintr-o ceașcă micuță. Sigur. Întreabă. Care e relația ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
doua zi la serviciu. Nimic nu conta câtuși de puțin pentru că, Într-o perioadă de timp căreia Îi puteam supraviețui, aveam să stau Într-un separeu cu capul sprijinit de umărul puternic, solid al lui Sammy, sorbindu-mi espresso-ul minuscul și râzând ca o fetișcană de lucrurile delicioase pe care avea să mi le șoptească În ureche - chestii de genul că era timpul ca amândoi să terminăm orice „situație“ aveam cu Isabelle și Philip, ca să putem fi Împreună, total și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o să aflu toată povestea duminică, la masă. —Exact. De fapt, a spus și asta. N-am avut timp să procesez această nouă evoluție, pentru că taxiul ajunse În Lower East Side În timp record. Imediat ce ne-am oprit, am recunoscut localul minuscul din fotografiile din ziare. Exact când Sammy trântea ușa mașinii, am observat un cuplu bine Îmbrăcat care examina anunțul pus afară. Se Întoarseră spre noi foarte dezamăgiți și spuseră „Se pare că În seara asta e Închis, dintr-un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cot la cot cu marele criminalist, care îl îmbrățișa părintește ori de câte ori făcea câte o supoziție logică strălucită. Nu trecu mult și începu să traducă în limbajul textului de specialitate cazul copiilor arși din cauza prelungitorului, luând în mintea lui amprentele degetelor minuscule, confruntându-le cu datele maternității, amprentele luate ca măsură de precauție în eventualitatea că noii-născuți erau schimbați— „Șefu’, avem un caz grav”. Danny își ridică privirea. Hosford, un agent în uniformă detașat la granița nord-estică a diviziei, era în cadrul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
30, 9.30, 11.30 ÎN FIECARE SEARĂ! DELECTAȚI-VĂ CU UN COȘ DE PUI PRĂJIT DE LUX. Intrând înăuntru, i se păru că pășește într-o halucinație. Pereții erau acoperiți cu un fel de satin pastelat, luminat de spoturi minuscule, care confereau o tentă și mai grotescă grotescului. Decorul scenei se voia o variantă a piramidelor, confecționată din carton lucios. Mesele aveau margini fluorescente, chelnerițele erau niște mulatre foarte albe, în niște costumașe de tigroaice cu decolteuri ample, iar întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hollywood. Zâmbetul mulatrului se evaporă. — De regulă avem de-a face cu Șapte-Șapte, domnu’ șerif. — De data asta e treaba comitatului. — Da’ nu e teritoriu’ comitatului. Danny își propti cu degetul mare în spatele mulatrului și îi făcu semn spre spoturile minuscule. — Ai niște alcool fără acte legale, luminile de colo prezintă risc de incendiu, iar LASD se ocupă de controlul băuturilor spirtoase și impune standardele de sănătate și siguranță a cetățenilor. Am un carnet cu procese verbale în mașină. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și o fixă în cadrul ușii, pocnind-o dur cu dreapta în gură. Dinții dintre buzele strivite îi tăiau încheieturile degetelor. O pocni, o pocni mereu, fără încetare, și ar fi continuat s-o pocnească, dar un „Mutti!” și niște pumni minusculi ce-l izbeau în picioare îl făcură să se oprească, iar Mal fugi afară din casă, speriat de băiețel - de băiețelul lui. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOISPREZECE Telefonul nu înceta să sune. Primul apel era de la Leotis Dineen, care îl sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
astfel de servicii? — Augie da. Asta e tot ce știu. — Christopher! Ai căzut în apă și te-ai înecat?! Danny își întoarse privirea. Un val se sparse pe plajă. Felix Gordean stătea în picioare pe veranda din spatele casei - o siluetă minusculă, iluminată de felinare din hârtie. O ușă de sticlă era pe jumătate deschisă în spatele lui. Cei doi tipi musculoși, care abia se distingeau, stăteau îmbrățișați pe podeaua dinăuntru. Christopher zise: — Te rog, pot să plec? Danny se gândi la rechinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe piatră, nici un ”Odihnească-se în pace”. Nimic interesant, nimic care să stârnească interesul vreunui trecător, cum ar fi „Ucigaș de polițiști” sau „Aproape ofițer la Procuratură”. Nimic care să-i dea de gândit cuiva care ar fi citit coloana minusculă din ziar referitoare la decesul accidental al polițistului - o cădere de pe scaun, un plonjon cu nasul în etajera cu setul de cuțite de bucătărie. Țap ispășitor. Buzz se aplecă și smulse un smoc de iarbă. Mânerul pistolului cu care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dungi. La început încercă să le blocheze intrarea, apoi făcu un pas în spate și se înclină - un gest clar de politețe față de poliție. Buzz intră primul. În afara becurilor albastre, ca de Crăciun, lipite pe pereți și a unui spot minuscul ce lumina barul, localul era cufundat complet în întuneric. Clienții stăteau la mese cochete, cu fața spre scenă, iar formația de muzică era luminată din spate de alte becuri albastre: spoturi acoperite cu celofan, ce clipeau. Muzica era asurzitoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]