2,739 matches
-
există doar oameni care le crează. N-a pățit nimic! A șters-o englezește! Ca lașii... S-a cărat pur și simplu! Și, de fapt știu! Știu de ceva vreme... Nu vreau să știu, dar știu! Simt! Problema se numește Mioara! De la tehnic! De când s-a angajat la noi, i se fâțâie prin fața ochilor cu picioarele alea lungi până-n gât, cu talia de viespe, ochii cât ceapa (albaștri, de-mi vine să-i scot!) fără pic de fard, cu bluzițele alea
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
seamănă perfect cu Ioana... murit la naștere... să ne căsătorim, când am aflat unde se află am adus-o lângă mine... eu, eu am ucis-o... eu... medicii nu știu dacă scapă... vii, da?... nevastă-mea nu știe cine-i Mioara... vii???... implor, doar tu....'' Telefonul a amuțit. Liniștea care se lasă, alungă aburii nebuniei: era vocea lui. Vocea LUI?! Plângea ! Spunea de fata lui!... Fata lui??... Mioara???... Referință Bibliografică: Gelozie - I - proză / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
medicii nu știu dacă scapă... vii, da?... nevastă-mea nu știe cine-i Mioara... vii???... implor, doar tu....'' Telefonul a amuțit. Liniștea care se lasă, alungă aburii nebuniei: era vocea lui. Vocea LUI?! Plângea ! Spunea de fata lui!... Fata lui??... Mioara???... Referință Bibliografică: Gelozie - I - proză / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438, Anul II, 13 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lucia Secoșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
nici de alte autorizații birocratice cum ar fi cea de survol, nici de aeroporturi pentru decolare sau aterizare și așa mai departe. Și ce ciobăniță frumușică îi făcea reclamă probând-o în rulaj, în zbor și readucând la un loc mioarele care se depărtau prea mult de grosul turmei. Atunci mi-am dorit cu adevărat să devin și eu cioban în Australia. Dar n-a fost să fie. Deși nu știu dacă m-ar fi primit din cauza studiilor. Un timp iarăși
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348446_a_349775]
-
că multe cuvinte din limba strămoșilor noștri se regăsesc în limbile popoarelor vecine, de la care, autorii DEX-ului spun că au fost împrumutate de limba română. Această ipoteză o confirmă alt specialist. În volumul „Limba românilor” (edit. Miracol,1994), autoarea Mioara Călușiță Alecu face unele mențiuni cu exemple: „...cuvântul „văzduh” corespunde lui „vozduh” din limba rusă. În limba română văzduhul definește atmosfera în care se văd duhurile eliberate prin moarte, duhuri care se suie la cer. Cuvântul românesc „țară” pune la
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
vale printre cele două râpi uriașe, două prăpăstii fiind și azi între Ogrădeasa Bogății de Jos și cea a Vadului cusută cu spini . Rămâne pășunea , iarba rămâne , să fie păscută de oi pe muchia timpului până în soare apune , până în umbră , mioarele toate sătule să fie ca lapte. De departe , în fruntea turmei de ești , Cetățuia Vadului mișcarea-ți surprinde , să știi . Și Măgura Vadului e aproape , iar Zgleamănul , mâna-ți întinde cu turma să urci și iarba să-i vezi , cum
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL DOI Genny “Iubește adânc și cu pasiune. S-ar putea să te rănești, dar e singura cale de a trăi o viață completă”. Prin Mioara, prietena verișorului meu, Ricu (Aurel de fapt), am cunoscut-o pe Genny, consăteancă și colegă de școală generală cu ea, dar cu doi ani mai mică. Erau și colege de navetă, una lucra într-un laborator de cofetărie, alta la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
Genny, pentru că era deosebită și specială. M-am îndrăgostit lulea de ea din prima clipă și făceam totul ca, în perioada cât îmi satisfăceam stagiul pe navele de luptă ale marinei militare, să mențin aprins focul dragostei în inima ei. Mioara, prietena și apoi soția verișorului meu, îmi vorbise de ea când am venit în permisie la oraș și mi-o descrisese ca pe o fată de o frumusețe răpitoare și deosebit de cuminte. Când am văzut-o, nu mă așteptam să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
deosebit de cuminte. Când am văzut-o, nu mă așteptam să fie chiar atât de frumoasă. Credeam că exagerase cu descrierea despre consăteanca sa, pentru a mă face curios. Prima noastră întâlnire a fost în fața cinematografului “Republica”, unde a venit împreună cu Mioara și viitorul ei soț, iar eu am rămas plăcut impresionat de frumusețea ei. Nici nu credeam că ea va accepta continuarea relației dintre noi, dar știam că eu voi fi atrăgător în ținuta mea albă de marinar din Marina Militară
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
metri sub nivelul mării, la locul lui de muncă de zi cu zi. Apoi, în timp ce colivia îl ducea în mare viteză, unde oare în altă parte decât în străfundurile pământului negru ca și cărbunele, gândurile îi zburară către casă, la Mioara, nevestica lui. Femeia era casnică (marea majoritate a nevestelor de mineri nu munceau, era ca o moștenire din tată în fiu, tatăl, bunicul, tot mineri, tot cu nevestele ținute acasă, casnice). Când termina șutul și - beat sau treaz - ajungea acasă
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Stai cuminte femeie, mă știi doar ! Pot să fiu invizibil atunci când vreau. Intră în apartament, închise ușa și luă femeia în brațe. Îi strivi buzele cărnoase cu un sărut puternic, senzual. Pavel era un bărbat frumos. Mult mai tânăr decât Mioara, înalt, cu părul creț și castaniu. Ciudățenia lui, dar cu care le înnebunea pe muierile din oraș, era discrepanța dintre cei doi ochi ai lui. Unul era albastru închis, celălalt verde deschis, cazuri extrem de rare după cum i-a explicat odată
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
auzeau dinspre ambele părți. După vreo jumătate de oră, transpirat, individul se ridică de pe femeie și se puse pe marginea patului. Lăsă capul în jos și cu o voce ștearsă, mai mult o mieuneală cvasi- guduroasă dar senzuală, spuse: - Auzi Mioară, mi-ar trebui vro’ două-trei sute de lei. Știi ... am o datorie la unu’ care zicea că dacă nu-i dau până astăzi își pune gealații pe mine. Hai, te rog frumos ... pe cuvânt că ți-i dau înapoi ! Mințea
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
pune gealații pe mine. Hai, te rog frumos ... pe cuvânt că ți-i dau înapoi ! Mințea. Paveluș, pe lângă faptul că era un afemeiat sadea, avea și boala jocurilor de noroc, mai ales celebrele de pe-acum păcănele. - Iarăși iubire ? zise Mioara ridicându-se de pe pat și îndreptându-se către șifonier. Ți-am mai dat două și săptămâna trecută trei. Sper că nu ai uitat. - Nu Mioaro ! Da’ acu’ am mare-mare nevoie ! Femeie deschise șifonierul, băgă o mână sub niște haine, locul
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
și boala jocurilor de noroc, mai ales celebrele de pe-acum păcănele. - Iarăși iubire ? zise Mioara ridicându-se de pe pat și îndreptându-se către șifonier. Ți-am mai dat două și săptămâna trecută trei. Sper că nu ai uitat. - Nu Mioaro ! Da’ acu’ am mare-mare nevoie ! Femeie deschise șifonierul, băgă o mână sub niște haine, locul unde țineau banii câștigați de Istrate la mină și scoase două hârtii de câte o sută fiecare. - Dacă îi numără bărbatu’ meu am pus-o
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
dormitor. - Te iubesc mult de tot Miorițo ! Te ador ! - Și eu te iubesc Paveluș ! Brusc, o bătaie în ușă îi făcu să împietrească amândoi. - Cine-o fi ? întrebă speriată femeia. Bărbatul nu răspunse. Doar ochii lui mari îi trădară teama. Mioara se apropie de ușă și privi prin vizor. - Uf ... e vecina de la doișpe, să văz ce vrea ! Crăpă ușa cât să scoată capul și întrebă: - Ce-i Măgduțo ? - Bărbatul tău Istrate este acasă ? - Nu, e la șut ! spuse Mioara. - Atunci
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
teama. Mioara se apropie de ușă și privi prin vizor. - Uf ... e vecina de la doișpe, să văz ce vrea ! Crăpă ușa cât să scoată capul și întrebă: - Ce-i Măgduțo ? - Bărbatul tău Istrate este acasă ? - Nu, e la șut ! spuse Mioara. - Atunci îi bai, continuă vecina. Fu explozie la mină, m-a sunat frate-miu acușica vreo zece minute, știi, el lucrează la suprafață. Mioara încremeni. Stropi mari de sudoare îi apărură pe frunte și spuse cu glas tremurat, sugrumat de
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
capul și întrebă: - Ce-i Măgduțo ? - Bărbatul tău Istrate este acasă ? - Nu, e la șut ! spuse Mioara. - Atunci îi bai, continuă vecina. Fu explozie la mină, m-a sunat frate-miu acușica vreo zece minute, știi, el lucrează la suprafață. Mioara încremeni. Stropi mari de sudoare îi apărură pe frunte și spuse cu glas tremurat, sugrumat de emoție: - Vin acu’, stai să trag ceva pe mine. ************* Jos în stradă Paveluș rânji obraznic. Scoase un carnețel unsuros din buzunarul pantalonului, îl deschise
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
apărură pe frunte și spuse cu glas tremurat, sugrumat de emoție: - Vin acu’, stai să trag ceva pe mine. ************* Jos în stradă Paveluș rânji obraznic. Scoase un carnețel unsuros din buzunarul pantalonului, îl deschise și citi pentru sine: - Orele opt Mioara, asta fu deja, Lenuța la orele zece, iar la doișpe’ Mărcuța. Dacă scot două sute de la fiecare, om sunt. Începu să râdă, grăbi pașii și dispăru după colțul unei clădiri. ************* - Ortacule ..., unde ești ortacule ? Istrate mergea în patru labe. De fapt
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
-le puternic fizic, în jurul cărora se învârteau câțiva prichindei care nu înțelegeau mare lucru, cu lacrimi în ochi se întrebau una pe alta: - Oare Ghiorghiță al meu o fi scăpat ? - Nu știu nici eu nimic de Istrate al meu ! spuse Mioara cu ochii în lacrimi. Doamne dă să fie amândoi în viață. Mama ei de muncă în subteran ! ( va urma ) De când o știu, din vremurile de după lovitura de stat anti-comunisto-ceaușistă din decembrie 1989, Valea Jiului a fost mai mereu majoritar „roșie”, iubitoare
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
ele, Și cu apă să se spele Pistruii ce ies din piele. In patru colțuri și vântoase Nucile cad viermănoase Sub a cerului cunună In această zi și tună. Haita lupilor nebună! Care urlă și la Lună Și atacă și mioare Se vor-mblânzi, azi, oare? Când se mijește răsăritul În fiecare zi de post Dorințele și -mplinitul Toate vor veni cu rost Și femeia dacă coase Sau lucrează și descoase, Trupul femeii strâmbând Când o văd iele lucrând. Mama le
SÂNPETRU... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376436_a_377765]
-
ochi. Apoi, cea mică scoase un șorț croit cu mare măiestrie din mătase galbenă și îi spuse mamei: - Dacă ai vreodată nevoie de mine, pune-ți acest șorț și eu voi fi cât ai clipi alături de tine! Își luă și Mioara rămas bun și cu ochii grei de lacrimi o lăsă pe femeie în prag urmărind-o și pe ea cu privirea. La gândul că fetele ei erau de-acum departe de orice pericol, bucătăreasa răsuflă mai ușurată. Nu apucă însă
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
porumbei albi. Când o zări, Astor de repezi să își cuprindă în brațe aleasa. Porumbeii își luară imediat zborul de pe pânză, gata să vestească nunta care urma să aibă loc, unul pornind către mamă, iar celălalt către sora cea mică. Mioara, sora cea mică, umblase cale de nouă împărății până ce ajunse la palatul Împăratului Negru. Ostenită de drum, ceruse găzduire la palat. O slujnică miloasă îi dădu drumul în curte, rugând-o să nu treacă de Poarta de Fier care separa
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
nu treacă de Poarta de Fier care separa locul servitorilor de locul în care Împăratul Negru își instruia cei cinci fii și cinci fiice. La noi e veșnic război, spuse servitoarea, când nu suntem atacați, atacăm. Dar, de ce? Se minună Mioara Nu știu și nu cred că știe cineva! Doar că mereu a fost așa, de pe când Împăratul Negru era tânăr și a continuat până ce fiul lui mai mare, Cavalerul Negru i-a luat locul în fruntea oștilor. Așa pier o
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
mare, Cavalerul Negru i-a luat locul în fruntea oștilor. Așa pier o mulțime de oameni nevinovați! Nu avem voie să vorbim despre asta, suspină servitoarea, avem ce să mâncăm, unde să locuim și cine să ne poarte de grijă. Mioara, fire blândă și înțeleaptă, nu rămase mult pe gânduri. Își scoase foarfecele și croi la repezeală un steag alb, de pace, pe care, imediat ce se lăsă noaptea, îl ridică pe zidul exterior, deasupra porții palatului. Așa se făcu că, pentru
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
strălucitoare, iar inima era deschisă ca o ușă, sub ea fiind zugrăvit cu măiestrie un lacăt spart. - Da, strigă Nemo, mi-am deschis inima! - Știam, auzi o șoaptă din spatele lui. Se întoarse plin de bucurie pentru a o găsi pe Mioara așteptându-l pe trepte cu un zâmbet larg pe buze. Atunci, steagul se desprinse din legături și începu să fluture purtat de vânt, gata să vestească despre apropiata nuntă din Împărăția Neagră surorii celei mari și mamei aflate mult prea
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]