2,203 matches
-
recea și distanta noră, completă de la ea Mira; între ea și soacră nu avusese loc nici un diferend fățiș, ambele se făceau că cealaltă nici n-ar exista. Și fără să mai spună ceva, închise brusc. Convorbirea matinală o frisonă pe Mira. Își ridică privirea spre cer, implorând iertare de la Dumnezeu înainte să dea curs gândului: copiii au nevoie nu doar de hrană, haine și școală, nu?! Se vedea că nici Marieta nu avusese grijă de sufletul odraslelor. Artemie fusese păstor pentru
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
pământul fusese luat de C.A.P.! Dar cine era de vină?! Apoi, bunicul, să-l ierte Dumnezeu, întărise că băiatul îi era mai aproape de suflet! Așadar, îi spuse, în veci să nu se mai facă vorbire despre subiectul ăsta! Și Mira, aducându-și aminte de însingurarea bunicului în familia fiului, ceru iar iertare Domnului, gândind cum însuși bunicul se purtase cu propria-i mamă. După ce murise bunica Geta, Vidu plecase la băiat, la Artemie, lăsând-o pe biata străbunică nonagenară în
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
biata, n-au știut nici dreapta, nici stânga! Și ea fusese rugată să stea la fata cea mare, pe care o refuzase, motivând că vrea să moară în... casa EI! La ce bun toate astea, se trezi răzvrătită și mâhnită Mira. Simți că-i plânge sufletul, de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Și, ca și când ar fi vrut să se despovăreze de părerile de rău, își stârni motanul la joacă. După ce-l activă, făcându-l să alerge după lumina roșie a laserului
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
pendulei, animat parcă, îi zâmbi cu limbile-i înspre lateral, lămurind-o că e trecut de opt! Vocea apelantă se dovedi necunoscută. Totuși, pe ea o căuta. Era doctorul Marietei, medicul acela cu care mătuși-sa complotase după accidentul cerebral. Mira ascultă vorbele spuse pe nerăsuflate dinspre telefonul emițător, aprobând cele auzite și acceptând invitația lui de a se întâlni la sfârșitul săptămânii în curs. După încheierea convorbirii, așeză mașinal receptorul pe masă, deși acesta impunea printr-un țiuit insistent fixarea
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
curs. După încheierea convorbirii, așeză mașinal receptorul pe masă, deși acesta impunea printr-un țiuit insistent fixarea la bază, spre reîncărcare. Urmară minute în șir de nemișcare, de uluială. Parcă ceva fantastic, ceva de necrezut, ceva ireal i se arătase Mirei. Și chiar așa se dovedi a se fi întâmplat... Toată dimineața, Mira stătu la calculator, vrând să finalizeze cărticica despre animăluț. Nu știa ce o îndemna să încheie povestea pisoiului. Ori poate știa?! Oricum, avea nevoie să se încarce cu
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
printr-un țiuit insistent fixarea la bază, spre reîncărcare. Urmară minute în șir de nemișcare, de uluială. Parcă ceva fantastic, ceva de necrezut, ceva ireal i se arătase Mirei. Și chiar așa se dovedi a se fi întâmplat... Toată dimineața, Mira stătu la calculator, vrând să finalizeze cărticica despre animăluț. Nu știa ce o îndemna să încheie povestea pisoiului. Ori poate știa?! Oricum, avea nevoie să se încarce cu energie! Și cum ar fi putut s-o facă altfel?! Tocmai când
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
figura în registrul de internări pentru a răspunde în caz de forță majoră, ca reprezentant al familiei. Fusese desemnată de vară-sa persoana de contact. Doamne, cum de făcuse asta Mira-Mică, fără s-o consulte pe ea? își întrebă cugetul Mira. Fusese menționată de fiica pacientei, care se sustrăgea oricărei răspunderi specificând că ea avea să plece pentru șase luni în Thailanda, ca să lucreze la o agenție nou înființată de firma a cărei angajată era în România. Despre frate-său, nici o
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
se sustrăgea oricărei răspunderi specificând că ea avea să plece pentru șase luni în Thailanda, ca să lucreze la o agenție nou înființată de firma a cărei angajată era în România. Despre frate-său, nici o vorbă, de parcă n-ar fi existat. Mira promise că se va duce la ora propusă și închise telefonul oftând. Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă! se trezi comentând situația. Neștiind despre ce urgență ar fi putut fi vorba, era îngijorată pentru biata Marieta. Cu toate că nu pusese geană
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
de ore, nu simțea oboseala. Totuși, ca să se relaxeze, își puse un CD, cuibărindu-se în fotoliu. Bubă, deși nepoftit, se aburcă pe genunchii ei torcând fericit, motan și stăpână abandonându-se în atmosfera muzicii lui Ravel. Târziu, către seară, Mira se trezi din amorțeală și încercă să vorbească cu nașa ei și a lui Renée. După multe încercări, reuși. De la capătul celălalt al firului, glasul acesteia căpăta, de la o vreme, anumite nuanțe îngrijorătoare. I se schimbase, parcă, vocea. Era de
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
un film. Oricum, era bine, mai avea provizii. Despre un posibil consult medical, cum îi propusese mai demult Mira, nu voia să audă! Și-n receptor răsună acel EXCLUS! folosit oridecâteori nu voia să mai lungească vorba. Închise brusc telefonul. Mira ridică a neputință din umeri și căzu, din nou, pe gânduri. Atunci când se vedea sau vorbea la telefon cu nași-sa, simțea o strângere de inimă, ceva, nu știa clar ce, o întrista. Să fi fost deteriorarea acesteia, provocată de
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
la un loc și încă ceva: atitudinea acesteia față de proprii părinți! Dar de ce tocmai acum? Poate pentru că ajunsese la vârsta neputerii, având nevoie de sprijinul neacordat cândva de ea părinților? Acest aspect era numitorul comun pentru toți cei la care Mira se gândise în ultima vreme, adevărați neiubitori de părinți... Pe loc, se certă că îndrăznise, chiar și numai în gând, să-și judece nașa. Totuși, nu putea să nu-și amintească ingratitudinea filială a Nanei - așa îi ziceau și ea
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
neiubitori de părinți... Pe loc, se certă că îndrăznise, chiar și numai în gând, să-și judece nașa. Totuși, nu putea să nu-și amintească ingratitudinea filială a Nanei - așa îi ziceau și ea, și Renée. De-a lungul timpului, Mira conștientizase câteva lucruri care o coborau pe Nana de pe piedestalul unde o urcase pe când era copil. Rămăsese, totuși pentru ea o ipostază maternă, mama de duminică, mama de escapade fabuloase cu mașina mică, mama de poveste, de la care fetița modestă
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
verbală la fel de repede uitată și... gata! La atât se rezumase Nana... Să fi fost emanciparea extrem de timpurie de ambientul familial? Sau poate o discreție aparte?! Ori poate cine-știe ce conflict fusese, având în vedere firea cam rebelă a nași-sii?! Mira nu a-nțeles niciodată. Mai mult a contrariat-o atitudinea Nanei față de tată-său. Ajuns octogenar, cu o flebită descoperită prea târziu, omului i-au fost amputate ambele picioare. După lunile de convalescență, cei trei copii ai lui, două fete
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
aștepta doar să se ducă duminica pe la el. De câte ori n-a auzit-o pe Nana regretând că n-au fost patru frați, ca fiecăruia să-i fi venit rândul la o vizită pe lună!... Așa, doar ei, trei?! De atunci Mira a încetat să-și raporteze nașa la familie, neînțelegând: cum? și de ce așa? Peste vreme, Mira a mai văzut încă o dată ce voia să spună mama ei, Aura, cu ...o să i se povârne! când sancționa purtarea nu tocmai în regulă a
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
că n-au fost patru frați, ca fiecăruia să-i fi venit rândul la o vizită pe lună!... Așa, doar ei, trei?! De atunci Mira a încetat să-și raporteze nașa la familie, neînțelegând: cum? și de ce așa? Peste vreme, Mira a mai văzut încă o dată ce voia să spună mama ei, Aura, cu ...o să i se povârne! când sancționa purtarea nu tocmai în regulă a cuiva. Îi părea tare rău Mirei, dar Nana pierduse totul: un soț, casă, prieteni. Rămăsese singură
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
nașa la familie, neînțelegând: cum? și de ce așa? Peste vreme, Mira a mai văzut încă o dată ce voia să spună mama ei, Aura, cu ...o să i se povârne! când sancționa purtarea nu tocmai în regulă a cuiva. Îi părea tare rău Mirei, dar Nana pierduse totul: un soț, casă, prieteni. Rămăsese singură. Se descurca greu, fiind și bolnavă de inimă. Ținea legătură cu nepoata de la frate și cu ele, Mira și Renée, finele care n-o uitaseră... Totuși, era singură-cuc. Norocul ei
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
marea parte a populației insuficient instruite, necivilizate, s-a abrutizat regresând alert de la calitatea de om la cea de fiară. Numai așa se pot explica dovezile unei lipse de afecțiune față de cei vârstnici și ajunși în dificultate. Și, spre dezamăgirea Mirei, același comportament vis-à-vis de bătrâni e de găsit la scara națională. Acum douăzeci și ceva de ani, vârstei a treia i se mai acordau minime atenții: întâietatea în locuri publice - la vreun rând, la urcatul în vehicule etc. Odată trecut
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
cu găleți pline de apă așteptau trecerea lor pentru ca să le ude drumul și să primească bani domnești ... Mireasa era prima, înconjurată de tineri de o vârstă cu ea. Era purtată de o parte și de alta de braț, urmată de mirele ce se afla înconjurat de fete neprihănite ale tinereții sale. Mirele arunca din chimir bani copiilor care ieșeau cu gălețile de apă în fața miresei. Lăutarii nu mai conteneau cu instrumentele. Clopotele cele mari abia se mai auzeau de larmă. Nașii
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
prăjiturele fără a se feri! Atunci n-a înțeles de ce pentru ele era altfel?! Doar mai târziu, când - acum erau liceene - acestea aveau numele schimbate: Rita Lupu, Paula Marcu, Rozica Roșescu. În plus, pasca era strecurată aproape subversiv în ghiozdanul Mirei, înfășurată banal într-o bucată de ziar ori de hârtie de ambalat grosieră... Se înăsprise atitudinea statului și față de alte religii și nu doar... Învățase, din mers, sărbătorile creștine de peste an, citind explicația fiecăreia dintr-un Almanah al satului român
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
era tabu. Constrângerea, nu convingerea, o impulsionase. Uneori, după majorat, la ceas de autoanaliză, își spusese că, genetic, fusese dotată cu o încrâncenată inerție, din care n-ar fi ieșit nicicum, ci cum a învățat, doar sub cnutul coerciției... Și Mira se pomeni retrăind întâmplări cu N-ai voie să... Avea vreo opt ani. Ieșise din convalescența de după meningită. Fusese prin anii ’50 o cumplită epidemie. Ea contractase o formă ușoară. Alții, mai puțin norocoși, supraviețuiseră bolii, dar rămăseseră cu dizabilități
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
obosiți și încrâncenați de zădărnicia căutării. Nici ea, nici mamă-sa nu pomeniseră nimic despre vâltoarea trăită, nici atunci, nici mai târziu. Speriată sau nu, nedumerită sau nu, n-avusese voie să...! Reîntors acasă după detenție, tată-său, își amintea Mira, devenise alt om. Militarul cu ținuta atletică, jovial, cu ochii mereu străfulgerați de bucuria sinceră în fața vieții se metamorfozase într-un om subțirel, stânjenit în costumul civil din doc. Chipul alungit nefiresc își căpăta acum lumina de la o calviție galopantă
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
tovarăș de suferință. Acela îl rugase, la despărțire, să mănânce și pentru el un colț de pâine când va fi liber, într-atât de sătul era de turtoiul primit drept hrană. Era bolnav și nu avea speranța să scape viu... Mira nu vorbise nimănui de acest episod din viața familiei sale, dar îl trăise atât de intens... Chiar și după zeci de ani de la eveniment, i se perindau prin fața ochilor niște flash-uri: casa tăcută, silueta aproape imaterială a mamei, aerul
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINĂ ADAMESCU) Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 1073 din 08 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului MEMORIAL A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA Sărbătoarea Sfanțului Mare Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei a adus, pentru membrii Clubului Seniorilor de la Fundația „Împreună”, dar și pentru colectivul Asociației Magister XXI a cadrelor didactice pensionare din Galați, al cărei reprezentant a fost doamna profesoară Cornelia Mateiță, un dar deosebit: Liceul Tehnologic „Simion Mehedinți” de pe
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Două linii paralele, Dincolo de mândre iele, Într-o fugă, sărutare, Într-un geamăt, îngănare; Se transformă-n punct albastru, Apoi într-un mic pilastru, Într-o mare de trăire... Eu mireasa și el mire. Referință Bibliografică: Punct de fugă / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1130, Anul IV, 03 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PUNCT DE FUGĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352797_a_354126]
-
a 7-a zi, când Dumnezeu s-a odihnit? Iată o dilemă pe care Mariana Cristescu o lasă atât la nivel de întrebare, cât și (paradoxal) de răspuns. Oricum, imaginea realizată în ziua a șaptea are ceva din suprarealismul lui Miro, ceva din explozivitatea intempestivă a lui Dali, și ceva din muzica lui Carl Maria von Weber. Auzi, domnule, să spui „ ... și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ ... ” este uluitor, iar verdictul e indubitabil: ne aflăm în fața unei poete excepționale
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]