1,916 matches
-
înserările parisiene. Apoi citise o carte cu aventurile unui pescar ; după ce o termină se gândi că o zi însorită ca aceea trebuia isprăvită întrun chip deosebit. Ședea pe cerdac spânzurat cu mâna de un stâlp și privea, dincolo de lanuri, ușorul miraj al Siretului. O pâclă îndepărtată se legăna pe apă, deasupra zăvoaielor. Până acolo era un drum necunoscut dar pe care, închizând ochii, băiatul îl străbătuse de nenumărate ori : trebuia să treci podul peste Șomuz, apoi să ocolești casa lui Păduraru
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
aceștia, la rândul lor, copiilor lor și tot așa. Unui orășean, mai ales copil fiind, îi este la fel de indiferent dacă pleacă din cartierul cutare într altul, ori dintr-o urbe în alta. Câteodată - și nu de puține ori - intervine, chiar mirajul noului, care conduce, inevitabil, la dorința ardentă de a pleca mai repede, de a face cunoștință cu noua reședință, mai ales dacă e vorba de un oraș mai mare și cu mai multe posibilități. Pe cei de la țară nu-i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
toată vigoarea, peste neodihna mea! Seamănă a titluri de romane polițiste dar - asta-i situația! - replicile acestea nu fac decât să desemneze o stare reală, un adevăr. În fond, poate că nu e numai vis. Căci, o bună parte din mirajul irealului nu poate fi transpus în cuvinte, el este inexprimabil, este sublim și atât, nu-l poți demonta, așa cum ai face cu o carcasă oarecare... În cazul de față, însă, totul este cât se poate de clar, nimic nu se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lucru cu o scobitoare, sculptând în ea un mic totem cu incisivii săi pricepuți. Nu ne permitem să ne batem cu pumnu’ în piept, spuse bărbatul. Arabii ăia ar fi în stare să traverseze deșertul ca să se răzbune pe un miraj. Păi, cam așa scrie și-n Biblie, încuviință vecinul său de masă. De fapt, n-avea de ce s-o mai sperie și pe Sylvie. Ea n-avea ce să-i spună. Dacă s-ar fi întâmplat ceva rău, i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că-ți meșterește creierul ca într-un atelier auto. Și nu te poți mișca. Ai bărbia legată. Te face total varză, dacă nu ești deja varză. Cititor de minți computerizat. O lăsă baltă până la Grand Island. Vara pe râul Platte - mirajul scânteietor, peretele de un verde-cenușiu al căldurii aplatizante care făcea din prerie imaginea tipică a unei pustietăți uitate de Dumnezeu o elibera pe Karin. Rețeaua verticală, ca dintr-un joc de Lego, din Chicago o apăsase. Munții Stâncoși o neliniștiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pretindă că nu spusese nimic. Îndoiala se întinse peste rană ca o zgaibă de care tot trăgea. Voia doar să dărâme totul, să curețe peisajul, să evadeze într-un loc gol și adevărat. Dar nu exista nici un loc adevărat; doar miraje scurte, urmate de autojustificări lungi, umilitoare. În seara asta se va întoarce cu acest bărbat în chilia lui de călugăr. Era iubitul ei, partenerul ei. Promisiunea prezentă, eternă a anului. N-avea alt pat, nici alt loc unde să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
abundă, iar cei care le cad victimă sunt profeții științei mântuitoare. Angajat în misiunea construcției astronavei, inginerul Legrand se află în miezul unei pânze de păianjen - explozii, răpiri și sabotaje se succedă, în tentativa de a preveni realizarea zborului transoceanic. Mirajul aviației îi cuprinde și pe Jo, Zette și Jocko - salvarea aparatului depinde doar de ei, după cum de ei depinde și împlinirea visului tatălui lor. Miracolul lui Hergé prinde contur, încă o dată. Nimic nu poate sta în calea împlinirii profeției din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ritmul acestui tărâm arid în care europeanul este doar un intrus. Întâlnirea cu Cush, implacabil și sălbatic, este întâlnirea cu acest Corn al Africii care se întinde de la Aden până în ținutul Dankali. Ca și Pratt, Corto este sedus de jocul mirajelor și al cruzimii, ca și Pratt, Corto este atras, inevitabil, în vârtejul de întâmplări mirabile care se naște în marginea Istoriei de care se îndepărtează. Și poate că marinarul cu cercel în ureche are în comun cu inițiatorul revoltei din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un alt ofițer, la fel de paradoxal în conduita sa intelectuală - un anume Evelyn Waugh, ce imaginează cronica acestor ani de luptă în a sa trilogie Sword of honour. Teatrul de luptă al lui Morgan este dominat de ambi guitatea etică a mirajelor ceții. Nimic nu este ceea ce pare, iar lecția pe care comandantul de navă o învață, cu fiecare misiune, este lecția unei morale a războiului în care binele și răul încetează să mai aibă vreo semnificație particulară. În acest colț de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Vălul morții Dacă pentru T.E. Lawrence Arabia este revelația deșertului și a sensului inițiatic al existenței, Cornul Africii este, pentru Pratt, de la Corto la Koinski și mai departe, spațiul în care se afirmă puterea fără de limite a nisipului care stârnește miraje și înghite oameni și forturi. Etica anticolonială a lui Pratt este motivată intelectual și halucinatoriu. Nimic nu poate supraviețui din edificiul european în acest teritoriu dominat de umbre. Somalia și Ogadenul sunt complementul fantasmatic al Africii de Est în care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
-și revizita propria biografie. Somalia și coasta dinspre Marea Roșie și Aden sunt porțile de intrare către lumea ce gravitează în jurul vechilor credințe. Lecția lui Corto sau Koinski este înțeleasă de toți cei care se avântă în acest ocean sărat al mirajelor. Europa nu mai poate fi măcar evocată în acest punct în care islamul se metisează, contaminat fiind de înclinația mesianică a pământului văduvit de apă și de speranță. À l’ouest d’Eden este un fragment din lunga călătorie somaleză
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu ziduri și creneluri pe marea de nisip a Somaliei este sortit pierii. Abel Robinson este prizonierul autoiluzionării ucigașe ce îl împinge să-și îm puște, cu ferocitate și metodă, proprii săi soldați. Intrat pe tărâmul nebuniei și captiv al mirajului, el nu mai poate fi salvat. Unui alt ofițer, nu mai puțin meticulos și ordonat, pe numele său Cain, îi va fi dat să-l ucidă spre a reinstaura ordinea și spre a reporni căutarea Mullahului fără de trup, a Răzbunătorului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ei de farmec decadent, proza lui Battaglia este cronica aspră și demitizantă din care gesturile teatrale dispar, fiind înlocuite de gloanțe și sânge. În Algeria anului 1921, legionarii sunt detașamentele ce urmăresc fantasmaticele grupuri de rebeli ai deșertului. Făpturi ale mirajului, ei apar și dispar, nu înainte de a semăna moartea în forturile europene. Coregrafia pe care legionarii o urmăresc este parte din tainele acestui pământ ce are consistența ciudată a nălucirilor. Santinelelor care stau de veghe lângă tabără li se arată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Fuziunea dintre eroism, decupajul cultural cool și convenția ficțională a suspansului este rețeta în jurul căreia se constituie o mitologie contemporană ce migrează și către banda desenată. Secrete & spioni Prin Bob Morane, banda desenată francofonă oferă pro pria sa alternativă la mirajul anglo-saxon. De esența aces tei strategii este împrumutul cultural. Inevitabil, personajele evocate în proza grafică posedă doza de cosmopolitism pe care televiziunea și filmul o asociază cu aventura modernă. În mod previzibil, unii dintre eroii ce populează proza grafică sunt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
XX de jocul unei substanțe extraterestre. Intertextualitatea ține de pactul ficțional pe care proza grafică îl încheie cu fidelii ei. În cele din urmă, culoarea nostalgică a textelor lui Bob Morane este și o invitație la acea visare împletită cu mirajul suspansului. În jungla preistorică, în trecutul medieval sau în Londra înecată de cețuri, Bob Morane și Bill Balantine luptă infatigabili, sfidând trecerea unui timp ce corupe și îmbătrânește. Tinerețea lor stenică este semnul vitalității inepuizabile a aventurii. Banda desenată este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
singura moarte pe care ți-o poți imagina este moartea visului în care trăiești izolat, ca într-un cristal de culori și de sunete ? Atâtea vise și atâtea reîntâlniri, gândește Corto în vreme ce dimineața se ridică deasupra câmpului de bătălie. Atâtea miraje și atâtea nostalgii. Poate că este timpul să plec, poate că este timpul să las în urmă această Spanie ce pare să trezească din pământul ei înmuiat de sânge spectrele trecutului meu. Poate că este timpul să se topească din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sperie și pe care să-l compătimească în sinea lor, în zilele cu soare, pentru singurătatea în care propria lui putere, aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit și, cu vremea, s-ar fi blocat, poate. Mirajele, prudențele, presupunerile, temerile, îndoielile, șoaptele n-ar mai fi fost justificate, totul ar fi intrat într-o logică prozaică, limpede, aspră care nu i-ar mai fi legat de nici o taină; și cu ce să umple golul pe care li
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
soră și mamă învățătoare - al cărui chip nu mă pot opri să-l evoc nici după trecerea anilor. Evocând grav și responsabil Colectiva, autorul amintește acuzator pe oamenii de nimic care, în vremurile amăgirii trudeau ca să propage și la noi mirajul raiului Colhoznic din SoareRăsare - în timp ce gospodarii „Legați, bătuți, curgând prin buruieni,/ Sătenii mei fugeau de silnicie/ Și mulți s-au cam dus pe veșnicie” (cu nemiluita au fost exterminați în acea vreme de cumpănă) că „Mulți se rugau să iasă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îi este recunoscător fiicei sale pentru că îl făcuse să vadă lumina rațiunii, Cipriano Algor e un bărbat în toată firea, trăit și răstrăit, nu un adolescent naiv care, la vârsta entuziasmului negândit, își petrece timpul alergând după fantezii, nori și miraje, și nu renunță la ele nici măcar când se izbește de zidul imposibilului. Cipriano Algor se ridică de pe banca de piatră, părea că-i e greu să-și ridice trupul de pe ea, nu e de mirare, căci nu e totuna greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sperie și pe care să-l compătimească în sinea lor, în zilele cu soare, pentru singurătatea în care propria lui putere, aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit și, cu vremea, s-ar fi blocat, poate. Mirajele, prudențele, presupunerile, temerile, îndoielile, șoaptele n-ar mai fi fost justificate, totul ar fi intrat într-o logică prozaică, limpede, aspră care nu i-ar mai fi legat de nici o taină; și cu ce să umple golul pe care li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
subproducțiilor ruralist-populiste. Gazetari la reviste obscure, profesori la școli de provincie, funcționari dezrădăcinați, boemi în mizerie, tineri rebeli și famelici dornici de afirmare, esteți dezabuzați din protipendadă sau artiști întorși din mediile artistice pariziene, estetizanții autohtoni sînt cu toții avizi de mirajul unui „altfel natural”. Nota particulară a „noului curent” este dată de un refuz al provinciei și al provincialismului artistic asociat cu o tendință de refulare (ea însăși, adeseori, provincială) a identității tradiționale. Refuzul în speță îmbracă foarte adesea formele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a dezvoltat în saloanele literare, iar romantismul oficia în „existență”, cafeneaua și cabaretul au reprezentat spații predilecte de socializare și ecloziune ale noului curent estetizant (referințe utile în Emil Manu, Cafeneaua literară, Ed. Saeculum, 1997). Constantin Beldie înregistra „sociologic” mirajul simbolist al Terasei Oteteleșanu, unde „atîția tineri cu părul lung și fără manșetă la cămașă, debarcau fără nici un gologan în pungă, dar plini de iluzii, din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ceea ce aduce „nou” (pre)avangardismul față de simbolism - refuzul provinciei - se manifestă cel mai violent la Tristan Tzara, acesta reușind cea mai spectaculoasă „evadare”. (Explozia dadaistă s-a desfășurat, de altfel, tot pe scena unui cabaret, transformîndu-se însă în happening insolent). Mirajul Centrului (Orașul Lumină, simbol al emancipării artistice) este evident. Unii simboliști s-au născut, de altfel, în țări francofone (Alice Călugăru - la Paris, M. Romanescu - la Liége), I. M. Rașcu era francez după mamă, mulți și-au făcut studiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Are vreo misiune de îndeplinit, probabil. Dar nu cred că face contrabandă, nu?... Și nici spion trimis să scotocească prin secretele Ministerului Apărării Naționale. Nu cred așa ceva. Se scrie deseori despre fapte ale unor străini arestați pentru contrabandă. Atrași de mirajul orașului Tokyo, ei vin în Japonia prin Hong Kong sau Singapore. S-a vorbit despre astfel de oameni și la firma de comerț Biutafoc unde lucra Tomoe. — Ești într-o ureche? Privind spre tavan și gândindu-se la Gaston care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sale Miria. În timp ce tasta - ESTI LBR LA PRZ? - simțea privirea tristă a mamei sale care Îi ardea ceafa ca o săgeată Înveninată. Ușile autobuzului se deschiseră. O fâșie de asfalt cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi le devorează conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]