3,438 matches
-
rosti cuvinte este asemenea nevoii de-a respira!“); „Oglinzi paralele“, nr. 4/1998, p. 298-299; „Orizont“, Timișoara, („Poezia lui Nicolae Nicoară este o ardere curată și puternică... Poet care peregrinează desculț prin Transilvania, provincie românească având numele despletit că o mireasma/ sălbatică/ rămasă aici/ de la facerea lumii,/ dintâi, poet care vede în Iancu, Horia, Cloșca, ființe tutelare, poet, în sfârșit, care-și cinstește părinții-și- printr-un poem cu limpeziri de cleștar, ei lăsându-i moștenire cuvântul, dulcea lui povară „); • Florica Puia
LA MULTI ANI POETULUI NICOLAE NICOARA-HORIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350786_a_352115]
-
și nici scriind vreo poezeamă în timp ce fierb sarmale-n oală și nici o mamă grijulie legănând un prunc în poală deci îți spun să mă ia dracu! (dar te rog să nu mă lași) că văzând atâția îngeri și simțind așa mireasmă mi-ai trezit toți neuronii (cred că mi-a rămas vreunul) și privesc cum stau la masă înțelepții cu bufonii lupii țin în brațe mieii leul apără furnica iar o caprioară faină bea cafeaua cu un tigru pe porunci jucând
MEI, LA DRACU!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350854_a_352183]
-
cu siguranță un prilej de bucurie pentru fiecare dintre noi. Afară fulgii de nea dansând în liniștea nopții, luminițe sclipind la geamuri, focul ce arde în sobă și fumul curgând de la fiecare casă, bradul încărcat cu globulețe și beteala, dulcea mireasma de cetina, scumpă așteptare a moșului alături de de toată familia reunită în preajma bradului ascultând colinde și semnificația luminii de Crăciun proiectează în memoria noastră afectiva, dimensiunile acelei porți fermecate prin care fiecare om visează să pătrundă din lumea reală a
MIREASMA NOPTII DE CRACIUN de FLORINA PETRE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350938_a_352267]
-
așteptăm din an în an, dar nu cu un sentiment evanescent al repetabilității, omenesc de altfel, ci cu un sentiment pur și mult mai profund...inefabil, care ține de trăirea metafizica, fiind sinonim cu plutirea ireiterabila prin aerul sfânt, cu mireasma de smirna și tămâie, în lumina stelei vestitoare de pe cerul Betleemului, la clipă hotarnica de după nașterea Fiului dumnezeiesc, Isus Cristos. Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie mireasma nopții de Crăciun. E greu să te aduni din gânduri și să
MIREASMA NOPTII DE CRACIUN de FLORINA PETRE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350938_a_352267]
-
de trăirea metafizica, fiind sinonim cu plutirea ireiterabila prin aerul sfânt, cu mireasma de smirna și tămâie, în lumina stelei vestitoare de pe cerul Betleemului, la clipă hotarnica de după nașterea Fiului dumnezeiesc, Isus Cristos. Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie mireasma nopții de Crăciun. E greu să te aduni din gânduri și să poți să exprimi ceva ce numai sufletul tău știe. E greu sa aduni sentimentele din oceanul sufletului și mai apoi să le transformi în cuvinte, care la rândul
MIREASMA NOPTII DE CRACIUN de FLORINA PETRE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350938_a_352267]
-
și flori, de ape și munți, de noapte și zi, de păsări și anotimpuri, de tot ce înseamnă creație divină: De Crăciun/ vreau să-ți simt mângâierea, MAMĂ,/ din doruri să facem cununi/ împletite cu lacrimi din stele.../ aburind de miresme alese/ să gustăm cozonacu-amândouă/ numărând fulgi de nea/ să ne spunem povești/ iar când lemnul în sobă trosnește/ scânteind în amurgu-nghețat/ să îmi ții capu-n poală/ cum știi doar dumneata/ și-n noaptea Crăciunului lină/ sub bradu-mbrăcat cu beteală
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
să se strângă-n / brațe, / până-n căldura lor, / din toate va rămâne / scrum. / Pentru niciodată, / pentru acum. / 3 decembrie 2011”. Penultimul poem este foarte sugestiv: poetul e un grădinar care rostuiește grădina cuvintelor, semănând, arând, plivind, udând, îmbătându-se de miresme și de culoare și apoi, culegând florile și semințele la care a trudit. “Final de carte” se intitulează chiar poemul de la sfârșit în care autorul spune: “Ninge peste mine, / iernii îi sunt frate - / cu zăpadă-mi scrie / alt final de
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
pe care l-a purtat apoi în frunte, toată viața. De cinci sute de ani, Sfânta Rita, Sfânta lucrurilor imposibile, se odihnește cu trupul incorupt de trecerea secolelor, iar spinul din frunte i-a devenit un rubin frumos care împrăștie miresme divine. Jianu Liviu-Florian îi cere lui Isus o picătură din Lacrima Lui. “Din stana-mi de piatră, dă-mi, Doamne, atât, / Dă-mi lacrimi cu care să-Ți țin de urât - // Dă-mi lacrimi în loc de credință, și crez, /O lume
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
în engleză și franceză și Tuna în turcă. Poemele Dunării sunt inaugurate de poetesa Zlibuț Ana Maria de 10 ani, elevă la Liceul Pedagogic Carmen Sylva din Timișoara: Dunăre, ești ca o cale, / regină între izvoare. / Ești prințesa fluviilor, / și mireasma florilor (The Danube / ‘Dunărea') și continuă cu malurile pline de flori a bătrânului fluviu : GALBEN-AURII / RAZELE SOARELUI / mărturisesc pe pământ / binecuvându-i rodnicia. / Cerul se îmbrățișează / cu pământul și cu Dunărea, / într-o explozie / de muguri și flori... / INIMĂ; ÎNALȚĂ-TE
DUNĂREA ÎN POEZIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351613_a_352942]
-
fiului său nelegitim Hercule, cel care a condus ostilitățile până la victoria finală” (pag. 189-190). Volumul poate fi un pretext pentru dezvăluirea unor mituri ancestrale din zonele nordice mehedințene, așa cum au fost ele receptate și interpretate de autor. Plutește peste tot mireasma baladei în care Iovan Iorgovan se luptă pe viață și pe moarte cu balaurul cel înfricoșător. Cartea însăși stă sub spectrul acestei încrâncenări. Locurile-s încrâncenate, cu steiuri golașe, prin care fluieră vântul pătimaș, ori spumegă ape limpezi ca lumina
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
este natura spirituală, în care pulsează genul spiritualist, atât ca genă teologică, cât și ca finalitate religioasă (hristică). Creștinismul este așadar, Chipul adevărului ontologic așezat structural în pecetea făpturii-raționale. El este circumscris sufletului și are nevoie doar de o permanentă mireasmă dumnezeiască pentru a străluci în lumina faptelor sale morale. Dacă, doctrina spiritualistă este Scutecelul de aur al Creației, în care Atotcreatorul îi consfințește logodna prin mirul diafan al surâsului Său dumnezeiesc, atunci raționamentele preceptelor idealiste ori materialiste, iraționale, învăluie lumea
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (III) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 766 din 04 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Casa lui Tudor Cristache căpătase un aer pustiu. De cum pătrunzi în incinta acesteia te întâmpină mireasma trandafirilor și sute de petunii. Dacă altădată te simțeai răsfățat, acum aveai senzația că ești într-un tablou împietrit într-o clipă nefastă. Ușa era descuiată, semn că pictorul ieșise în grabă. Maria însoțise echipa de criminaliști aproape mecanic. Avea
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
și liniște este pe aproape. Să înaintăm cu încredere pentru a o afla și a sorbi din izvoarele ei, poezia întinderilor nesfârșite. Nu de puține ori mi s-a dat să întâlnesc astfel de oaze pline de răcoare și de miresme exotice, să adast sub frunzele uriașe de palmier sau finic și să-mi odihnesc cugetul în contemplarea misterului vieții și al morții, pe tărâmul mirific numit Poezie. O astfel de oază am aflat răsfoind cu lentoare cartea Ilenei Popescu Bâldea
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
măsură: „Tu nu știi cum plâng fluturii”. Chiar, cine altul decât poetul poate ști cum plâng ori cum râd fluturii? Tandrețea fluturilor care mângâie florile este cunoscută până și de copii. Pentru că fluturii, nu-i așa, ne învață să pregustăm mireasma și polenul florilor, nu numai ale celor ce mor, dar și al florilor nemuritoare. Flori nemuritoare pot fi și poeziile strânse-ntre pagini de carte. Așadar, rătăcind prin pustietățile cetăților contemporane, populate de mușuroaie de oameni care se topesc și
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
sălășluiește în cineva, acesta nu se mai poate opri din rugăciune, căci Duhul nu încetează de a Se ruga în el. Fie că doarme sau este treaz, rugăciunea nu se mai desparte de sufletul său. În timp ce doarme, mănâncă, bea, muncește, mireasma rugăciunii se răspândește din sufletul său. De acum înainte nu se mai roagă în anumite momente, ci mereu. Mișcările minții curățite sunt glasuri tăcute care cântă, în taină, o cântare Celui nevăzut” - spune Sf. Isaac Sirul. Iar pelerinul ne mărturisește
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
Verdeața plină de culoare N-o să mă satur s-o privesc. S-aud copacii cum îi doare, Când mugurii pe ram plesnesc. Urechile să mi le-ncânte Concertul de privighetori Și un izvor să mă descânte Ca o aghiazmă-n sărbători. Mireasma florii să mă-nbete Și să adorm scăldat în dor; În poală, legănat de fete, Să mă visez că sunt fecior... Mă uit pe geam și-mi fac o cruce; Nămeții tot mai sus se-nalță. Mi-e teamă, mâine, că
CÂND MĂ UIT PE GEAM AFARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346623_a_347952]
-
de patime închide Un labirint de raiuri ce se șterg Și ziua pe tarabă de voi vinde Spre noaptea noastră pribegind eu merg În mine o fecioară pătimașă Emoțiile mi le-oprește-n crâng Molatec când desface din cămașă Doi îngeri de mireasmă care plâng. (1) Georgeta RESTEMAN: TE VĂD OGLINDĂ-N TRUPUL DEPĂRTĂRII Te văd oglindă-n trupul depărtării Pe tâmpla de fecioară plânge clipa Ești lacrimă-nsetată-n gustul sării, Un pescăruș ce-și arcuiește-aripa În zbor sublim spre piscul neuitării
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
un temperament năvalnic. Simțim de pe acum, în preajma acestei zile, un început în toate! Pământul se trezește la viață, natura renaște. Soarele revarsă o căldură mângâietoare, vântul suflă din plămânii săi aer mai cald, sângele își schimbă culoarea, inima - pulsațiile, o mireasmă dulce se-mprăștie pe cărări, chipul blând al primăverii ne zâmbește, mâinile ei ne mângâie ... Seva pomilor mustește, dragostea începe să domine pământul. Zilele devin mai lungi și mai blânde, natura începe să-și arate farmecul. În curând se va
DRAGOBETELE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346610_a_347939]
-
nelumite, să-mi fi îmblânzit singurătatea și-n chip angelic, să-mi fi pecetluit buzele într-un sărut dantelat de valurile parfumate ale depărtării. Ar fi trebuit să te caut pe drumul adânc al infinitului, unde urma pașilor tăi adulmecă miresmele înrourate de veșnicie. Ar fi trebuit să te caut și-n zbaterea firească a sufletelor noastre să deșirăm clipele de pe aripile uitării de sine și să spargem în cioburi spațiul aruncat între noi. Ar fi trebuit... Referință Bibliografică: Ar fi
AR FI TREBUIT... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346697_a_348026]
-
ÎNVĂȚĂTOAREA MEA Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 403 din 07 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Învățătoarea mea Învățătoarei mele, Caliopia Constantin Îmi plec sfios fruntea înaintea ei De câte ori în amintiri mi se arată! Și îi așez în brațe miresme dulci de tei Prin care să-i mai mulțumesc încă o dată. Sub îndrumarea ei nenumărate taine Și-au scris etern asupra mea înțelepciunea, Izvorul nesecat de slove cristaline I-au lunecat pe buze precum rugăciunea. A inimii icoană îi va
ÎNVĂŢĂTOAREA MEA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346694_a_348023]
-
cuprinde infinitul. Și ochi-ți verzi sprânceana-ncet ridică, Când nerostite întrebări te cheamă, Lacrimă și iubire prinse-ntr-o panglică, Ți-ascunde sufletul ca într-o ramă. Iar glasul tău semeț străbate zarea, Când luneci pe al vieții val, Miresme de flori pui în cugetarea Ta, prin vene-ți curge sângele regal. Portretul tău cu neplânsele lacrimi, Ființa îmi descântă, când pleoapele închid, Îl port în suflet, precum fugare patimi, Și nopțile supreme cu tine le deschid... Referință Bibliografică: Portret
PORTRET de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346701_a_348030]
-
Complementaritate Tu reînvii din galbene hârtii Conflicte stinse, vechi hotărnicii: Cei de atunci nu-s alții-suntem noi, Printre izbânzi ajunși de-atunci eroi. Pe drumul meu pornii și eu, umil, Să-mi făuresc inconfundabil stil, Păduri, livezi, fânețe colindând, Culori, miresme strâng, și tainic gând. Nu doar cuvinte serbese pe file: Să prind din zbor incandescente zile - Însemne ale marii noastre treceri - Prin lan speranța miilor de seceri. Din zestrea de imagini - evantai - Trec ani în tropot - herghelii de cai: Sunt
COMPLEMENTARITATE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351037_a_352366]
-
Un soare îngânat de-o ciocârlie Cu-o veste la clopotnița bătrână; Se anunța o mare sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină : Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus a' lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul primenit în văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului UNDE-I LINIȘTEA? Liniște nu am de când Ești prezentă-n viața mea, Oare te voi păstra așa în gând Nu te voi uita cândva. Tu mă-nsoțești oriunde Eternă, unde sunt și eu, Mireasmă dulce, fascinante unde Intimitate blândă ești mereu. Hoinar gândul nu mai umblă Ascuns ca altă dată, nu știu cui, Inima mi-e iarăși plină De limpezimea ochilor căprui. Referință Bibliografică: Unde-i liniștea? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 342
UNDE-I LINIŞTEA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351205_a_352534]
-
frumoaso, din ochii tăi să ningă ale iubirii flori, sărutul tău mă-mbete cu ale lui arome iar șoapta ta să-mi fie un leagăn până-n zori. Mi-e cald aici la tine, deși e iarn-afară, și-n aer simt miresme de brad și busuioc; fii pentru mine moșul ce vine-n astă seară și pune în desagă iubire și noroc. Voi adăsta cuminte în poala ta, frumoaso, și-oi aștepta fiorul sărutului să-mi dai; am pus papuci la ușă
NOAPTE MAGICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351216_a_352545]