1,501 matches
-
misticilor, numai că la mistici e o certitudine nezdruncinată că acela care își impune prezența luminoasă în suflet e însuși Dumnezeu. Dar inspirația artistică și cea mistică sunt deopotrivă precedate de un răstimp de elaborare care nu e obligatoriu. În mistică, elaborarea constă din acea dramatică și îndelungă lucrare de purificare morală, care e o pregătire pentru a primi lumina extazului. În artă, ea e preocuparea continuă de opera pe care artistul o plănuiește. El are în minte o vagă idee
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
volume Psychologie der Kunst, distinge în inspirația propriuzisă trei note caracteristice. 1. Năprăznicia inspirației. Ea e spontană și vine pe neașteptate. Ai putea zice: când o aștepți nu vine, iar când nici nu te gândești, izbucnește ca o explozie. În mistică, extazul e tot așa de năpraznic. Artiștii sunt absolut de acord asupra notei de surprindere bruscă. Uneori ea are un aspect aproape comic. Berlioz voise să pună pe note poesie patriotică și fiindcă nu-i venea melodia pentru versurile refrenului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fulgeră în minte melodia pe care n-o găsea când o căuta! în acest caz, inspirația e renașterea spontană, luminoasă, sintetică, a unei mai vechi preocupări nearticulate. Dar această revenire împlinită nu distruge nimic din natura extraordinară a inspirației. În mistică, Dumnezeu nu e o preocupare continuă? Și totuși, când el se descoperă în momentul culminant al extazului, când flacăra dumnezeiască aprinde focul din vatra îndelung pregătită, care e ființa ascetului, micșorează preocuparea anterioară ceva din sublimitatea negrăită a extazului? 2
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce trece apoi în opera de artă. Inspirația nu anulează facultățile naturale, ci le stimulează în direcția fondului caracteristic din om: pe artist în direcția genialității creatoare din ci; pe mistic în direcția sfințeniei și a faptelor legate de sfințenie. Mistica ortodoxă în special realizează un acord suveran, când declară că locul prin care Dumnezeu se descoperă sufletului nu este inconștientul, ci spiritul, mintea inteligența, conștiința. Mintea e tronul lui Dumnezeu în sufletul omenesc”, aceasta e mărturisirea capitală a întregii antropologii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Duhului dumnezeiesc. După propria-i mărturisire, el grăiește în limbi și profețește. Și, cu darul deosebit al „discernământului spiritelor”, ne face să înțelegem că extazul glossolaliei, neimplicând participarea inteligenței, e inferior profeției în care inteligența participă iluminată de har. în mistica creștină se pot deosebi două curente de contemplație: unul extatic, iar celălalt caracterizat printr-o intuiție intelectuală supranaturalizată sau spiritualizată de lumina inspirației dumnezeiești. Psihologul modern, adept al teoriei inconștientului creator, are în vedere numai fenomenele extatice a căror transă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simula cele mai variate pasiuni și cele mai înalte virtuți. Scriitorul elvețian C.F. Ramuz are un foarte interesant roman, La guerison des maladies. Tema cărții e ideea dificilă a stigmatelor, fenomen cunoscut din faptele mistice extraordinare. Eroina romanului e o mistică îndurerată de suferințele lumii și e înzestrată cu puterea miraculoasă a vindecării. Prin milă intensă, ea se transpune în boala fiecărui nenorocit și o ia asupră-și. Orbul capătă vederea, dar orbirea trece în ochii eroinei; șchiopul se înzdrăvenește, dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un picior. Nenorocirile lumii se vindecă, acumulându-se în ființa ei. E un simbol în care putem vedea pe artistul creator, care se stigmatizezază rând pe rând cu patimile sau cu idealurile lumii, pentru a le transfigura în artă. În mistică, stigmatele rămân ca în trupul eroinei de roman. În artist, aceste stigmate sunt imaginative. Dar în această variată facultate de stigmatizare estetică, noi vedem semnul libertății spiritului creator, pe care direct sau indirect o tăgăduiește concepția naturalistă, despre care am
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
face să înțelegem la ce distanță ne găsim în contemplația estetică de contemplația mistică. Obiectul sublim al artei nu e identic cu obiectul sublim al contemplației religioase. Ele aparțin la două ordine de existență deosebite: arta se integrează ordinii naturale, mistica ordinii supranaturale. Una e din lumea aparențelor frumoase, cum zice Delacroix, cealaltă din lumea certitudinilor divine. Contemplarea vastității unei mări înfuriate e sublimă, contemplarea patosului dezlănțuit al unui amor primăvăratic e sublimă, contemplarea unei simfonii, care seamănă cu susurul imens
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adevărat, pe de altă parte, că trăirea sublimului artistic aduce în suflet o lumină, de care vorbește Schopenhauer, și-o impresie de lărgire, de eliberare, de dezmărginire și oarecum de supranaturalizare. În aceasta stă de fapt toată măreția artei. În mistică însă sentimentul de supranaturalizare nu e o aparențăca în estetică, ci o realitate vitală, care face din contemplativ un sfânt. Asimilarea cu sublimul religios are ca urmare transformarea întregii vieți a omului după modul divin. E un fel de substituire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu în străfundul sufletului, în sinea lui substanțială, dincolo de eul de la suprafață, în spirit. Henri Bremond, care își punea această subtilă chestiune, numește locul lăuntric, în care se descoperă lumina dumnezeiască, eul profund, ceea ce e totuna cu Grund-ul din mistica germană. Acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei modeme. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului, facultatea prin care el, entitate nemuritoare, ia contact cu Dumnezeu. Același eu profund e locul unde
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ci un act în vederea mântuirii lumii. Cu alte cuvinte, meșterii ei înșiși se stilizează prin asceză și contemplație, pentru ca, la rândul lor, să poată stiliza artistic figurile dăltuite de asceză și viziunile luminii veșnice. Asceza e modelarea spirituală a făpturii, mistica e perspectiva nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană, stilul bizantin sensibilizează acest îndoit caracter al vieții creștine. Domeniul lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cele mai frumoase ale naturii; când vede în nevinovăția copilăriei măsura și posibilitatea sfințeniei, când împodobește lăcașurile de rugăciune cu artele ce simbolizează „cerul duhovnicesc al Bisericii” și când năzuie să realizeze viața îngerească în monahi. În ascetism și în mistică regăsim toate elementele complexe ale acestei nostalgii. Dar nostalgia paradisului insuflă ideile acelei noi pedagogii, de care am vorbit și care, dând la o parte falsificările vieții și concepțiile greșite de educație, își caută temelia în natura primordială a copilului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
primăverii și ale frumuseții veșnice. Ideile pedagogiei celei noi, care se întâlnesc în profundă rudenie cu ideile artei lui Dostoievski, mărturisesc de posibilitatea paradisului duhovnicesc chiar aici pe pământ, ca început și oglindă a raiului ceresc. Cu un eroism supraomenesc, mistica ortodoxă realizează aievea acest început de slavă, în simplitatea spiritului și în curățenia inimii, care sunt totdeodată caracterele copilăriei și ale sfințeniei. „O inimă ortodoxă înțelege totul”, zice Dostoievski; dar inima ortodoxă e aceea care, în simplitatea copilărească a curățeniei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
între credință și poesie devine imposibilă. Față de Milion, a cărui inspirație, rămânând credincioasă datelor biblice și sensului creștin, e mult mai liberă și mai avântată, Dante e poet confesional. Eshatologia lui poetică e văzută catolic: Infern, Purgatoriu, Paradis. Scolastica și mistica occidentală îi dau scheletul ideologic pe care îl îmbracă în carnea frumuseții. Singura libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare prietenii în paradis. Încolo, Dante e poetul teolog și nu o dată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că ea nu poate fi"82. Clasificare realizată de Eriugena, folosind metoda reprezentării pătratului lui Boethius, are drept criteriu posibilitatea de a crea și ca urmare a acesteia apare și a patra formă a ființării care va fi dezvoltată de către mistică ajungându-se la conceptualizarea neființei așa cum va fi ea percepută de către Hegel. Ideea principală care domină gândirea filosofului scoțian constă în faptul că ceea ce poate fi conceptualizat există într-o formă sau alta există: "rațiunea cere ca, tuturor celor care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
s-au dezvoltat diferite modalități de a vedea cunoașterea. Bonaventura identifică "întreita modalitate a teologiei: simbolică, proprie și mistică"136. În cazul analizei simbolice se realizează cunoașterea pornind de la lucruri, în cazul celei proprii reprezintă cunoașterea celor inteligibile, iar cea mistică pornind de la extazul supranatural. Modalitatea simbolică de cunoaștere subliniază faptul că natura este privită ca semne ale divinității. Ființa trebuia cunoscută ca ansamblu în toate părțile ei "ca parte și întreg, ca imperfectă și perfectă în potență și act, după
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
tărâmul religios la sfârșitul Evului Mediu". Mircea Vulcănescu remarcă cu profundă îndreptățire faptul că spiritul luteran îl precede pe Luther, el regăsindu-se la frățiile libere ale Sfântului Duh la Meister Eckhardt, la Tauber, la Böhme, ca și în întreaga mistică occidentală. Perceput nu din prisma structurii sale doctrinare, ci a dominantelor sale spirituale, luteranismul rămâne "prețul unui păcat specific al Apusului, la care privim cu tristețea cu care se privesc toate rupturile, mai ales când îi suportăm prețul petecelor". Analiza
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
teoretică. Rațiunea umană pendulează între o gândire sistemică și un aspect pasiv al sistemului reglat de o latură autonomă a mentalului și de o latură eteronomă a lucrurilor interioare și exterioare. Singura modalitate care asigură depășirea polarității subiect obiect este mistica cunoașterii fundată pe har. Jocul spiritual care decurge din triada Har chemare căutare este o certitudine că și cunoașterea își are sediul în mistică. De aici, deosebirea fundamentală între tipul antropologic autonom, supus controlului logic al conceptelor, raționamentelor și tipul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
latură eteronomă a lucrurilor interioare și exterioare. Singura modalitate care asigură depășirea polarității subiect obiect este mistica cunoașterii fundată pe har. Jocul spiritual care decurge din triada Har chemare căutare este o certitudine că și cunoașterea își are sediul în mistică. De aici, deosebirea fundamentală între tipul antropologic autonom, supus controlului logic al conceptelor, raționamentelor și tipul antropologic religios, dominat de logica Adevărului Revelat, Unic, vehiculat de dogma creștină. În cadrul acestei dezbateri privind valoarea cunoașterii în plan religios se remarcă și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
singur cunoaște esențele create; dacă am putea vedea temeiurile lucrurilor create, am fi de-a dreptul uimiți de puterea creatoare care le produce. Cunoașterea esențială a ființelor create depășește puterile noastre cognitive 4. Petre Țuțea punea accent pe dimensiunea experienței mistice ca modalitate unică a cunoașterii, din perspectiva tradiției creștine. Această noțiune centrală de mistică se înrudește cu cea biblică de taină, mister și presupune relaționarea dintre Dumnezeu și om, o comuniune de natură nupțială. Ultima unire este taina Sofiei lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a dreptul uimiți de puterea creatoare care le produce. Cunoașterea esențială a ființelor create depășește puterile noastre cognitive 4. Petre Țuțea punea accent pe dimensiunea experienței mistice ca modalitate unică a cunoașterii, din perspectiva tradiției creștine. Această noțiune centrală de mistică se înrudește cu cea biblică de taină, mister și presupune relaționarea dintre Dumnezeu și om, o comuniune de natură nupțială. Ultima unire este taina Sofiei lui Dumnezeu, partea ascunsă a planului Său privind destinul veșnic al omului. Tradiția ortodoxă nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mister și presupune relaționarea dintre Dumnezeu și om, o comuniune de natură nupțială. Ultima unire este taina Sofiei lui Dumnezeu, partea ascunsă a planului Său privind destinul veșnic al omului. Tradiția ortodoxă nu a operat niciodată disocierea între teologie și mistică, adică între dogma mărturisită de Ecclesie și trăirea personală a tainelor divine. De fapt, Predania nu a înregistrat divorțul dintre teologie și spiritualitate, nici religiozitatea modernă, cu formele sale de pietate personală. Experiența mistică trăiește conținutul credinței comune, iar teologia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de tăcere. Nu este vorba de o imposibilitate logică, umană, ci de profunzimea insondabilă a ființei dumnezeiești; întunericul inerent credinței protejează taina de nepătruns a proximității lui Dumnezeu. Teoria palamită este elocventă în privința decelării cu acuitate a misticii ortodoxe. Este mistica paradoxală a întunericului dumnezeiesc, rază a luminii sale. De la stadiul cunoașterii umane, Sfântul Duh trece ființa, prin participare, la stadiul cunoașterii divine. În plus, aceasta este Teognozia Sfântului Apostol Ioan prin inhabitarea Cuvântului și iluminare prin lumina necreată. Experiența mistică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pertinentă: nu se poate niciodată gândi real fără termenii fundamentali: creație ex nihilo, ordine, ierarhie, vocație, revelație și finalitate ultimă. De aceea, un mistic este incapabil să cunoască din perspectiva materialistă, idealistă și criticistă, ci numai din cea real-dogmatică. Exceptând mistica care constituie realiter "sediul grației și al revelației, nu se poate înțelege materialitatea globală a lumii, straturile ei și interdependența lor"6. Asemenea lui Maurice Blondel, Petre Țuțea consideră că omul funcționează ca obiect și nu ca subiect în știința
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
carte: este vorba de prezența a două atitudini aparent divergente, sub raportul formei, însă convergente, sub raportul ideatic: poziția metafizică a lui Nae Ionescu referitoare la sensul Predaniei, a fenomenologiei religiei și poziția teologică a lui Nichifor Crainic, referitoare la mistica ortodoxă și la sensul teologic al frumosului, toate aceste două poziții subzistând în interiorul tradiției patristice. Metodei hegeliene de interpretare dinamică a istoriei, Nae Ionescu îi opune perspectiva statică, cea din care se pot desprinde anumite tipuri, în sensul unei morfologii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]