2,504 matches
-
ale contextului social- istoric. Stilistica discursului politic este dominată până Într-atât de contextul acționai Încât stă cel mai adesea sub semnul unei logici distincte, de tip „situațional”, chiar dacă uneori pare să sacrifice orice Întemeiere rațională (În favoarea manipulării unor repere mitologice, a unor legende și biografii construite, a căror valoare de simbol se Îndepărtează din ce În ce mai mult de realitatea care le-a produsă. Fidel instrumentului de analiză „situațională” la un nivel de complexitate medie, surprinsă Într-o schemă explicativ hexadică validată, de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Sf. Nil din Ancyra (m. cca 430) în lucrarea De monastica exercitatione. Olympiodoros din Alexandria (495-570), în comentariul său la Cartea lui Iov, vede în furnicoleu un analogon al diavolului, furnică pentru cei evlavioși și leu pentru cei necredincioși. Interpretarea mitologică, pur moral-alegorică, nu este însă unica în literatura creștină a primelor veacuri. Sf. Grigorie cel Mare însuși (în Comentariile la Iov, V, 20, 22) se referă la furnicoleul biblic ca la o insectă înaripată, pe care o numește Myrmeleon formicarius
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Agota Kristof își construiește un univers pentru a travesti realitatea cea a războiului, a dezrădăcinării, a abandonului leagănului matern -, iar maniera sa originală de a o face constă în inventarea unui personaj dublu: gemenii Claus și Lucas. Dintr-o perspectivă mitologică, gemelitatea traduce în același timp dualitatea, contradicția, similitudinea, duplicarea, ceea ce ne apropie de o problematică delicată și complexă, studiată de Jourde și Tortonese, între alții, anume cea a dublului obiectiv sau exterior și a dublului subiectiv. În primul volum, Le
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rescrierilor sale mitice se confundă cu ambiția și funcția literaturii: Astfel, funcția socială am putea spune chiar biologică a scriitorilor și a tuturor artiștilor creatori este ușor de definit. Ambiția lor țintește către îmbogățirea sau cel puțin modificarea acelui "freamăt mitologic", a acelei băi de imagini în care trăiesc contemporanii lor și care este oxigenul sufletului. (Tournier,1979) Gilbert Durand merge încă și mai departe, afirmînd că "Literatura, și îndeosebi povestirea romanescă, sunt un departament al mitului." (Durand, 1961) În fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mesajele sale oficiale. Dar de data aceasta, lucrurile se prezintă altfel. Mai întîi, e vorba doar de o voce dinăuntru, mai apoi, povestea nu e o relatare fierbinte a evenimentelor cunoscute, ci o proiecție înapoi în timp, un timp vag mitologic, precum cel cîntat de "griots" acești trubaduri africani la curțile regilor -, o retrospecție care încearcă să urce spre rădăcinile unui conflict violent, să adulmece începutul unei sfîșieri aparent de neînțeles. Acțiunea romanului Notre-Dame du Nil se situează pe la începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
interviu sau discuție cu Amélie Nothomb care să nu abordeze chestiunea prenumelor personajelor. De fiecare dată, scriitoarea se apără afirmînd că, deși sunt alese cu grijă pentru a servi scopului urmărit, niciunul nu este inventat, toate putînd fi istoric sau mitologic reperate. E drept, adaugă ea zîmbind, că atunci cînd a aflat că una din cititoarele ei cele mai înfocate și-a botezat proaspăta fiică Plectrude, s-a simțit ușor stînjenită... Mai apoi, deși există un dinamism foarte pronunțat al povestirii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
colective pe care o epocă le propune scriitorului pentru a putea ocupa o poziție etichetată în interiorul unei societăți. "Dezvrăjirea" autorului a luat forma reducerii sale la semn sau la text; or, acesta trebuie să-și accepte o triplă identitate: etologică, mitologică și fantasmatică. Scriitorul se relevă ca fantasmă a unui text obiectivat și cvasi-independent, astfel încât ambele concepte, cel de autor și cel de scriitură, au un caracter aporetic. După cum putem observa din La mort de l'auteur, Barthes (spre deosebire de Foucault) vede
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este înlocuită de funcționalitate, și acest lucru este observabil și în ceea ce privește extensiile spațiului casnic, în simbolurile luate de automobil, sau în "aberația funcțională" desemnată de gadget 348. În analizele detaliate asupra seriilor, colecțiilor, roboților, Jean Baudrillard a subliniat și valoarea mitologică pe care obiectele o pot avea în momentul în care acționează sub forma codurilor sociale, care fac posibilă identificarea și comunicarea dintre membrii aceleiași comunități. În ceea ce privește identificarea "motorului" care se află în spatele proliferării sistemelor de obiecte, Baudrillard o consideră încă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca și noi, cu cel puțin un pas în urma țărilor central-europene și cu multe decenii depășiți de occidentali. În vreme ce G. Durand arată carențele lumii occidentale în asigurarea "condiției umane" izvorâte din "opoziția dintre timpurile istorice și timpurile zise "preistorice sau "mitologice"", noi urmăm fideli recomandări de "modernizare", sfidând orice continuitate istorico-geografică și culturală proprie. Prin noile nedreptăți absurde create în anii 1990 de pretențiile exagerate ale unor partide și organizații politice privind reformele din România, prin ilegalitățile comise de unii guvernanți
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
poziții naturale privilegiate pe care marile puteri au căutat să le controleze și să le dirijeze potrivit gusturilor de "stăpâni". Analogia peninsulei cu placa terestră turnantă, spre toate cele patru zări ale continentului, funcționează nu numai topologic, ci și spiritual-simbolic, mitologic (Orfeu, Dyonisos, Zalmoxis sunt cel mai des evocați în scrierile etnologice) și religios-creștin. Pe apele și prin strâmtorile Mării Negre, dar mai ales pe țărmurile ei, oamenii comunică în toate sensurile: spre Caucazul mai sălbatic și de aici spre Asia de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
formă simbolică și se „încadrează“ astfel în continuumul formal care reprezintă ideea de artă. Concepția asupra formei simbolice ca miză a naturii critice a artei este rezumată de Benjamin în două teze: în primul rând, ea face referință la regimul mitologic al unei opere și, astfel, decontextualizează opera respectivă; în al doilea rând, ea reprezintă „die Ausprägung des reinen poetischen Absolutums in der Form“. Absolutul poetic al poeziei, forma sa simbolică este, în viziunea romantică, romanul: „Der Roman ist die höchste
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fragment, hala pieței (Markthalle) devine Mark Thalle (probabil trimițând, în mod magic, la matca acvatică a fertilității), își pierde sensul inițial economic, iar imaginile care ar corespunde unui astfel de înțeles „se tocesc“ (verschliffen), pentru a lăsa locul unor reprezentări mitologice ale precupețelor ca slujnice ale zeiței Ceres. În sinteză, pentru copil, cuvântul însuși devine un văl al lucrurilor, văl care poate să fie preluat, folosit ca o mască subiectivă. Spiritul măștilor, Mummerehlen, Mumărela, iarăși o aproximare lingvistică a copilului Walter
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și cel al unui idilism sămănătorist, de care simbolismul se detașează păstrând însă ca reper folclorul ca mitologie populară de care uzează G.D. Mirea, Kimon Loghi, Ștefan Popescu etc. Simbolismul european, dar și cel al Central și Est-european reconsideră elementul mitologic și cel al folclorului național pe filiera sensibilității romantice, însă basmul, spre exemplu, servește unei ilustrări cu o puternică amprentă decorativă, iar în cazul lui Kimon Loghi dar și al lui Ștefan Popescu avem chiar un mixaj de elemente care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
folclorului național pe filiera sensibilității romantice, însă basmul, spre exemplu, servește unei ilustrări cu o puternică amprentă decorativă, iar în cazul lui Kimon Loghi dar și al lui Ștefan Popescu avem chiar un mixaj de elemente care corespund unui bazin mitologic și stilistic diferit, fapt creator de insolit în tablourile lor. Chiar și numele revistei Ileana face trimitere la un personaj definitoriu pentru basmul românesc, Ileana Cosânzeana, așa cum revista secesionistă Ver Sacrum (Primăvara sacră) se referea deopotrivă la un ritual de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figurilor și extragerea lor din contextul propriu-zis al unei narațiuni cum este basmul, care servește de pretext. Un tablou în manieră prerafaelită realizează Artachino cu Zâna lacului, tablou singular în creația artistului, iar în ciuda trăsăturilor academizante, un tablou cu subiect mitologic precum Vârful cu dor al lui G.D. Mirea se remarcă dincolo de senzualitatea prelucrată foarte apropiat de Jugendstil al zânelor deși nu aceasta este sursa acestui senzualism și prin felul în care succesul ei la Paris a diseminat în epocă, pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
confluența unor tendințe noi în pictură în raport cu tradiția care nu se rezumă doar la convențiile picturii academice sau la naturalismul ca înregistrare a faptului trivial și a unei umanități ignorate. Elementul de noutate este articulat pe convențiile picturii cu element mitologic, însă codul "lecturii" s-a schimbat și aceleași elemente, personaje trec într-o altă dimensiune printr-un rit de pasaj subtil. Arnold Böcklin, spre exemplu, este în măsură să ilustreze anvergura acestei schimbări; ceva nou se strecoară în picturile cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
codul "lecturii" s-a schimbat și aceleași elemente, personaje trec într-o altă dimensiune printr-un rit de pasaj subtil. Arnold Böcklin, spre exemplu, este în măsură să ilustreze anvergura acestei schimbări; ceva nou se strecoară în picturile cu subiect mitologic în măsură să transceadă alegorismul lor asumat și convențional. Hofstätter identifică noutatea la nivelul "senzației", un alt termen dificil de transferat în concept, dar în măsură să sublinieze o alteritate marcată, invazivă, care face abstracție de alfabetul mitologic, de simbolismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu subiect mitologic în măsură să transceadă alegorismul lor asumat și convențional. Hofstätter identifică noutatea la nivelul "senzației", un alt termen dificil de transferat în concept, dar în măsură să sublinieze o alteritate marcată, invazivă, care face abstracție de alfabetul mitologic, de simbolismul bestiarului mitologic medieval, atunci când îi resemantizează vocabularul fundamental și poncifele. "Natura fantastică a acestor fenomene, amplasarea lor și intriga în care au fost implicate, transmit senzații fără precedent. Astfel de configurații hibride au fost, desigur, mult timp utilizate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
măsură să transceadă alegorismul lor asumat și convențional. Hofstätter identifică noutatea la nivelul "senzației", un alt termen dificil de transferat în concept, dar în măsură să sublinieze o alteritate marcată, invazivă, care face abstracție de alfabetul mitologic, de simbolismul bestiarului mitologic medieval, atunci când îi resemantizează vocabularul fundamental și poncifele. "Natura fantastică a acestor fenomene, amplasarea lor și intriga în care au fost implicate, transmit senzații fără precedent. Astfel de configurații hibride au fost, desigur, mult timp utilizate în mitologii, de exemplu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
semnificative, emblematice, misterioase, la care contribuie paradoxal și o tușă impresionistă, precum la Artur Verona în În pădure 26, pictura de sensibilitate religioasă a lui Nicolae Vermont sau Ipolit Strâmbu sau chiar într-o notă tragică fără invocarea unui context mitologic sau istoric precizat la câteva dintre picturile lui Kimon Loghi. Nota de mister, dizolvarea logicii descriptive într-o punere în scenă a indescifrabilului, cultivarea imaginilor sibiline care tulbură, fac loc simbolismului în pictură. Și acolo unde este privilegiat excesul ornamental
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
divinității, capacitățile vizionare luând locul unei mistici a punerii în prezență a umanului și divinului. Lajos Németh distinge cinci tipuri de simbolism în secolul XIX: 1. alegorico-metaforic (Prerafaeliții, Max Klinger); 2. ilustrativ-literar (cultul lui Dante, pictorii de teme biblice și mitologice); 3. panteist-pan-simbolic (Caspar David Friedrich); 4. subiectiv-psihologic (Odilon Redon); 5. senzual-expresiv (Van Gogh)32. Tipologia sa nu face decât să hașureze zone de sensibilitate simbolistă care lasă loc unor spații interstițiale și în același timp include și alți artiști, precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
41. Imaginația, visul, misteriile apar nu doar ca subiecte, ci devin creatoare de atmosferă în pictura simbolistă, fapt pe care-l ilustrează exemplar Gustave Moreau. Himericul nu reprezintă doar un grad înalt de intensitate al reveriei, ci pornind de la filiația mitologică este și monstru, o exacerbare a imaginației care explorează zonele obscure ale subconștientului. Pictorul nu rupe definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează John Reed, o parte dintre subiectele sale nu sunt deloc noi, ci reformulări ale unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atmosferă. Simboliștii refuză impresionismul, contestându-i aplicarea spre observarea realului și interesul canalizat exclusiv de redarea luminii pe pânză. Expresie a supremației artei asupra naturii, dar și a unei sensibilități care se conturează problematic odată cu pierderea Euridikei, alegerea unui personaj mitologic ca Orfeu devine emblematică pentru modul în care simbolismul se inserează în modernitate. Sfârșitul tragic al eroului-poet corespunde sinuciderii lui Narcis, precursor al dandy-iilor sau nebuniei Ofeliei, evenimente similare unei sensibilizări a materiei care incorporează printr-un animism liric substanța
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aici și reziduurile unui pozitivism vulgarizator, recuperat ca degeneraționism în linia lui Max Nordau, însă fără radicalismul concluziilor acestuia. Ștefan Popescu sesizează nota "pesimistă", întunecată, a acestei picturi și-i opune nota romantic-idealistă cu reflexe tonfiante a tablourilor cu figuri mitologice ale lui Arnold Böcklin, însă opoziția rămâne doar în registrul estetic, fără reflexul clinic al patologiilor estetice. Într-un cadru mai larg, care depășește frăția prerafaelită, pictorul român observa influența exercitată de primitivii italieni, dar și notele japonizante, mai ales
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cel care servește drept model Ceciliei Cuțescu-Storck este însă Edward Burne-Jones, "un Moreau englez" (C. Philipps), a cărui estetică merge împreună cu o exigență ce limitează dintru început accesul la mesajul operei sale. Cecilia Cuțescu-Storck se va dispensa însă de subiectul mitologic, reținând mai degrabă o notă alegorică de efect decorativ și coregrafia gestuală care întreține o atmosferă de mister. În monografia pe care i-o consacră pictorului, Patrick Bade nu ezită să-l afilieze simbolismului și sensibilității fin de siècle: "Cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]