3,411 matches
-
luptat strămoșii nu vom putea explica școlarilor cum de mai existăm și ce au ei de urmat. Și am mers la tablă și le-am pus ca pe cutia de șah și trupe și căruțe și tunuri și apă și mlaștină și ce și cum. Nu știu ce-a mai fost, adică nu mai are importanță. Eram afară, respiram și mă întrebam de ce domnul Mămăligă zâmbea cu gura până la urechi. Luasem examenul! * Și iată-mă și pe mine între furci. Profesorul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
valul de arestări care începuseră să zeciuiască liniștea comunității. Mi se strecura în suflet o teamă bolnavă, altceva decât teama din tranșee, o teamă amplificată poate și de oboseala atâtor zadarnice speranțe. Intrasem cu tot cu viața și sărăcia noastră într-o mlaștină unde pașii se înfundau în neștiut până la dispariție. Am intrat. Stătea lipit de tocul ferestrei bătând cu un singur deget în clapa lemnului. Un minut...trei. Afară mașina, aceeași mașină sau una asemănătoare cu cele care, sub perdeaua nopții se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
apăra singură și nici nu mai accepta să fie apărată. Ea făcea tot ce trebuia pentru a-i sili pe barbari să-și biruie complexele. Când Honorius s-a închis în Ravenna, unde amintirea imperiului era apărată numai de țânțarii mlaștinilor din împrejurimi, vizigoții au respirat adânc și au îndrăznit să se plimbe printre ruine, la Roma, îngroziți de îndrăzneala lor. Anul acesta, din pricina ploilor, cireșele au putrezit înainte de a fi culese. Fructele sunt scumpe. Mi-am permis, totuși, să cumpăr
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prin care se putea trece în voie de la un capăt la altul al uliței, erau putrede și aplecate. Din când în când incendiile le mistuiau și alte scânduri vechi și ziduri completate le luau locul. Din uliță plecau fundacuri cu mlaștini și noroaie înverzite, de-a pururi mustitoare. Zidării pline de lepră își arătau dosul spre ele iar curțile, înguste și adânci, îmbulzeau cotețe, sugând aerul curat. Jigodii canine și mâțe scheletice dormitau pe bolovanii între care nu-și scotea capul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu ochii în înălțimea albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios al încăperilor. Mehală n-avusese niciodată copii : în sufletul lui hulubii ocupau acest loc delicat. Într-o zi însă îi dispăru
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
până la râu. Cocorii care se îmbulziseră în orașele păsărești aglomerate se împrăștie acum. Zboară în familii, parteneri de-o viață cu unul sau doi urmași, câți supraviețuiseră anului care trecuse. Se îndreaptă spre tundră, spre bălțile pline de turbă și mlaștini - originea pe care și-o aduc aminte. Se iau după puncte de reper - apă, munți, păduri -, locuri recuperate din anii trecuți, de pe o hartă a cocorilor dintr-un cap de cocor. Cu câteva ore înainte să izbucnească vremea rea, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fioros de posesivi teritorial. Își atacă până și propriul pui derutat, cel pe care-l îngrijiseră pe tot drumul înapoi, alungându-l cu lovituri de cioc și fâlfâiri de aripi. Perechea albastră-cenușie devine cafenie, de la fierul care ruginește în aceste mlaștini. Se acoperă cu mâl și frunze - camuflaj de sezon. Cuibul lor e o moviliță fortificată de plante și pene, lată de aproape un metru. Se strigă unul pe altul, din gâtlejurile lor răsucite, zgomotoase ca un trombon. Dansează, înclinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pasărea supraviețuitoare crește văzând cu ochii. În două luni are pene. Pe măsură ce lungile zile polare se micșorează, zborurile sale scurte de încercare se lungesc. Mai nou, cuibul familiei e acoperit noaptea de chiciură; o pojghiță de gheață se formează peste mlaștini. Toamna, tânăra pasăre e gata să-l înlocuiască pe puiul alungat de anul trecut, în lunga călătorie înapoi spre ținuturile de iernat. Dar mai întâi, păsările năpârlesc, revenind la cenușiul lor natural. Ceva se întâmplă în creierele lor la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de vor să salveze păsările alea nenorocite, nu-i așa? Ai idee câte pagube fac păsările alea?“. Iuțesc pasul, ca să evit scandalul, iar el începe să țipe: „Americanilor le-a luat sute de ani să facă niște ferme frumoase din mlaștinile astea. Și voi vreți să le faceți la loc mlaștini. Eu zic să te ferești. Fii cu ochii-n patru. E în interesul tău“. Îți vine să crezi? M-a amenințat de-a dreptul. — Te cred, spuse ea. Eu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ai idee câte pagube fac păsările alea?“. Iuțesc pasul, ca să evit scandalul, iar el începe să țipe: „Americanilor le-a luat sute de ani să facă niște ferme frumoase din mlaștinile astea. Și voi vreți să le faceți la loc mlaștini. Eu zic să te ferești. Fii cu ochii-n patru. E în interesul tău“. Îți vine să crezi? M-a amenințat de-a dreptul. — Te cred, spuse ea. Eu te avertizez de ani întregi. El chicoti - crănțănitul unei veverițe. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reușit să scriu astfel mai mult de jumătate din Deadline, romanul meu de debut, dar simțeam că lucrurile nu duc nicăieri, că nu voi fi niciodată în stare să termin o carte în ritmul ăsta, că mă afund într-o mlaștină fără speranță. De abia reușeam să încheg ceva, că venea duminică seara, Clara se întorcea mai veselă ca niciodată, iar luni dimineață trebuia să fiu la serviciu și o luam de la capăt, în fiecare săptămână la fel. Și, în plus
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
dar n-a găsit nici bulgări de aur și aici măcar un singur smarald. Spaniolul cel chior a blestemat și s-a Întors din nou spre răsărit, spre mare. Păsările treceau pe deasupra lui la zbor Înalt, drept și iute, spre mlaștinile de la mal. Asta a fost tot. Pămîntul uriaș și-a regăsit liniștea. Spre apus, pe dealurile mărețe pe care n-a ajuns să le vadă, umbrele sorilor treceau peste pustiul veșnic, noaptea copacii se frîngeau pretutindeni de clocotul vijelios al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
anume, ca să scape de zmei? Ei, tocmai la asta vor trebui să se gândească cu toții, acum. Împreună. Vor sta aici, minte lângă minte, și vor inventa metode de scăpat de zmei. Nu vor uita să așeze în proiectul lor nici „mlaștina cu monștri” ... Ați auzit de „mlaștina cu monștri”, copii? A, e foarte periculoasă. Pentru că oricât ai vrea s-o ocolești, nu poți, mlaștina cu monștri apare în calea ta, ori de câte ori ți-ai pus în cap să faci
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
tocmai la asta vor trebui să se gândească cu toții, acum. Împreună. Vor sta aici, minte lângă minte, și vor inventa metode de scăpat de zmei. Nu vor uita să așeze în proiectul lor nici „mlaștina cu monștri” ... Ați auzit de „mlaștina cu monștri”, copii? A, e foarte periculoasă. Pentru că oricât ai vrea s-o ocolești, nu poți, mlaștina cu monștri apare în calea ta, ori de câte ori ți-ai pus în cap să faci un lucru important. Apare în calea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și vor inventa metode de scăpat de zmei. Nu vor uita să așeze în proiectul lor nici „mlaștina cu monștri” ... Ați auzit de „mlaștina cu monștri”, copii? A, e foarte periculoasă. Pentru că oricât ai vrea s-o ocolești, nu poți, mlaștina cu monștri apare în calea ta, ori de câte ori ți-ai pus în cap să faci un lucru important. Apare în calea tuturor celor care muncesc din greu ca să realizeze ceva. Pe lângă ea, blestemata, trece, obligatoriu, orice drum. Nici
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
faci un lucru important. Apare în calea tuturor celor care muncesc din greu ca să realizeze ceva. Pe lângă ea, blestemata, trece, obligatoriu, orice drum. Nici chiar eu, Ticuță reporterul, nu vă pot spune de ce se întâmplă una ca asta. Monștrii din mlaștină sunt tot zmei dar sunt zmei de mlaștină. Ei stau acolo, se scaldă în noroi și îi ademenesc în fel și chip pe trecători. Dintre cei care ajung pe aproape, sunt unii, mai obosiți sau prea încrezători, care își pot
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
celor care muncesc din greu ca să realizeze ceva. Pe lângă ea, blestemata, trece, obligatoriu, orice drum. Nici chiar eu, Ticuță reporterul, nu vă pot spune de ce se întâmplă una ca asta. Monștrii din mlaștină sunt tot zmei dar sunt zmei de mlaștină. Ei stau acolo, se scaldă în noroi și îi ademenesc în fel și chip pe trecători. Dintre cei care ajung pe aproape, sunt unii, mai obosiți sau prea încrezători, care își pot pierde capul stând la palavre cu monștrii, care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe aproape, sunt unii, mai obosiți sau prea încrezători, care își pot pierde capul stând la palavre cu monștrii, care îi lingușesc, îi mint, îi fac să-și uite drumul, sau chiar izbutesc să-i atragă în adâncul întunecat al mlaștinii lor, pentru totdeauna. În clipa asta, toți cei din Castelul Prințului Culorilor lucrează. Toată lumea lucrează la PROIECT, în afară de mine. Nu m-au invitat să lucrez cu ei. Probabil că - deocamdată - de mintea mea n-au nevoie. Nu mă supăr. Profit
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în lumea asta. Trebuie să știi la ce să te aștepți. Nu poți întocmi niciun PROIECT serios dacă nu știi ce primejdii te pasc, chiar și în locuința unui prim monstru, dacă n-ai descoperit tu însuți unde se află „mlaștina cu monștri”. V-am spus, pisicilor le place mai ales să prindă șoareci, nu să-i mănânce. Eu nici nu prind. Pentru că n- am de unde. Deci, în locul „Clubului mâncătorilor de mere” n-am putea înființa, oare, pentru unii ca mine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
scăldată de mare, iar într-un capăt, un trepied de fier susținea un glob galben aprins. Vaporul a pornit în larg. Ajunseră să locuiască într-un bungalow, numit cămin, printre costrucții joase din beton. Se aflau între mare și zona mlaștinilor. Muncitorii de la fabrica de armament dormeau acolo și mai erau o cantină, un cinematograf și un spital, și un gard din sîrmă cu porți care stăteau încuiate noaptea. în fiecare dimineață, Ruth și Thaw erau duși de o mașină de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mîncare fără gust. Directorul, pe care-l chema Macrae preda ore copiilor mai mari, iar o doamnă mai tînără, Ingram, celor mici. Toți elevii erau copii de mici arendași, cu excepția cîtorva refugiați din Glasgow, care locuiau la fermele din zona mlaștinilor. în prima zi în noua școală, ceilalți băieți s-au grăbit să se afle în preajma lui Thaw la coada care se formase pentru a ieși la joacă, iar pe teren au venit lîngă el și l-au întrebat de unde este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră o aromă plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii de batjocură, înverșunare și înflăcărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Odată rosti cu un surîs sumbru: „Regret, doamnă, dar nu ați înțeles în ce situație vă aflați. Sînteți prizoniera mea“. Trecu ceva vreme pînă să-și dea seama că lăsase viroaga în urmă, dar în teritoriul deschis și liniștit al mlaștinii se simțea o stare de neliniște pe care visele cu ochii deschiși nu aveau cum să o ignore. Zgomotul principal venea dinspre apa care curgea liber și maroniu, auriu-maroniu în locurile unde o bătea soarele, în firicele de apă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urma cursul după susurul melodios de sub covorul verde-violet care urca și se cufunda mai sus spre movilele și bolovanii lui Ben Rua. Thaw se văzu dintr-odată ca și cum s-ar fi privit din cer - o figură măruntă începîndu-și drumul peste mlaștină, ca un păduche traversînd o plapumă. Stătu nemișcat și contemplă muntele. Pe vîrful verde-cenușiu păru să zărească chiar o siluetă, o pată albă, verticală care se mișca și gesticula, deși mișcarea probabil că era pricinuită de scînteierea aerului cald dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strîmbe, tîrîndu-se peste micile văgăune, apoi trîntindu-se pe spate pe cîte o margine de stîncă, în umbra vîrfului, pentru a lăsa sudoarea de pe cămașă să se usuce. De la acea înălțime auzea sunete care nu-i ajungeau la ureche jos, din mlaștină: lătratul unui cîine la una din ferme, o ușă care se trîntea la cămin, o ciocîrlie, copiii care țipau pe țărm și murmurul mării. Deținea două tipuri de cunoaștere, ambele la fel de valabile: cunoașterea aceea leneșă și caldă că sus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]