9,547 matches
-
Filipeni, se arată că „mi-am vândut a mea ocină ce s-a alege de partea mea din Hilipeani dintr-un bătrân din partea din gios, din țarină [locul de arătură pentru cereale - n.a.] și din fâneață și din vad de moară și cu vatră de sat și săpături și cu poamele și cu tot venitul ce se va alege partea mea din sat din Hilipeani ce mai sus scrie, din partea de gios.” La aceste acte de vânzare-cumpărare sunt înscriși martori din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dreptului cutumiar românesc din Moldova, trecut apoi și în dreptul scris. Potrivit unui zapis de danie, încheiat la Focșani, la 20 aprilie 1692, prin care Anghelușa, fiica vameșului Dumitru, soția lui Simion neguțătorul, dăruiește lui Manolache Ruset satul Filipeni, cu siliștea, moara, heleșteul, viile, țarina, partea de pădure și cu tot venitul, lasă să se înțeleagă că noul proprietar este singur stăpân, deși nu știm cum a ajuns Anghelușa stăpâna satului Filipeni, deoarece nu e amintită în actele de vânzare -cumpărare. Conținutul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ar putea înțelege că logofătul Cârnaț face danie lui Roset prin intermediul Anghelușei. Zapisul de danie al Anghelușei în forma în care este redactat, face deosebirea între satul Filipeni și moșia Filipeni. Dacă satul a fost dăruit cu siliștea satului, cu moară, cu heleșteu, cu viile și țarina și pădurea, înseamnă că satul era un sat răzeșesc la 1692. Moșia Filipeni nu se confunda cu satul, deoarece aflăm din zapisul de vânzare-cumpărare din 15 august 1696, încheiat între căpitanul Machidon Gheorghi și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cei mai sus menționați au vândut jupânului Machidon din Lărgășeni „o bucată de moșie de la Bucovina din hotarul Runcului, de la Dorog Ungureanul, de la Șipotul Boțului în gios spre Dunavățî(text imprecis)ÎFruntești, unde se numește Sălașele, cu un vad de moară...” Documentul nu spune nimic despre locul numit Sălașele (probabil acolo erau bordeiele țiganilor robi, adăposturi pentru animale și pentru argații văcari), dar precizează că, după ce au primit plata, 37 taleri, „au dat și ispisocul cel domnesc pe această moșie” (Bucovina
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe din gios cu hotarul Frunteștilor”. Acest loc de adăpost pentru vite și oameni - Sălașele - trebuie să fi dăinuit până când boierii Rosetti, lărgind mereu hotarele moșiei Filipeni, ajung la locul numit Știubiana unde vor organiza o prisacă, vor construi o moară, adăposturi și locuințe, ceea ce s-a petrecut la sfârșitul secolului al XVIII-lea. tiubiana tiubiana este situată în zona de contact dintre moșia răzeșilor din Fruntești și moșia Filipeni a boierilor Rosetti, pe drumul de pe valea Dunavățului care traversează comuna
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
22 iunie 1797, Costache Conachișă, locul numit Știubiana se prezintă ca un intrând dinspre apus spre răsărit., spre zarea Oțeleștilor, din care boierii Rosetti au făcut loc de prisacă, magazii pentru cereale, stocarea furajelor, adăposturi pentru vite, aveau și o moară de apă pe Dunavăț, cu siguranță, deoarece pârâul Știubiana are un debit nesemnificativ. Tot acolo au fost construite locuințe pentru cei angajați de boieri, o parte erau chiar dintre bejenarii bucovineni, - slugile și argații - care lucrau acolo unde era „treaba
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru economia gospodăriei boierești și în final, satul a fost părăsit, locuitorii retrăgându-se în satele de clăcași (le rămăsese numele în Lunca și, în special, în Slobozia). Din toate câte au fost, în gura tiubienei s-a făcut o moară de foc, „moara lui Berbecaru”, supraviețuindu-i doar numele. De ce au ales boierii Rosettești Știubiana ca loc de depozitare a cerealelor? Pentru că era aproape de drumul de pe valea Dunavățului care, după ce se unește cu drumul de pe valea Berheciului, la Lozinca-Bărboasa, merge
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boierești și în final, satul a fost părăsit, locuitorii retrăgându-se în satele de clăcași (le rămăsese numele în Lunca și, în special, în Slobozia). Din toate câte au fost, în gura tiubienei s-a făcut o moară de foc, „moara lui Berbecaru”, supraviețuindu-i doar numele. De ce au ales boierii Rosettești Știubiana ca loc de depozitare a cerealelor? Pentru că era aproape de drumul de pe valea Dunavățului care, după ce se unește cu drumul de pe valea Berheciului, la Lozinca-Bărboasa, merge pe vale la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de muncă. în tot Evul Mediu românesc, domnii șării Moldovei, ca stăpâni absoluți ai pământului și oamenilor, dădeau privilegii slujitorilor credincioși, înscrise în acte de danie - urice cu tot venitul, în veci, constând din moșii și sate, veniturile de la vămi, mori, lacuri și bălți etc. Unele dintre aceste documente se refereau și la dreptul beneficiarului de a-și face sat „cât va putea să trăiască un sat de agiunsu”, din oameni de țară sau dintre străini. Obiceiul s-a păstrat până
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nimic și dintr-o dată. Dacă nu apare ca sat, apare, în scris, ca toponim sub forma „Dealul Boțului”, „Piscul Boțului”, „Șipotul Boțului” în cele dintâi acte care „vorbesc” de moșia Filipeni. Pe un Gheorghe Boțul, diac, îl întâlnim în legătură cu o moară a cărui vad producea inundarea morii lui Donici. Locuitorii, țigani (etnie romă este apărut după evenimentele din 1989 și folosirea termenului crează confuzie) trebuie să fi fost robi pe moșia Filipeni a Rosetteștilor sau în altă parte, pe altă moșie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apare ca sat, apare, în scris, ca toponim sub forma „Dealul Boțului”, „Piscul Boțului”, „Șipotul Boțului” în cele dintâi acte care „vorbesc” de moșia Filipeni. Pe un Gheorghe Boțul, diac, îl întâlnim în legătură cu o moară a cărui vad producea inundarea morii lui Donici. Locuitorii, țigani (etnie romă este apărut după evenimentele din 1989 și folosirea termenului crează confuzie) trebuie să fi fost robi pe moșia Filipeni a Rosetteștilor sau în altă parte, pe altă moșie boiereasc sau mănăstirească. Când țiganii au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
până la un punct, au avut o evoluție identică, stăpânind hotarul aceleași moșii, a pisarului Oțel. Legăturile dintre răzeșii celor trei sate, în principal răzeșii din Oțelești și Fruntești, care aveau stăpâniri, părți de moșie, părți din sat, cu țarini, vii, mori, grădini în hotarul satului și moșiei Filipeni, erau întărite și de legăturile de familie. Răzeșii din Fruntești și Oțelești s-au solidarizat în fața amenințărilor venite din partea unor boieri care voiau să acapareze moșia răzeșească. După cum reiese din numeroasele documente ale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îl arată pe popa Andronic din Fruntești și pe preoteasa Maria care cumpără de la mai mulți răzeși din Filipeni,pe 20 taleri de argint, părțile de moșie alese „din câmp, din pădure și din vatra satului și din vad de moară și cu livezi și cu arături și cu loc de fânaț și cu tot venitul.” Nu avem nicio mărturie documentară prin care să se ateste că în satul Fruntești s-ar fi așezat oameni străini de sat care să fi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au fost ocupate toate locurile de casă și grădină, cei care și-au întemeiat gospodării după căsătorie s-au așezat în delnița părintească, care era mai departe de sat, la sud, pe valea Dunavățului s-a întemeiat grupul de case Moara lui Conachi (Pădureni) și în partea de nord-vest, pe Dunavicior, cătunul Rusești. Moara lui Conachi își trage numele de la aga Costache Conachi care și-a extins proprietățile în satele de răzeși de pe Valea Berheciului, având și un vad de moară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întemeiat gospodării după căsătorie s-au așezat în delnița părintească, care era mai departe de sat, la sud, pe valea Dunavățului s-a întemeiat grupul de case Moara lui Conachi (Pădureni) și în partea de nord-vest, pe Dunavicior, cătunul Rusești. Moara lui Conachi își trage numele de la aga Costache Conachi care și-a extins proprietățile în satele de răzeși de pe Valea Berheciului, având și un vad de moară pe Dunavăț, nu departe de vărsare. Rusești nu-și trage numele, așa cum s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moara lui Conachi (Pădureni) și în partea de nord-vest, pe Dunavicior, cătunul Rusești. Moara lui Conachi își trage numele de la aga Costache Conachi care și-a extins proprietățile în satele de răzeși de pe Valea Berheciului, având și un vad de moară pe Dunavăț, nu departe de vărsare. Rusești nu-și trage numele, așa cum s-ar crede, de la prima vedere, de la „ruși”, așa cum sunt multe sate în Moldova, ci păstrează numele boierilor Rosetti cu care răzeșii din Fruntești s-au judecat. Ruseștii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
moșie, partea Moldei, un bătrân din satul Hilipeni, pe pârâul Dunavăț. Pe acela l-a vândut popii Andronică și preotesei sale Maria, drept douăzeci taleri de argint, din câmp și din pădure și din vatra satului și din vad de moară și cu livezi și cu arături și cu locă de fânaț și cu tot venitul. și de asemenea, a venit înaintea lui Alexa Răspop și a vândut toată partea lui, câtă se va alege din acest bătrân al lui Nicoară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
drept 5 ughi. Leat 7200 [1692], un zapis de la Anghelușea, fata lui Dumitru vel vameș, jupîneasa lui Simin neguțătorul au dat danie tot sat[ul] Hilipeni dum[i]sale lui Manolachi Rusăt biv vel sugeru, cu tot locul și cu mori și cu siliște și cu heleșteie și cu vii care ești iscălit și răp[ă]osat[ul] Teodosie mitropolit[ul Moldov[e]i și civa boieri. Leat 7171 [1663] un zapis de la Sp[i]ridon din Hilipeni și cu frații
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Căpitanul Ion Ciută bez Năstase cu partea lui Surcel; 483 - Vad chilii la cotul lui Negroiu din sus; 474 5 Constantin Popa cu frații lui Tudorachi, Ioniță și alți neamuri ce se cuprind în țidula lor, vadul ce-i la moara gata. La alegerea și hotărârea ce s-au făcut moșiei Fruntești s-au alcătuit și vadurile di iaz ce pot să fie în trupul moșiei cu soma stânjenilor mai sus arătată ce neamuri s-au împărăchet a fi stăpânitori de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și mărturisescu cu [a]acestu zapisis al meu cum mi-am vândut a mea ocină și moșie ce s-a alege partea mea din Hilipeni dintr-un bătrân din partea din gios din țarină, și din fânea și din vad de moară și cu vatră de sat și săpături și cu pomeate și cu tot vinitul ce se va alege partea mea din sat din Hilipeni ce mai sus scrie din partea de gios. și au cumpărat Ion ficiorul Ciobotarului lui Tif [din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apoi în 1803, moșia intrând definitiv sub stăpânirea familiei Rosetti (vezi anexele!). Nu putem decât bănui motivele pentru care 118 Anghelușa, fiica vameșului Dumitru și soția lui Simion neguțătorul dăruiește lui Manolache Ruset, biv vel sluger, satul Hilipeni, cu siliște, moara, heleșteul, viile, arina, partea de pădure și cu tot venitul. Așa cum se întâmpla atunci, ca și acum, se uza de influență și protecție și nu este exclus ca marele boier Manolache Ruset să fi uzat de poziția sa pe lângă domnie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
proprietari ai moșiei Dobreana Trupul de moșie Dobreana făcea parte din moșia Filipeni a familiei boierilor Rosetti. La căsătoria Elenei Rosetti cu locotenentul Mihail Botez a primit de la tatăl ei ca zestre moșia Dobreana, cuprinsă între pârâul Dunavăț, peste Dealul Morii până în zarea Oțeleștilor, în partea de nord era mărginită de moșia răzeșilor din Mărăști, de pădurea și zarea Buduioasa care ținea de Oțelești și de moșia Gloduri (Botez), astăzi Izvorul Berheciului. Frații Petru și Gheorghe Sterian intră în stăpânirea moșiei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
stabilit în Lunca înainte de reforma agrară din 1864. În facă „curte” în stânga Dunavățului, unde acum sunt casele și gospodăriile familiilor Pușcuță, Boca, Știrbu - atunci era înafara vetrei de sat - plantează pomi, vie, organizează un parc, iar în Dobreana facă o moară de foc, cu vapori, folosind lemnul. În 1864, moșia a fost supus exproprierii și partea din stânga Dunavățului și Dealul Morii au intrat în proprietatea luncașilor din acea parte de sat. După expropriere, moșia Dobreana avea o întindere de 773 ha
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Pușcuță, Boca, Știrbu - atunci era înafara vetrei de sat - plantează pomi, vie, organizează un parc, iar în Dobreana facă o moară de foc, cu vapori, folosind lemnul. În 1864, moșia a fost supus exproprierii și partea din stânga Dunavățului și Dealul Morii au intrat în proprietatea luncașilor din acea parte de sat. După expropriere, moșia Dobreana avea o întindere de 773 ha, locă arabil 600 ha, pădure 115 ha, 12 ha grădină și parc, restul între drumuri, linii de exploatare, alte categorii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fost înălțată, o capelă. Carul mortuar a fost întâmpinat de elevii școlii, organizați de învățătorul Gheorghe Postoi și de oamenii din sat, la poarta țărnii dinspre nord. Toată averea - moșiile cu tot inventarul, banii depuși în bănci, construcțiile, anexele, morile, hanul, toate au rămas unicului moștenitor, Jorj Sterian, care poate fi considerat un răsfățat al soartei. Jorj Sterian Nu-i știm cu precizie anul nașterii, 1860 sau puțin după această dată, nu știm nimică despre mama sa, știm că a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]